Despre ce uităm să vorbim înainte de bullying

În ultima vreme se vorbeşte mult despre bullying şi este important, desigur, să ştim ce putem face noi, ca părinţi, pentru a lupta cu hărţuirea şi cu violenţa din rândul copiilor. Dar înainte de a vorbi despre situaţiile conflictuale, poate ar ajuta să discutăm şi despre altceva extrem de important: prietenia.

Părinţii sunt primele modele pe care le au copiii. De la noi învaţă cum se cresc, menţin şi încheie relaţiile de prietenie. Copiii noştri vor înţelege importanţa unei relaţii doar când şi noi vom înţelege cât de important este să petreci timp cu prietenii, să ceri sprijin în situaţii dificile, să celebrezi lecţiile învăţate. Toate astea pot aduce noi prietenii în viaţa noastră. 

Cercetătorii de la Harvard şi-au dorit să identifice care sunt factorii care pot prezice calitatea vieţii şi bunăstarea pe termen lung. A urmat un studiu desfăşurat pe 75 de ani, care a concluzionat că relaţiile bune ne menţin mai fericiţi şi sănătoşi. Calitatea vieţii noastre este egală cu calitatea relaţiilor din viaţa noastră. Şi dacă asta nu e suficient, studiul a arătat şi că oamenii cu legături sociale bune trăiesc mai mult.

Haideţi să ne uităm doar la cât timp dedicăm noi, adulţii, celor pe care-i numim “prietenii” noştri sau cum sprijinim relaţiile între soţul/soţia noastră şi prietenii săi! De multe ori aceste prietenii sunt doar “de weekend”, pentru că în timpul săptămânii viaţa profesională ne acaparează, dar de fapt prieteniile sunt de prioritizat, atât pentru fericirea noastră, cât şi ca să îi sprijinim pe copii să îşi dezvolte viaţa socială. 

Am auzit părinţi spunând că e normal să îşi lase copiii să îşi facă singuri prieteni sau să îşi rezolve singuri conflictele. Am auzit şi explicaţia că, atunci când noi eram copii, părinţii nu îşi făceau atâtea griji în legătură de cine ne sunt prietenii sau unde petrecem timp cu ei. Totuşi simt că e din ce în ce mai important să ne asumăm că rolul de părinte presupune şi să fim ghidul vieţii sociale a copilului nostru. Suntem primul factor care poate determina dacă un copil are prieteni, cât timp dedică jocului liber (fără activităţi programate) cu acest prieten, dacă prietenul se simte în siguranţă în casa sau în familia noastră şi ce fel de spaţiu le punem la dispoziţie.

Rolul nostru, ca părinţi, este să îi ajutăm pe copii să îşi facă prieteni, să gestioneze conflictele care pot să apară mai apoi, dar şi să petrecem timp cu copilul nostru şi cu prietenul lui. De ce? Fiecare relaţie de prietenie presupune o contribuţie comună. Aşa că atunci când petreci timp cu copilul tău şi cu prietenul acestuia poţi să îţi cunoşti copilul, să înţelegi ce provocări are, care sunt punctele lui vulnerabile şi unde îl poţi sprijini. Poţi să îţi observi copilul mai bine prin interacţiunea lui cu un alt copil. Astfel vei reuşi să îţi ajuţi copilul să îşi asume ce face şi să se dezvolte emoţional.

Am putea sprijini relaţiile copiilor noştri chiar şi cu acei colegi cu care nu se înţeleg. I-am putea învita în spaţiul nostru sau acolo unde se simt confortabil, pentru ca mai apoi să avem înţelepciunea să ne observăm copilul, nu doar să căutăm motive care să ne confirme o imagine deja construită. Poate cei doi nu vor deveni cei mai buni prieteni, însă apropierea îi va ajuta să devină măcar prietenoşi unul cu celălalt şi să aibă mai puţine conflicte la şcoală.

Ce legătură are prietenia cu bullying-ul? Cred că înainte să îi învăţăm pe copii ce înseamnă abuzul am putea să îi învăţăm că fiecare om, orice vârstă ar avea el, are nevoie în viaţa lui de cel puţin un prieten. Voi cum sprijiniţi prietenia în familia voastră?

Citiţi şi alte texte semnate de Ruxandra Mercea