Din ce am văzut în semestrul al doilea, speranţele puse în învăţământul online n-au fost realiste. În primul rând nu se pot aplica la primar şi gimnaziu, elevii sunt prea mici să aibă determinarea de a urmări lecţiile online. Apoi, nu există un control asupra participării profesorilor şi elevilor la lecţiile online, şi nici asupra rezultatelor acestui tip de învăţare. Fără evaluare, ne furăm singuri căciula.

Ce variante propune ministerul Sănătăţii

Scenariul nr. 1. Revenirea 100% la şcoală, dar cu asigurarea unei distanţe fizice între copii de minimum 1 metru. Pare cea mai bună variantă, dar nu văd cum poate fi realizată distanţa fizică de 1 m. Aproape toate şcolile au bănci în care stau doi elevi, între care nu se poate asigura distanţa de 1 m. Să reduci numărul de elevi dintr-o clasă la câte bănci există în acea clasă, ar însemna dublarea spaţiilor de învăţământ şi a numărului de profesori. Lucru imposibil, având în vedere că mai avem doar o lună până la începutul anului şcolar. Apoi, de unde siguranţa că elevii, mai ales cei mici, vor păstra distanţa de 1 m între ei în timpul pauzelor? Nu există posibilitatea de a-i urmări pe toi la ieşirea din clase. Şi nici nu le poţi impune aşa ceva. Aşa că scenariul nr. 1 ar trebui să însemne reluarea cursurilor cu 100% elevi în clase în condiţiile de anul trecut.

Cât de mare este riscul apariţiei de focare de coronavirus? La examenele de absolvire de vara aceasta, la care au participat circa 300.000 de elevi, s-au înregistrat câteva cazuri de elevi cu temperatură, dar neconfirmaţi ulterior ca având COVID-19. Iar dacă apare într-o clasă, sau o şcoală, un caz sau mai multe de elevi cu coronavirus, se carantinează imediat toată clasa sau toată şcoala. Se ştie că tinerii, copiii, fac forme uşoare de COVID-19, iar transmiterea mai departe, în familie, a virusului poate fi oprită prin carantinarea lor şi a contacţilor lor. Dar nu blocăm o ţară întreagă pentru câteva focare care ar putea să apară.

Elevii pot fi supravegheaţi de cadre medicale la venirea la şcoală, iar părinţilor li se pot cere declaraţii pe proprie răspundere că n-au călătorit în zone de risc, sau au avut contacte cu persoane suspecte de a fi infectate. Pot fi găsite şi alte mijloace de a ţine în frâu transmiterea coronavirusului, pentru că pierderea a încă unui trimestru, după trimestrul al doilea din anul şcolar 2019-2020, înseamnă blocare unui întreg an şcolar.

Oricum, avem şi problema recuperării materiei din semestrul al doilea. Cum predare online nu a avut rezultate verificabile, este de aşteptat ca această materie să fie predată în primul semestru din anul şcolar viitor. Unele discipline sunt „etajate”, nu pot fi înţelese dacă lipsesc câteva „etaje”. Această recuperare nu poate fi realizată online, pentru că s-a încercat şi n-a funcţionat.

Scenariul 2 şi următoarele presupun o variantă hibridă, o parte dintre elevi la şcoală, iar cealalaltă parte online, de la domiciliu. Nu reiau dezavantajele învăţământului online, cel puţin la primar şi gimnaziu. Dacă vrem să ne furăm singuri căciula facem învăţământ online, profesorii le dau note elevilor fără să evalueze competenţele câştigate. Mai nou apare şi o lege care echivalează examenele naţionale cu notele puse din „burtă” de profesori, în timpul anului şcolar. Adică o bătaie de joc totală, din care toţi elevii vor ieşi cu diplome, despre care nu ştie nimeni dacă le merită. Profesorii stau acasă pe salarii întregi, elevii stau şi ei acasă şi mimează că învaţă, diplomele de la examene le primesc acasă în plic. Dacă cineva consideră că asta înseamnă învăţământ, nu ştie pe ce lume trăieşte. De pierdut va pierde toată societatea, când aceşti elevi cu şcoala şi diplomele obţinute de acasă, vor ajunge să ocupe funcţii în statul român.

Sper ca decidenţii politici să ţine cont de opiniile experţilor, şi să ia măsurile privind deschiderea anului şcolar, proporţionale cu riscurile existente, nu cu cele imaginare.