Dezastrul de la Evaluarea Naţională, încă o dovadă că învăţământul românesc este la pământ

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cifrele sunt cifre. Nu pot minţi. Din 147.650 de elevi înmatriculaţi în clasa a VIII-a, 83.000 au luat la matematică medii peste 5. Adică 56%! Şi asta în condiţiile în care media 5 se obţinea dacă ştiai cele patru operaţii aritmetice şi câteva formule de arii şi volume. Ceva e putred în şcoala românească, dar cei care au puterea de a schimba ceva nu văd, nu vor sau nu pot să facă ceva.

Cât pierde societatea din faptul că învăţământul românesc e neperformant, îi las pe cititori să evalueze. Împrejurarea cu pandemia n-a făcut altceva decât să demonstreze cât de nepregatită este societatea românească pentru a face faţă provocărilor care vin peste ea.

Cifrele care arată dezastrul de la Evaluarea Naţională (EN)

Elevi înmatriculaţi în clasa a VIII-a: 147.650

Elevi înscrişi la examen: 131.177

Elevi prezentaţi la examen: 123. 122

Elevi care au luat peste 5 la matematica: 83.000

Cum înscrierea la EN se face automat de către secretariatele şcolilor pentru elevii care au promovat clasa a VIII-a, ar rezulta că 16.500 de elevi erau corigenţi la sfârşitul clasei a VIII-a. Concluzie contrazisă de datele care arată că anii trecuţi, toţi elevii corigenţi, în toţi anii de şcoală, erau 15.000. Realitatea este alta. Cei 16.500 erau elevi „virtuali”, cum le zice Ecaterina Andronescu. Adică elevi care figurau în cataloage şi scripte, dar care abandonaseră de mult şcoala. Aşa se întâmplă cu foarte mulţi elevi, nu se ştie câţi, pentru că directorii sunt interesaţi să încaseze finanţarea „per capita”, proporţională cu numărul de elevi. Şi atunci îi păstrează pe toţi elevii în scripte, chiar şi pe cei care au abandonat şcoala de multă vreme. Oricum, sunt elevi pierduţi de şcoală, fapt ce afectează grav societatea. Nu este corect să-i ignorăm atunci când facem bilanţul.

La matematică au luat note peste 5 doar 83.058 elevi. Adică 56% din total elevi înmatriculaţi în clasa a VIII-a. Restul, 44%, pleacă din şcoala generală fără să ştie cele patru operaţii aritmetice. În rural situaţia este şi mai proastă.

Sunt conştienţi cei care ne conduc de gravitatea acestui fapt? Nu se vede că ar fi conştienţi.

A cui este vina acestei situaţii?

Vina principală este a planurilor cadru şi a programelor şcolare, care nu se pliază pe nevoile, talentele şi interesele elevilor. Am dat de multe ori exemplul biologiei de clasa a V-a, la care elevii (de 11-12 ani) trebuie să înveţe următoarele noţiuni:

Biotop, factori abiotici, biocenoză, ecosistem, biom, apă salmastră, eclozare, poichiloterme, homeoterme, fotosinteză, lanţuri trofice, reţele trofice, categorii trofice, descompunatorii, simbioză, camuflajul, mimetismul, crustacee,  substanţe organice, germinare, larvă, nutrienţi, graminee, moluşte, virusuri, protozoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular, gimnosperme, plancton, canibalism, debit, planarie, relict, submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, heterotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă, pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, malurile, rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsupiale, heterotrofe, saprofite.

Copii de 11 ani. Atunci de ce să ne mirăm că în 9 ani de şcoala nu învaţă nici  cele patru operaţii aritmetice?

Culmea este că planurile cadru şi programele şcolare stau în pixul ministrului Educaţiei. Ei bine, niciun ministru n-a fost în stare să observe aberaţiile din programele şcolare, dar au fost în stare să aprobe, sub presiunea sindicatelor,  planuri cadru cu 32-34-36 ore pe săptămână la gimnaziu. Să aibă timp elevii să înveţe aberaţiile prezentate mai sus!

Ce va spune istoria învăţământului românesc despre aceşti miniştri, este de acum clar!

Ce este de făcut?

Principala vină a şcolii româneşti este că nu se pliază pe nevoile, înclinaţiile, talentele elevilor. Îi tratează pe toţi într-o masă compactă, deşi toţi elevii sunt valoroşi, dar fiecare în felul lui.

O primă soluţie se află în proiectul România Educată, la Schema sistemului de educaţie pentru scenariul 2. Aici sunt prevăzute:

Învăţământul primar, 6-12 ani, clasa I până la clasa a VI-a, am avea şase clase de învăţământ primar. Dacă şi programele şcolare sunt construite după modelul ţărilor cu învăţământ performant, am avea o primă condiţie ca elevii să înveţe cele patru operaţii. Sigur, cei care pot mai mult sunt dirijaţi de profesori la cursurile de CDŞ (Curriculum la decizia şcolii), să performeze şi să înveţe mult mai mult, atât cât doresc şi pot.

Urmează apoi învăţământul secundar inferior, 12-15 ani, cu clasele a VII-a până la clasa a IX-a. Este soluţia prevăzută şi de Legea Educaţiei Naţionale, Legea Miclea-Funeriu. La 15-16 ani tinerii îşi vor fi însuşit o cultură generală esenţială, de supravieţuire socială, şi pot intra în piaţa muncii, dacă nu doresc să urmeze mai departe liceul.

O altă opţiune, care nu se regăseşte nici în propunerile din România Educată, este ca în începând cu clasa a VII-a să despărţim filiera teoretică de cea profesională şi vocaţională. Este drumul prin care oferim mai multe trasee educaţionale începând cu vârsta de 12 ani, astfel încât elevii îndrumaţi de părinţi şi psihologi să-şi aleagă drumul care se potriveşte cel mai bine personalităţii lor. Aceste trei filiere continuă apoi la liceu. În felul acesta, un elev care este foarte talentat la muzică, de exemplu, n-ar mai fi obligat să înveţe aberaţii teoretice precum cele prezentate la biologia de clasa a V-a.

Propunerea are impact şi în crearea mediului atractiv de învăţare

De ce urmează azi elevii cursurile şcolare? Ca să-şi construiască un viitor mai bun şi mai sigur. Să aibă asigurată intrarea în piaţa muncii într-un job bine plătit şi pentru care are talent, înclinaţii. Să înveţe în şcoală ce le trebuie în viaţă. În orice caz, nu pentru a ajunge un om „sărac, dar cult”, o aberaţie de mult eliminată din concepţia tinerilor de azi.

Dacă simte că şcoala îl pregăteşte pentru aceste aspiraţii, vine cu drag la şcoală, adică avem un mediu atractiv de învăţare. Şi diminuăm abandonul şcolar.

Creatorii de programe şcolare ar trebui să-şi pună mereu întrebarea: la ce le foloseşte elevilor în viaţă capitolul x din programa de matematică, de exemplu? Vedem  că în structurarea şcolară actuală elevii nu învaţă în gimnaziu nici cele patru operaţii, care sigur sunt necesare în viaţă. Mai sunt necesare formule simple de geometrie, de calculat arii şi volume,  utilizate în viaţa zilnică.

Cei de la filiera teoretică,  cu inteligenţă dominant conceptual-teoretica, n-au decât să înveţe matematica actuală, să meargă la liceu tot în filiera teoretica, şi apoi la facultate.

De aici ideea că specializarea, în funcţie de înclinaţiile, talentele şi personalitatea elevilor să înceapă din clasa a VII-a. Cei care urmează filiera profesională vor merge mai departe la şcoala profesională, apoi la filiera profesională a liceului.

Ideea că toţi elevii trebuie să ajungă la Bacalaureat şi la facultăţi, e profund greşită. În ultimii ani, peste un milion de elevi au făcut liceul  degeaba, fără să reuşească la examenul de Bacalaureat. Ce ne spune asta?

Concluzie

Toată lumea este de acord cu afirmaţia: aşa cum arată şcoală azi, aşa va arăta societatea mâine. Dar cei care au puterea să schimbe ceva în învăţământul românesc nu mişcă un deget. Ce va spune istoria despre ei, cum se vor uita copiii acestei ţări la cei care azi au puterea dar nu fac nimic să le ofere un trai mai bun, vor afla şi ei cândva. Din păcate, prea târziu.

   LE. Comentariul unui cititor

Rezultatele sunt oglinda unui sistem educational falimentar, unde nu este stimulata creativitatea ci se ingradeste si blocheaza stimularea gandirii, prin programe create parca din absurd si de oameni care nu inteleg ca tocirea si preluarea mecanica nu sunt de folos dezvoltarii generatiei tinere.

 Nu stiu de ce insistam intr-un sistem ingenunchiat de politruci, care are scop dezvoltarea unei clase obediente in locul creativitatii si performantei. Este cazul trezirii la realitate, si la reformarea din temelii a sistemului, precum si la incurajarea tinerilor profesori, care sunt deschisi la nou. De asemenea sa fie redusa influenta "elefantilor" din sistem.

Alt comentariu

Dar scoala nu este numai o platforma de transfer de cunostinte ci un mediu educational complex, unde se formeaza atat personalitatea, cat si sistemul propriu de referinta etica si se dezvolta spiritul creativ. Succesul in viata nu-l sustine numai capacitatea cognitiva, ci mai ales creativitatea, abilitatea mentala de a gasi solutii, viziuni si strategii de succes inedite si determinarea de a-ti transforma viziunea in realitate. Creativitatea NU se invata, ci este nativa, iar scoala clasica, de transfer de cunostinte, nu o promoveaza, ci o saboteaza, flancand-o cu rutina si prescriptii. Deci transferul de cunostinte, esenta conceptului clasic de "scoala", degradeaza creativitatea. Creativitatea fara cunostinte insa nu se dezvolta, neavand pe ce baza sa speculeze. Acesta este cercul vicios, care produce mediocritate pe toata linia, dezamagire si dezinteres, dar si criminalitate !!! Creativitatea nu dispare, dar frustrarea ei ii deschide noi cai de manifestare, in incalcarea rutinei, in ocolirea legilor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite