Diagnosticul şcolii româneşti. Iosifescu, ARACIP: Din 1940, procentul celor cu studii superioare a crescut de 10 ori

Fără investiţii mai mari în Educaţie, România va pierde, în 10 ani, 17 miliarde de euro din PIB, atrag atenţia experţii de la UNICEF într-un studiu. De asemenea, potrivit unui alt studiu realizat de World Vision, în mediul rural, doar 50% din elevi folosesc computerul la şcoală, iar 38% din ei nu au acces la internet. Despre aceste probleme şi posibile soluţii am discutat marţi, la Adevărul Live.

Invitatul din platou de la ora 14:00 a fost directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, Şerban Iosifescu. El a participat la realizarea ambelor studii despre care vom vorbi astăzi, în încercarea de a realiza un diagnostic al sistemului de educaţie românesc. 

Prin telefon ni s-a alăturat şi expertul UNICEF Luminiţa Costache.

Principalele declaraţii:

Şerban Iosifescu: Cei care au un nivel superior de educaţie au o viaţă mult mai bună, inclusiv din punctul de vedere al sănătăţii şi au şi şansa de a se angaja pe posturi mai bine plătite. 

Lipsesc dotările moderne şi cele digitale din şcoli. 

Una din recomandările noastre a fost să se continue studiul. Pot fi şcoli care nu au dotarea necesară şi să nu aibă bani pentru investiţii, dar e şi o barieră ce ţine de profesori, sunt profesori care sunt temători vizavi de noile tehnologii. 

A cumpăra tablete pentru toţi copiii de o vârstă anume nu e productiv. Am făcut o anchetă, am mers la o clasă pregătitoare, într-o şcoală de cartier, şi am observat că două treimi din copii au deja tabletă. Ar trebui găsit un mijloc prin care să se cumpere tablete acolo unde e nevoie şi să existe suficientă flexibilitate pentru ca ei să-şi folosească propriile terminale.

Problema lipsei infrastructurii de bază din şcoli - apă curentă, toalete ecologice. Teoretic nu ar trebui să mai existe astfel de şcoli, nu ar putea primi autorizaţia sanitar-veterinară, mulţi directori încep şcoala pe proprie semnătură.

Rata de părăsire timpurie a şcolii se referă la tinerii care nu au şcoala generală terminată şi nici nu se găsesc într-o formă de educaţie continuă. 

Abandonul şcolar este undeva la 1 - 2%, vorbim de copii care abandonează şcoala până în clasa a VIII-a, cam atunci se produce o mare ruptură. 

În comunităţile sărace, procentul copiilor care nu mai vor să continue şcoala este dublu, de la 17,5% la peste 35% care spun că nu vor mai continua studiile după clasa a VIII-a.

În cazul copiilor din comunităţile rome, ar trebui ca toate eforturile să fie conjugate, sunt mai multe probleme care trebuie rezolvate în acelaşi timp. 

Ne-am propus o creştere până la 26% a procentului celor cu studii superioare, acum mai puţin de un sfert dintre tinerii de pe piaţa muncii au studii superioare.

Din 1940, procentul celor cu studii superioare a crescut de 10 ori, tendinţa e de a scădea calificările ce necesită un nivel inferior de cunoştinţe, pentru că o parte din acestea au fost preluate de calculatoare şi roboţi, e nevoie de tehnicieni, ce supervizează maşinile, şi de calificări care necesită creativitate.

E o problemă cu crearea de abilităţi cerute pe piaţa muncii. Consilierea trebuie să înceapă de la grădiniţă chiar, să meargă împreună cu părinţii, trebuie făcută pe tot parcursul şcolarităţii, nu doar în clasa a VIII-a, să se facă mult mai lin. Părinţii refuză de multe ori ajutorul consilierului, se uită că are note foarte bune elevul la diverse materii, nu se gândesc că ar putea fi poate un tâmplar mai bun, vor la Mate-info.

Perspectivele de evoluţie şcolară sunt mai mici în mediul rural, e bine ca banii să fie investiţi cu precădere acolo. În mediul rural, calitatea educaţiei e mai scăzută decât în mediul urban. 

Există şi un handicap de mediu. Copiii mai puţini capabili academic se duc la şcoli mai slabe, din oraşe mici, deşi poate au abilităţi profesionale foarte bune. Anumite şcoli trebuie sprijinite să performeze mai bine, mă refer la cele din mediul rural, cele de romi, cele mai sărace. 

Olimpicii sunt cam 100 în fiecare generaţie, în total înseamnă cam 1.000 de copii, deci nu putem judeca rezultatele unui sistem după aceştia, trebuie să ridicăm comunităţile de jos.

La noi e o diferenţă de cultură, faţă de cea nordică, anglo-saxonă, la noi cultural nu este acceptată o astfel de mobilitate, să vină profesorii buni la şcolile mai slabe şi invers.

Luminiţa Costache, UNICEF: România trebuie să investească în educaţie masiv în viitor, asta arată în principal studiul Unicef.

Am avut nişte ipoteze de la care am pornit şi toate studiile duceau către aceste rezultate, nu am fost surprinşi, dar am vrut ca ele să fie documentate ştiinţific, pe baza unei metodologii internaţionale.

Reperele internaţionale au fost Letonia şi Ungaria, plecând de la faptul că au o situaţie socio-economică similară României. Dacă vom fi consecvenţi şi vom folosi cei 6% din PIB în mod eficient vom reuşi să avem o creştere economică şi să avem o situaţie economică mai bună în viitor.

Marian Staş: Alocarea bugetară din PIB nu este neapărat foarte relevantă. E o diferenţă mare dintre cheltuială şi investiţie, la noi banii alocaţi educaţiei sunt văzuţi ca o cheltuială.

Pentru fiecare euro investit în educaţie, rata de rentabilitate este de 25-30% în 10-15 ani.

Nu se pot aduce corecţii cosmetice, pe ici pe colo, trebuie o schimbare profundă.

Studiul se uită pe consecinţele indirecte ale stării precare de finanţare din Educaţie, adică ce se întâmplă pe piaţa muncii.

Astfel de transformări au nevoie de asumare politică la vârf, au nevoie de viziune de sistem şi de politici publice.

Noi suntem în ultima treime din lume şi atunci astfel de tare de sistem nu au cum să fie corectate decât printr-o asumare autentică la vârf a schimbării paradigme.

Şerban Iosifescu: Trebuie să ştim nivelurile de ieşire foarte clar: ce trebuie să ştie elevul la clasa a IV-a, la clasa a VIII-a şi la clasa a XII-a.

Rezultatele evaluărilor naţionale de la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a ar trebui asă ne facă să performăm mai bine la evaluările internaţionale.

Marian Staş: Dintre toate cele trei teste, ce mi-a reţinut atenţia e cel de matematică de la clasa a VI-a, e total diferit de ceea ce se lucrează la clasă. Însă poate avea efecte negative: elevii pot fi debusolaţi, pentru că e foarte diferit de ce e la clasă, şi pot ajunge să înveţe doar pentru a trece un test, deci focusul nu este unul corect. Testul e din altă lume, au zis-o şi profesorii noştri. E un test frumos, e din altă paradigmă, dar e un caz tipic de aşa nu, de căruţă înaintea boilor. Elevii ar fi trebuit să înveţe lucrurile altfel la clasă de acum 10 ani ca să poată să se descurce la testul de anul acesta.

E nevoie de o schimbare culturală înainte de o reformă tehnologică, cum e cazul manualelor digitale şi al tabletelor. E nevoie de conectivitatea uniformă a mediului rural la internet, profesorii să fie pregătiţi toţi, însă acum e un nivel inegal de pregătire, asta poate descuraja disponibilitatea şi accesul profesorilor şi elevilor la o astfel de tehnologie.

Şerban Iosifescu: Un studiu al celor de la Facultatea de Ştiinţele Educaţiei arată că 70% dintre profesori sunt ostili manualelor digitale. Orice idee de astfel de schimbare va fi compromisă în viitor dacă va eşua această tentativă a ministerului.

Marian Staş: Teama profesorilor are două cauze: lor le e teamă să folosească aceste noi tehnologii, e ceva firesc, e o barieră tehnică naturală, firească, pentru un om care nu foloseşte tehnologia informatică, şi în al doilea rând, acest sistem digital funcţionează cu totul diferit de modul în care se accesează acum informaţia.

Şerban Iosifescu: O soluţie e descentralizarea complexă - materială, curriculară, dublată de un sprijin consistent, acolo unde va fi nevoie. Eu cred că  25% din şcoli vor înflori în acest mediu descentralizat, altele vor avea nevoie de foarte foarte mult sprijin.

Marian Staş: E nevoie de o ordine corectă a lucrurilor. E nevoie de un leadership nou, mai exact de coagularea unui task force la nivelul şefului statului, pentru schimbarea de sistem şi introducerea noii paradigme în educaţie. Punctul zero acum e exerciţiul de top leadership commitement şi trebuie făcută de la vârful vârfului, e nevoie de un sprijin foarte puternic de acolo. Şi cred că avem suficiente resurse pentru a pune în aplicare acest nou proiect pentru România, tânăra generaţie a arătat-o.

Ce arată ultimele studii despre educaţie

Studiul UNICEF arată că dacă România nu reuşeşte să acorde Educaţiei 6% din Produsul Intern Brut (PIB) până în 2025, peste 10 ani vom ajunge să pierdem anual 12 până la 17 miliarde de euro, echivalentul a 7-9% din PIB-ul pe 2015. Studiul mai arată că un an în plus de şcoală creşte veniturile cu 8-9%, reduce riscul de a deveni şomer cu 8% şi cel de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%.

Absolvenţii de învăţământ secundar superior câştigă cu 25% - 31% mai mult decât cei care au terminat ciclul primar şi cel gimnazial, iar câştigurile obţinute de persoanele care termină o facultate le depăşesc cu aproape 67% pe cele ale elevilor care renunţă la şcoală după învăţământul secundar superior.

Astfel, dacă ar creşte proporţia absolvenţilor de facultate de la 13,6% la 19% în 2025, atunci PIB-ul ar fi cu aproximativ 3,6% mai mare. Chiar şi o uşoară creştere a numărului absolvenţilor de învăţământ secundar (de la 58% la 59,7% în 2025) ar genera o creştere de 0,52% a PIB-ului. 

În mediul rural, doar jumătate din copii folosesc computerul la clasă măcar o dată pe săptămână

Cercetarea cu privire la calitatea educaţiei în mediul rural realizată de organizaţia World Vision România arată că puţin peste 50% din elevii din mediul rural folosesc computerul la şcoală măcar o dată pe săptămână, cumulat, la toate disciplinele şi doar 38% din elevi spun că au acces la internet

Deşi există laboratoare în peste 90% din şcolile implicate în studiu, acestea sunt folosite la mai puţin de 10% din capacitatea lor. Astfel, doar 36% din elevi spun că folosesc săptămânal laboratorul de informatică.

De asemenea, studiul mai arată o slabă utilizare a mijloacelor audio şi video, mai puţin de 1/3 elevi semnalând folosirea săptămânală a acestora cumulat, la toate disciplinele, în mediul rural. 

România va pierde anual 17 miliarde de euro din PIB peste 10 ani, dacă nu investeşte mai mult în educaţie

Strategie. Cum vrea să reducă Ministerul Educaţiei abandonul şcolar în următorii ani

Tabletele ajung în şcoli înaintea curentului electric şi a internetului