De ce tratăm elevii ca pe nişte puşcăriaşi?

Incidentul petrecut joi seară la Internatul Colegiului Tehnic „Anghel Saligny” din Bacău, când o elevă de 15 ani a ajuns în comă la spital după ce încercat să părăsească incinta pe fereastră, aduce în prim-plan o problemă reală din învăţământul preuniversitar.

Chiar dacă ce urmează să vă relatez pare desprins din filme, faptele sunt următoarele. Pentru că părăsirea internatului este interzisă după ora 22:30 fără acordul pedagogului, uşa de la intrare fiind încuiată, două eleve din clasa a IX-a de la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” din Bacău au vrut să plece din cămin folosind metoda „amantul”.

Cele două fete au improvizat o frânghie din cearşafuri, au legat-o de calorifer, au deschis geamul şi au trecut la acţiune. Prima a reuşit să ajungă jos fără probleme, însă, din nefericire, cea de-a doua a căzut de la câţiva metri, fiind transportată în stare critică la Spitalul Judeţean de Urgenţă. Prima a ajuns şi ea la spital, însă cu atac de panică.

Poate că, aşa cum spune conducerea liceului, fetele nu erau din cele mai disciplinate. Poate că se duceau să mănânce. Poate că se duceau să se distreze. Poate că se duceau să îşi cumpere ţigări. Nu în jurul a ceea ce voiau să facă în oraş trebuie să existe o dezbatere, ci, cred eu, pe marginea următoarei întrebări: este normal ca elevilor să li se interzică părăsirea internatului după o anumită oră? Dar a şcolii în timpul orelor de curs?

Am terminat liceul în 2012, deci memoria e proaspătă, şi vă pot spune că ieşirile pe fereastră sunt ceva obişnuit. Unii o fac ca să se amuze, alţii pentru că vor să meargă până la patiseria de la colţul străzii şi paznicii nu le permit să părăsească incinta şcolii nici măcar în pauze.

Acum s-a întâmplat la un internat, dar gândiţi-vă că, dacă vom ţine în continuare elevii închişi în şcoală, fără a le permite să iasă din instituţia de învăţământ nici măcar în pauze, astfel de accidente nu sunt departe de a se repeta. Din păcate, o mare parte dintre liceele şi şcolile din România au adoptat această măsura. 

Am activat în Consiliul elevilor, mi-am reprezentat colegii atât la nivel de liceu, cât şi la nivel judeţean. Dacă atunci ar fi existat astfel de reguli, care limitează libertatea individuală a elevilor, aş fi luat atitudine.

Le cerem elevilor să ia decizii privind viitorul lor, dar îi ţinem închişi în şcoli ca pe nişte animale, sub pretextul că aşa vom combate absenteismul. Vom reuşi să ne ţinem adolescenţii la şcoală numai atunci când le vom oferi acestora un sistem educaţional care să alterneze „toceala” cu metodele non-formale şi cu învăţarea prin experimentare.