Dezbaterea publică privind planurile cadru în învăţământ. Gimnaziu (II)

Continuăm discuţia în cadrul dezbaterii publice solicitate de ministerul Educaţiei, pentru elaborarea planurilor cadru din învăţământ. Astăzi, despre planul cadru de la gimnaziu. Situaţia este cu atât mai specială cu cât la gimnaziu trebuie redus programul săptămânal de la 34 ore/săptămână, la 25 ore/săptămână, conform legii promulgate în noiembrie. În articol,  o propunere de plan cadru care ţine cont de experienţa altor ţări.

Planul cadru pentru gimnaziu

Curriculumul actual este foarte vechi, corespunde perioadei când la liceu, de exemplu, veneau 25-30% dintre absolvenţii de gimnaziu, ceilalţi fiind îndreptaţi către şcoala profesională, intrau direct în piaţa muncii sau se mulţumeau cu activităţi agricole de subzistenţă. Masificarea învăţământului liceal, la noi ca şi în alte ţări, impune o modificare a gândirii construcţiei curriculare. Pe de altă parte, piaţa muncii, în continua diversificare şi globalizare, cere competenţe noi: creativitate, iniţiativă, gândire logică, lucru în echipă, comunicare, inclusiv in limbi străine, abilitaţi de autoformare continua. Evoluţia rapidă a tehnologiilor societăţii cunoaşterii impune o evoluţie la fel de rapidă a sistemului educaţional.

Singura modalitate de a respecta cele 25 ore/săptămână este introducerea disciplinelor integrate, „Ştiinţele vieţii”, „Ştiinţele mediului”, „Educaţie pentru societate”. Se rezolvă parte din cerinţele PISA, predarea transdisciplinara şi aplicativ-practică,  se obţine un sistem coerent de cunoştinţe transmis elevilor. Aceste discipline sunt alcătuite din module, la care sunt precizate şi numărul de ore, predate de profesori de specialitate. Unele module sunt obligatorii, altele opţionale.  Pentru cele opţionale decizia fiind a elevilor şi profesorilor.

Iată planurile cadru propuse pentru gimnaziu

Cum spuneam în aricolul anterior, orele de la CDŞ nu sunt obligatorii, nu se pun note, se fac doar cu elevii care doresc pregătire suplimentară sau de remediere. Profesorii trebuie să-i convingă pe elevi prin talentul personal că le sunt utile astfel de lecţii. Orele de la CDŞ nu intră în norma didactică,  se plătesc la plata cu ora, şi se realizează cu un număr redus de elevi, 5-10 elevi, care-şi exprimă în scris dorinţa de a urma aceste ore. O altă abordare înseamnă deschiderea unei cutii a Pandorei, cu abuzuri şi exagerări care servesc intereselor profesorilor, dar nu şi interesele elevilor.

Iată  posibile module pentru “Ştiinţele mediului”, care să asigure integrarea cunoştinţelor într-un tot unitar, inclusiv prin module cross-curriculare:

• Ideile fundamentale ale fizicii
• Aplicaţiile fizicii în activitatea cotidiană
• Mecanică
• Electricitatea
• Optică
• Ideile fundamentale ale chimiei
• Aplicaţiile chimiei în activitatea cotidiană
• Protecţia mediului înconjurător împotriva poluării.
• Factori de risc major: încălzirea globală, reducerea resurselor de apă, chimizarea producţiei agricole.
• Surse de energie regenerabile
• Casa verde
• Dezastre naturale. Prevenirea şi micşorarea efectelor acestora.
• Utilizarea aparaturii casnice.
• Astronomie
• Chimie alimentară
• Elemente de tehnologie aplicată
• Grădinărit
• Elemente de chimie organică

Exemple de module pentru „Ştiinţele vieţii”:

• Educaţie pentru sănătate
• Biologie umană
• Genetica
• Biologie animală
• Educaţie sexuală
• Boli profesionale
• Botanică
• Exploataţii agricole
• Zootehnie, ferme de animale
• Obezitate
• Nutritionism
• Alimente organice
• Importanţa normelor de securitate şi protecţia muncii

Iată exemple de module la „Educaţie pentru societate”, valabile şi la gimnaziu şi la liceu:

• De la sisteme autocratice la sisteme democratice
• Societatea europeană
• Educaţie civică
• Codul bunelor maniere
• Sisteme legislative. Coduri (penal, civil, codul familiei)
• Legislaţie uzuală
• Evoluţia sistemelor economice
• Educaţie financiară
• Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului
• Responsabilităţi individuale şi colective
• Războaiele în evoluţia umanităţii
• Integrarea în piaţa muncii
• Pregătirea pentru viaţa de familie
• Relaţii de cuplu
• Toleranţa religioasă
• Sensibilitate culturală şi toleranţă la multiculturalism.
• Axiologie şi valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială);
• Managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;
• Competenţe antreprenoriale;
• Arta în evoluţia societăţii
• Selecţia şi procesarea informaţiei
• Cunoaşte-ţi aptitudinile.
• Uniunea Europeană, spaţiu economic şi social comun.

Modalităţile de predare ale acestui tip de curriculum

Se înlocuieşte  profesorul unic pentru o disciplină şcolară cu o echipă de profesori, care îşi diferenţiază rolurile asumate, în concordanţă cu aptitudinile, interesele şi experienţa fiecăruia

•  cooperarea tuturor profesorilor din echipă la proiectarea în detaliu a programelor educative ce urmează a fi propuse elevilor
•  organizarea variată a elevilor, atât în grupuri mari (de exemplu: pentru audierea unor conferinţe, pentru vizionări de filme etc.), cât şi în grupuri mici (pentru discuţii, seminarii ş.a.) sau implicarea lor în activităţi individuale;
•  crearea pentru elevi a posibilităţii de a participa în comun la acele activităţi care îi interesează şi care le sunt accesibile, indiferent de anul de studiu şi clasa din care fac parte;     
•  desfăşurarea unui proces de învăţământ caracterizat prin integrarea interdisciplinară a    conţinutului predat elevilor.

Este, într-adevăr, o schimbare de paradigmă la predarea acestor discipline integrate. Dar momentul nu mai poate fi amânat. Testele PISA ne arată cât de stringentă este această schimbare în filosofia predării-învăţării la gimnaziu. Şi rezultatele  extrem de proaste de la Evaluarea Naţională ne spun acelaşi lucru: este nevoie de o schimbare acum în filosofia predării-învăţării de la gimnaziu.

  Nu se poate amâna la nesfârşit introducerea disciplinelor integrate, cu diverse scuze, care acoperă indiferenţa profesorilor şi conducerii învăţământului  pentru modernizarea educaţiei. În alte ţări există de mulţi ani astfel de discipline care acoperă nevoia de transdisciplinaritate şi aplicaţii practice comune mai multor discipline.

  Adaptarea programelor şcolare

  Nu există timpul necesar pentru rescrierea programelor şcolare, pentru a intra în vigoare în anul şcolar următor. Este timp doar pentru adaptarea acestora la noile planuri cadru.

Se diferenţiază şi marchează programele şcolare în trei variante: minimă (50%), medie (75%) şi de aprofundare şi performanţă (100%). Profesorul va alege variantă care se potriveşte cel mai bine colectivului de elevi cu care lucrează. În felul acesta reducem uniformizarea care-i obigă pe toţi elevii să înveţe aceleaşi conţinuturi. Variantele vor fi marcate în programele şcolare şi manuale, astfel încât să facă mai uşoară decizia profesorului.

Obligatoriu noile programe şi manuale vor include probleme şi itemi de tipul PISA, luaţi din cărţile cu teste PISA, din viaţa de toate zilele, propuse de către elevi. 80% din aplicaţiile, întrebările, exerciţiile conţinute în manuale trebuie să fie formate cu astfel de exemple. Teoria, la matematică şi ştiinţe,  trebuie redusă la minimum de definiţii şi formule, fără teoreme şi demonstraţii savante. Vor fi prezentate şi exemple de rezolvări complete, urmate de exerciţii şi probleme propuse, asemănătoare cu cele din exemple, toate cu conţinut aplicativ din viaţa de zi cu zi.

Iată posibile exemple pentru întrebări la fizică, cu important conţinut aplicativ-practic:

• Se pot efectua salturi cu paraşuta pe lună? De ce?
• Cine obligă o locomotivă să se abată de la drumul drept, când intră într-o curbă, mecanicul sau şinele?
• Cine lasă urme mai adânci pe zăpadă, o gâscă sau un curcan, despre care ştim că au aceeaşi greutate?
• Cum trebuie să fie curelele unui rucsac, late sau înguste? De ce?
• Dacă viteza sunetului n-ar fi 340m/s, ci 340mm/s, cum s-ar desfăşura o convorbire între două persoane?
• Cum explicaţi îndepărtarea prafului din covoare prin batere?
• Cum explicaţi operaţia de umplere a unui stilou cu cerneală?
• Pentru a se apăra de frigul iernii păsările îşi zburlesc penele iar animalele părul. Cum explicaţi?
• Ce se întâmplă cu flacăra unui chibrit în condiţii de imponderabilitate?

În concluzie

  Dacă alte ţări cu un învăţământ performant, marcat ca atare de testele PISA, apelează la astfel de discipline, nu văd motivele pentru care nu ar trece şi România la o astfel de nouă filosofie de predare-învăţare. În caz contrar, menţinem în vigoare curriculumul de acum 50 de ani, deşi lumea s-a schimbat complet în ultimii 50 de ani.

  O şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când răspunde cerinţelor, nevoilor, provocărilor societăţii, la o anumită etapă a evoluţiei  sale.