Directorii care sfinţesc şcoala

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Octombrie este o perioadă fierbinte pentru conducerea şcolilor din România – directorii şi directorii adjuncţi vor fi numiţi prin concurs şi nu politic. Teoretic, probabilitatea de a fi numiţi „pe relaţii” scade destul de mult. În multe şcoli, am auzit că doar actualul director s-a înscris la concurs, iar altele au rămas fără candidaţi. Dar cine sunt aceşti directori? În peregrinările mele prin ţară, am cunoscut o paletă destul de largă.

Un insectar” al directorilor, în ordine alfabetică, ar suna cam aşa: absenţi, administratori, ambiţioşi, antreprenori, binevoitori, cloşti, cooperanţi, copleşiţi, conectaţi, curajoşi, demagogi, descurcăreţi, deschişi, despoţi, drăguţi, eficienţi, fermi, frâne, fricoşi, formali, harnici, hărţuitori, implicaţi, incompetenţi, inspiraţionali, ipocriţi, limitaţi, manipulanţi, modeşti, moi, nababi, ocupaţi, politicoşi, prietenoşi, profesionişti, politicieni, politruci, vizionari etc.

Am lăsat, pentru moment, la o parte termenii „manager” şi „lider”, pentru că pe aceştia îi puteţi obţine combinând atributele de mai sus: în principiu, managerul = un bun administrator, iar liderul este, în plus, inspiraţional, vizionar, ca un magnet pentru cei din jur, care îl urmează în mod natural. Desigur, realitatea bate filmul, dar, mai pe scurt, sunt directori închişi („Nu se poate! Sistemul, părinţii, colegii, elevii… etc.”), deschişi („Este posibil, merită să încercăm!”) şi, rar, motoare ale schimbării („Ce bine că v-am găsit! Veniţi la noi, aici se poate!”).

Evaluări, etichete

Ştiu, am aflat şi eu destul de târziu că nu e bine să punem etichete. Dar, până la urmă, sunt şi eu un produs al şcolii româneşti, ce să fac! Iar când vine vorba despre concursuri şi evaluari, asta se întâmplă, punem etichete... Mai mult, atunci când ne alegem şcoli - partenere pentru proiecte de impact, pentru noi, Asociaţia ROI, unde activez – ca pentru cele mai multe organizaţii neguvernamentale, unde resursele sunt limitate - direcţiunea este un factor critic. Un director poate determina cât de departe putem ajunge, în funcţie de gradul de deschidere, de dorinţa sa de dezvoltare şi de cooperare.

O să-mi spuneţi că toate sunt caracteristici umane şi că le regăsim peste tot. Aşa e, dar, când eşti şef, mai ales într-o şcoală, este de dorit să ai un anumit profil pentru că ai impact asupra a zeci de colegi şi asupra a sute de copii. Anumite calităţi sunt de preferat, iar unele trăsături sunt de evitat. De multe ori, am dat peste directori – frâne – supravieţuitori. Despre un astfel de director se spune, de obicei, ca despre atâţia alţi reprezentanţi ai autorităţilor din România (cum sunt primarii), că nu ne ajută, dar măcar nu ne pune beţe-n roate!”. Da, poate că un director obtuz îi lasă” pe câţiva cu iniţiativă să facă, dar, prin propriile limite, pune capac iniţiativelor şi entuziasmului acestora. Acest fapt afectează direct şi semnificativ nivelul la care se poate dezvolta o şcoală şi diferenţa se vede mai ales atunci când, în aceeaşi şcoală, după un director – frână, vine un director deschis, cu iniţiativă, care preţuieşte lucrul în echipă. În sfârşit, poţi să respiri, îţi suflă vântul în pânze, trăieşti ceea ce în alte părţi/ţări se cheamă normalitate, adică o atmosferă civilizată de lucru şi de colaborare, care, din păcate, în mediul educaţional din România rămâne o excepţie. 

Un exemplu „Ba se poate!”

Pe teren, în acelaşi cartier, să zicem, poţi întâlni diverse situaţii – într-o şcoală poţi găsi un director fricos - frână - supravieţuitor, iar la şcoala de peste drum un director deschis – antreprenor - vizionar -inspiraţional, care are şi echipă. Numai că liderii veritabili sunt foarte, foarte rari, un motiv pentru ca şcolile respective să se considere binecuvântate. Din fericire, am avut norocul să întâlnesc câţiva. Iar astăzi vreau să vorbesc despre unul dintre ei.

În urmă cu aproape doi ani, am fost în vizită la Scoala Gimnazială nr. 4 din Bucureşti, unde am cunoscut-o pe dna director Carmen Buican, unul dintre acei oameni care sfinţesc locul. Am fost de câteva ori în această şcoală de cartier, cu peste 400 de elevi, şi, apoi, am avut şi oportunitatea de colabora, spre beneficiul copiilor. Sigur, sunt multe de făcut, dar baza - valorile pe care se bazează şcoala - este excepţională, în primul rând datorită viziunii acestei femei şi a modului cum această viziune este trăită zi de zi. Poate că nu întâmplător, ne uneşte şi acelaşi simbol al comunităţii – albina!

Sufletul copiilor

Carmen Buican este profesoară de chimie, dar a adus muzica în această şcoală – muzica care-i uneşte pe copii în fiecare pauză mare. „De doi ani, recreaţia mare a devenit pentru noi momentul zilnic de plăcere petrecut împreună, când învăţăm să cântăm împreună, când prezentăm diferite activităţi, excursii, momente importante istorice; punem la cale proiecte, acţiuni, serbări. Copiii au devenit, astfel, prietenoşi, altruişti, se admiră unii pe alţii, se joacă împreună. Am eliminat complet violenţa şi, de 8-9 ani, nu avem probleme de absenteism (sub 1 absenţă/elev!), spune dna director.

Copiii sunt încurajaţi să participe la sute de concursuri şi activităţi extracurriculare, pe foarte multe direcţii, în care să-şi pună în valoare talentele. Pentru prima oară nu aud că motivul pentru aceste activităţi este stimularea competiţiei, ci nevoia de a pune în valoare talentele copiilor. Pentru că, spune dna Buican, şcoala aşa cum este, iar evaluările standard nu ajută în acest sens. Aşadar, cadrele didactice fac un efort suplimentar de a găsi oportunităţi şi de a-i mobiliza pe copii să participe, iar sutele de premii câştigate sunt o confirmare a faptului că merită să se implice şi că nu doar notele de la şcoală contează.

Cum se face

Spre exemplu, în acest an, au reuşit să strângă textele copiilor premiate recent şi să le publice într-o carte – „Anotimpurile copilăriei” – auxiliar didactic pentru orele de limba română, educaţie plastică şi activităţi extracuriculare. Iar în timpul Şcolii altfel din primăvară, au avut parte de o excursie cu sens, pe parcursul căreia au descoperit istoria, geografia şi valorile autentice româneşti din zona Dobrogei şi, în acelaşi timp, au avut şi ocazia de a contribui prin ecologizarea unor zone naturale. „Şi copiilor le place; şi copiii vor; şi copiii pot! Capătă încredere în ei, sunt entuziaşti, sunt fericiţi!” Am văzut, personal, cu cât drag se implică elevii, trecând pe la şcoală la final de an şcolar şi discutând cu câţiva adolescenţi care au grijă de bibliotecă (nu au bibliotecară, dar nu se plâng, se gospodăresc singuri!).

După cum am spus, este o şcoală de cartier, ascunsă printre blocuri, cu elevi provenind din familii modeste, multe cu probleme (nu au părinţi, au părinţii plecaţi în străinătate etc.). Îi facem să înţeleagă pe copii că nu contează de unde pleci, ci cât de sus ţinteşti.În plus, nu am auzit în această şcoală acuze de felul „părinţii nu se implică”, ci preocuparea de a face ca şcoala să-I ajute cumva şi pe părinţi.

„Copiii trebuie lăsaţi să se manifeste! De ani de zile ne coordonează această idee şi vedem realizările zi de zi, an de an. Merită, să ştiţi! Satisfacţiile vin la fel, zi de zi, an de an. Trebuie numai să iubeşti copiii şi să vezi în ei nu elevi, ci sufletele lor. Trebuie, de asemenea, să fii inventiv, creativ, să te laşi conştient purtat de copilăria lor, ca să picuri cultura ta, ştiinţa ta, exemplul tău, pentru a putea fi sigur că ai clădit ceva durabil, spune dna Carmen Buican, care vă invită să vizitaţi şcoala (măcar pentru două zile).

Ce ne propunem noi?

Noi, la Asociaţia ROI, în următoarea etapă a proiectului Zburd-Educaţie prin coaching ne propunem să descoperim cât mai multe astfel de şcoli, unde deja lucrurile se mişcă în direcţia bună. Vrem să adunăm exemplele lor într-o „culegere” de bune practici şi să le plasăm şi pe o hartă on-line, astfel încât să avem o imagine mai clară asupra vectorilor schimbării.  Astfel, contribuim la tranziţia de la refrenul filmului nostru Ba se poate!” la „Da, se poate!”. De asemenea, vrem să identificăm care sunt ingredientele care asigură contextul în care evoluţia acestor şcoli binecuvântate de prezenţa unor lideri vizionari poate continua şi după ce acel lider, din diferite motive, nu mai este în şcoală. Am văzut nenumărate cazuri când, după ce liderul a plecat, nu numai că lucrurile au fost sistate, dar s-a înregistrat un regres.

Cum poate fi obţinută o schimbare durabilă în cadrul unei şcoli?

Repet, cu ajutorul unor astfel de şcoli avansate (pe care urmează să le identificăm) şi a exemplelor şi şcolile cu care am lucrat, vrem să aflăm şi să începem să adunăm răspunsurile la această întrebare într-un „ghid viu”, pe o hartă cu resurse on-line. Astfel, şi alţii vor avea acces la idei şi metode care îi pot inspira şi pe care le pot adapta la propriul context. Nu cred că există o reţetă, dar cred în colaborare şi în a învăţa unii de la ceilalţi. Ştiaţi că o singură albină produce mai puţin de un gram de miere? De-asta noi credem în puterea ROIului.  

Ce puteţi face voi?

Anul acesta, mai mult de 10 ciclişti vor pedala peste 700 km pentru proiectul nostru Zburd - Educaţie prin coaching, in perioada 5-9 octombrie, la Ciclaton. Pornesc miercuri, de Ziua Mondială a Educaţiei, pe o vreme care se anunţă foarte rece şi ploioasă, chiar din Miercurea Ciuc şi trec prin Piatra Neamţ, Suceaba, Iaşi, Bacău. Cum ne puteţi sprijini să trecem la următorul nivel? Vă puteţi înscrie să pedalaţi pentru noi pe un segmet sau îi puteţi sprijini pe cicliştii care pedalează pentru Zburd printr-o donaţie aici. Orice sumă/resursă şi orice idee de a ne susţine sau a colabora în această direcţie – inclusiv prin proiecte/parteneriate – contează! Ne găsiţi la stup@aroi.ro .

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite