Despre alegerea directorilor de şcoală

În vara anului 2021 expiră mandatele a peste 5000 de directori de şcoală, şi ei trebuie înlocuiţi până la 1 septembrie 2021. Este un moment important pentru depolitizarea managementului şcolar, atât de clamată de actuala guvernare. Va reuşi ministrul Educaţiei să emită o metodologie sau un HG, care să aducă mult dorita depolitizare în educaţie? Vom vedea, dar tare mi-e teamă că de la dorinţa la putinţă e cale prea lungă pentru ministrul Cîmpeanu.

Ce calităţi ar trebui să aibă un viitor director de şcoală

Să nu fie angajat politic. Să nu fie membru al vreunui partid, pentru ca atunci automat priveşte interesele şcolii pe care o conduce prin prisma intereselor partidului în care este membru.

Să cunoască foarte bine şcoala pe care o va conduce şi specificul comunităţii şcolare. Cel mai corect ar fi ca viitorul director să fie unul din profesorii şcolii, dar acela care s-a dovedit de-a lungul anilor că este ataşat de elevi, de interesele, înclinaţiile şi talentele acestora. Că priveşte şcoala ca o instituţie care trebuie să se plieze pe interesele elevilor, nu invers.

Să fie apreciat  de elevi, parinti, de restul cadrelor didactice. Prestigiul se obţine, nu se impune. De-a lungul activităţii sale în şcoală,  elevii, părinţii şi profesorii au avut timp suficient să-şi facă o opinie cât de cât apropiată de realitate, asupra intereselor, viziunii, principiilor care-l ghidează pe viitorul candidat la funcţia de director. Şi vor decide în cunoştinţă de cauză.

Să aibă o cultură socială şi juridică suficientă pentru un manager. Nu orice bun profesor poate fi şi un bun director. Îţi trebuie şi o viziune asupra mersului societăţii, al comunităţii din care face parte şcoala. Comunităţile şcolare sunt  diferite între ele, ca posibilităţi de evoluţie, dezvoltare, interese, resurse. Viitorul director trebuie să cunoască foarte bine aceste particularităţi, dincolo de disciplina pe care o predă. Mai presus de orice cunoaşterea oamenilor cu care va lucra. Ce poate fiecare să facă, cât de corecţi şi serioşi sunt cei din aparatul nedidactic. Şi capacitatea de a-i schimba atunci este necesar.

Să privească interesele societăţii şi ale comunităţii sale dincolo de interese proprii sau de partid. Altfel, va sacrifica şcoala, elevii şi familiile acestora pentru interese legate de propria îmbogăţire, sau de interese politice, străine comunităţii şcolare pe care o dirijează.

Directorul are posibilitatea, împreună cu profesorii să adapteze procesele instructiv educative la specificul comunităţii pe care o deserveşte. Totul este să ştie, să vrea şi să poată face aceste adaptări, dincolo de regulamente şi indicaţii de la centru. Totul în interesul elevilor, nu în servirea altor interese.

Cum se pot organiza concursurile de ocupare a funcţiilor de director

Comisia de concurs pentru ocupare funcţiei de director. Ar trebui să fie formată din 5 părinţi, 3 profesori,  2 elevi şi reprezentantul primăriei. Părinţii sunt desemnaţi de Consiliul Părinţilor pe şcoală, profesorii de către Consiliul Profesoral, elevii de către Consiliul Elevilor, iar reprezentantul primăriei de către Consiliul Local. Comisia este condusă de un Inspector Şcolar, însărcinat cu moderarea discuţiilor şi organizarea lucrărilor Comisiei, dar fără drept de vot în cadrul Comisiei. Decizia finală va fi luată cu majoritate simplă de voturi.

Acest mod de alcătuire a Comisiei de concurs ţine cont de interesele părinţilor, în primul rând, pentru că  sunt şi plătitori prin taxe şi impozite a serviciilor şcolare, inclusiv a salariilor din învăţământ.

O comisie formată în majoritate din profesori ar duce la alegerea unui director indulgent, manevrabil, care să treacă cu vederea abaterile profesorilor, să ţină cont de interesele acestora nu de interesele elevilor la: alcătuirea orarelor, a sarcinilor de serviciu pe şcoală, la orele din CDŞ, de performanţă şi de remediere, la corectitudinea evaluării.

Cine se poate înscrie la concurs pentru funcţia de director şi director adjunct. Profesorii din şcoală sau din şcoli apropiate geografic, condiţie pentru cunoaşterea specificului local al fiecărei comunităţi. Cu două săptămâni înaintea concursului, şcoala trebuie să posteze pe site-ul propriu CV-urile, Declaratiile de avere si interese  şi Scrisorile de intenţie ale candidaţilor. În care aceştia să explice cum au de gând să conducă şcoala, pentru a promova interesele elevilor şi ale comunităţii.

Concursul propriu zis prin interviu, în faţa întregii comisii. O lucrare scrisă, axată pe legislaţia din învăţământ ar da câştig de cauză celor care au mai fost directori, şi imposibilitatea schimbării de gardă cu manageri apolitici. Legislaţia se învaţă în 2-3 săptămâni de la începerea mandatului, dar apartenenţa politică nu poate fi eliminată în cazul în care câştigă concursul vechi directori, cunoscători ai legislaţiei în vigoare.

Concursul trebuie transmis live şi înregistrat pe site-ul şcolii, să poate fi urmărit de părinţi, elevi şi profesori, de către membrii Consliliului Local, de oricine este interesat în evoluţia şcolii respective. La concursul propriuzis participă toţi candidaţii, dacă sunt mai mulţi, obligaţi să răspundă la obiect şi detaliat întrebărilor puse de membrii Comisiei.

După derularea interviului, Comisia votează secret pe bileţele numele viitorului director. Şi acesta va fi desemnat câştigător şi recunoscut ca atare prin decizia Inspectorului Şcolar General.

Există un corp al experţilor în educaţie, din care ar trebui să provină, eventual, viitorii directori. Doar că acest corp a fost alcătuit mai ales pe criterii politice, oricum cu interferenţa politicului, aşa că ar merita desfiinţat.

Contractul de management al directorului ar trebui să conţină şi o clauză de reziliere, dacă Consiliul Părinţilor din şcoală votează cu majoritate simplă rezilierea contractului. Aşa este acum în Suedia.

În toată această metodologie un rol crucial revine părinţilor, pentru că ei apără cel mai bine interesele copiilor lor şi plătesc salariile din educaţie prin taxe şi impozite. Cel care plăteşte, hotărăşte.

Orice fisură în această metodologie ar lăsa loc filialelor  partidelor să-şi răsplătească clientela cu funcţii de conducere în şcoli, mai ales cu persoane care nu au nici o tangenţă cu managementul şcolar. Aceasta-i marea miză, marele pericol, pe care actuala conducerea a ministerului Educaţiei le va trece, sau nu le va trece. Am văzut-o la Apele Române.  Personal cred că nu le va trece. Metodologia va fi alcătuită sub deviza „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii”!