De ce sistemul românesc de educaţie nu îi integrează pe copiii cu autism în şcolile de masă?

Lipsa educatorilor şi profesorilor instruiţi pentru educaţia cu copii cu tulburări din spectrul autist, lipsa bugetului alocat pentru instruirea acestora face ca şcoala românească să întâmpine greutăţi în integrarea acestora în şcolile de masă. Multe cadre didactice refuză din start să lucreze cu elevii diagnosticaţi cu autism.

Deşi Legea Educaţiei prevede incluziunea copiilor diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist în şcolile de masă, aceştia sunt refuzaţi de către cadrele didactice, dar şi de către părinţii colegilor copilului în cauză. Asta, spuns specialiştii, şi pentru că sistemul nu este astfel organizat încât să intruiască profesorii şi să asigure un cadru incluziv. Totodată nici profesorii nu sunt încurajaţi, motivaţi să urmeze cursuri de formare pentru lucrul cu copiii cu cerinţe special. 

„Dacă nu sunt refuzaţi din start, copiii sunt refuzaţi pe parcurs, pentru că învăţătorii, educatorii, profesorii se sperie că nu vor putea face faţă. Învăţătorii se simt depăşiţi oricum cu 25-30 de copiii. Problema este şi la părinţi, pentru că fac presiuni ca respectivul copil să fie mutat de la clasă sau chiar de la şcoală”, susţine psihologul Mihai Copăceanu. 

Consilierul Mihai Copăceanu susţine că părinţii trebuie să înţeleagă că sunt mai multe forme de autism, unele mai uşoare, altfel copiii nu ar fi fost îndreptaţi către şcolile de masă. 

„Copilul este evaluat de către o Comisie din cadrul Inspectoratului şcolar. Spectrul autist este larg. Sunt copii cu un autism uşor, iar alţii cu unul grav. Cel din urmă nu va fi cu siguranţă trimis la o şcoală de masă. Oricum, este ilegală orice acţiune de înlăturare a copilului din şcoală”, a mai spus psihologul.

Ce-i lipseşte sistemului pentru a fi pregătit

Refuzul profesorului de a lucra cu copilul este numai primul obsacol, întrucât chiar dacă profesorul ar fi bine intenţionat, ar putea avea probleme în a lucra cu respectivul copil, întrucât nu este instruit şi nici nu există un sistem bine pus la punct de personal de sprijin sau personal „shadow”, care să îl însoţească pe copil pe tot parcursul învăţării la clasă.

Mihai Copăceanu susţine că, în mod normal, într-o şcoală ar trebui să fie câte un consilier şcolar, câte un logoped, dar şi profesori de sprijin.

„Profesori de sprijin sunt foarte puţini şi nici nu realizează întru totul integrarea, pentru că profesorul de sprijin ia o dată sau de două ori pe săptămână copilul şi lucrează separat după o programă adaptată. Integrarea se face realmente când copilul lucrează la clasă, cu ceilalţi. Doar că are nevoie de un profesor shadow, care să îl ajute. România duce lipsă de aşa ceva, iar părinţii trebuie să plătească pe cineva specializat să facă acest lucru”, a mai explicat Copăceanu.

Nicoleta Burlacu, specializat pe tulburări de spectru autist, a realizat o întreagă listă a problemelor care îngreunează integrarea naturală a copiilor cu autism.

Acestea sunt: 

• Lipsa bugetului în unităţile de învăţământ, pentru participarea cadrelor didactice la workshopuri, seminarii sau cursuri specifice copiilor cu autism; 

• Profesori fără experienţă în gestionarea comportamentelor copiilor cu autism; 

• Lipsa de informare a copiilor din clasa cu privire la faptul că în colectivul lor există un copil cu autism şi lipsa informării cu privire la manifestările copilului cu autism, precum şi importanţa integrării lui în societate; 

• Lipsa unor profesori care să-şi asume responsabilitatea realizării, la fiecare început de an, a evaluării numărului de copii cu autism, pentru a identifica clar resursele şi dificultăţile; 

• Numărul mult prea mic al profesorilor de sprijin şi al specialiştilor angajaţi în procesul educaţional cu cerinţe speciale (psihologi, logopezi, psihoterapeuţi, psihopedagogi); 

• Lipsa orelor de intervenţie în cadrul şcolii a profesorul de sprijin cu copilul autist; 

• Evaluarea copiilor trebuie să fie realizată pe baza unor teste validate ştiinţific şi specifice autismului; 

• Programa specială trebuie să fie realizată pe baza unei evaluări clinice, de specialişti, şi nu de cadrele didactice; 

• Lipsa unor materiale care să corespundă sau să fie adaptate nevoilor, cerinţelor şi limitelor copiilor cu autism.

Copăceanu este de părere că profesorii ar trebui motivaţi să urmeze cursuri de instruire în diagnoză, nu să devină specialişti, dar măcar să-şi poată da seama dacă un copil are elemente de autism sau nu şi cum să lucreze cu el.

Profesorii trebuie încurajaţi să urmeze cursuri de formare

Directorul de dezvoltare al Fundaţiei Romanian Angel Appeal, Adelaide Tarpan, care a organizat în mai multe rânduri cursuri pentru instruirea profesorilor în lucrul cu copiii cu autism, susţine că ar fi specialişti care să instruiască şi ar exista şi modalitatea de formare , respectiv prin Casa Corpului Didactic.

„ Există fonduri de formare şi programe de formare la care cadrele didactice sunt orientate, dar ele merg pe lucruri generale, care nu ating practica predăcrii cu copii cu dizabilităţi. Clar că aşa cum sunt promovate cursurile de formare profesională prin Casa Corpului Didactic, ar trebui să existe o atenţie deosebită pentru formarea cadrelor didactice în lucrul cu copiii cu dizabilităţi. Sunt experţi care au predat cadrelor didactice din I-IV inclusiv adaptare curriculară sau tehnici de lucru pentru predarea structurată. Aceste cursuri există, doar ar trebui să fie încurajaţi profesorii şi stimulaţi. Noi am format cred că vreo 200 de cadre didactice. A fost greu să îi motivăm, pentru că ei trebuie să lase o persoană care să îi înclouiască la clasă, să facă cursuri pe timpul lor, din concendiu. Nu sunt încurajaţi să facă formări”, a spus Adela Tarpan.

La Casa Corpului Didactic  există cursuri de formare, dar nu strict pe autism

La nivelul Casei Corpului Didactic există cursuri de formare profesională pentru lucrul cu copii cu cerinţe educaţionale speciale, astfel încât este inclus şi acest spectru, dar nu există un curs care să se dedice special autismului. Totodată, potrivit directorului instituţiei, Gabriel Vrânceanu, anul trecut au fost aproximativ 100 de profesori care au făcut acest curs.

„În funcţie de solicitări putem organiza cursul de mai multe ori în an. La aceste cursuri vin atât profesori care au deja elevi cu cerinţe educaţionale speciale, dar vin şi profesori care vin să se formeze pentru vor să se pregătească pentru viitor. Însă nu avem cursuri de formare dedicate strict acestei cerinţe”, a spus directorul Casei Corpului Didactic din Bucureşti, Gabriel Vrânceanu.

Modelul polonez pentru încurajarea incluziunii

 Directorul de dezvoltare al Fundaţiei Romanian Angel Appeal, Adelaide Tarpan, spune că în Polonia şcolile primesc subvenţii pentru integrarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, iar subvenţiile sunt consistente pentru copiii cu autism, adică se primesc până la 1000 de euro pe lună, pentru integrarea copilului cu autism în clasă.

„Banii sunt folosiţi parţial pentru un profesor de sprijin, dacă este nevoie, pentru că depinde de gradul de funcţionare al copilului sau pentru diverse echipamente necesare educaţiei, pentru dotări, rechizite, programe de suport (logopedie, kinetoterapie, etc). De asemeni, modelul lor prevede ca o stimulare financiară şi în credite pentru profesorii care se formează pentru a lucra cu copii cu autism. Există şi o programă naţională agreată de universităţi şi care e unică. Avem şi noi acum, cred că de anul acesta va intra pe agenda universităţilor, la Cluj ştiu că este, un program posuniversitar pentru lucru cu copiii cu dizabilităţi, care include şi un capitol despre autism. Un program contra cost, cred că are 200 şi ceva de ore. Este foarte util, la distanţă”, a explicat Adelaide Tarpan.

Copiii cu elemente minore de autism ajung la şcoli speciale

Refuzaţi de şcoala de masă, copiii chiar cu elemente minore de autism ajung până la urmă în şcolile special, mai ales cei care au întârzieri în limbaj. 

„Noi mergem după programa şcolii de masă de masă, cu acelaşi număr de ore, la care venim în plus, după-amiaza,  cu ore de stimulare cognitivă, unde copiii consolidează noţiunile dobândite. Mai nou am înfiinţat o grupă de grădiniţă, unde din cei opt copii înscrişi doar doi sunt cu deficienţe de auz, restul cu note de autism. Noi am primit pentur că au şi o întârziere de limbaj şi îndeplinesc şi specificul şcolii. În acest an, au venit şi la clasele mai mari. Avem un copil care a venit la clasa a VI-a. Suntem la început, dar învăţăm”, a spus directorul Şcolii Gimnaziale pentru Deficienţi de Auz „Sfânta Maria, Florica Stoica.

Un nou ghid pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi

În acest moment Ministerul Educaţiei lucrează la un Ordin comun ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ministrului Sănătăţii pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Acesta ar îmbogăţi precizările privind incluziunea copiilor cu autism în şcoală şi ar înlocui ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap din 2003 şi metdologia privind evaluarea şi asistenţa psihoeducaţională.

„Prin aprobarea acestui ordin comun, copiii cu dizabilităţi şi/sau CES şi părinţii acestora vor beneficia de demersuri integrate în evaluare şi intervenţie, reducând la minimum necesar numărul de deplasări ale acestora şi sprijinind familiile cu venituri insuficiente şi cu copii nedeplasabili”, a explicat purtătorul de cuvânt al Ministerului Educaţiei, Mirabela Amarandei, care recunoaşte de altfel că incluziunea în acest moment se loveşte de multe bariere.

Totodată, prin acest ordin vor fi eliminate dificultăţile privind eliberarea documentelor de evaluare, asumarea responsabilităţilor de către profesionişti şi/sau instituţii în cazul anumitor tipuri de evaluare, evaluarea la domiciliu pentru copiii nedeplasabili, colaborarea dintre evaluatori, monitorizarea cazurilor şi altele.

Reprezentantul Ministerului mai spune că autoritatea centrală lucrează şi la alte documente care să revizuiască mai multe Ordine de Ministru, care pentru integrarea copiilor, care vizează organizarea serviciilor de sprijin educaţional, regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului special integrat, xeiteriile de acordare a gradaţiei de merit pentru personalul didactic, dar şi introducerea unui indice de corecţie pentru standardul de cost calculat per elev în funcţie de numărul de elevi cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale.

O persoană din 100 dezvoltă o formă de autism

Potrivit preşedintei Federaţiei pentru Drepturi şi Resurse pentru Persoanele Afectate de Tulburări din Spectrul Autist (FEDRA), Carmen Ghercă, nu existp statistici reale în privinţa persoanelor cu autism, pentru că nu există un registru unic al acestor persoane.

„Ultimele cifre oficiale spun că sunt în jur de 17.000 de personae cu tulburări cu autism, pentru că din 2013 am reuşit să obţinem şi recunoaşterea adulţilor cu autism în România, pentru că până atunci nu erau recunoscuţi, însă din statisticile internaţionale reiese că numărul acestora este ult mai mare. Potrivit statisticilor, 1 din 100 de personae poate dezvolta o formă de autism. Atunci cu siguranţă numărul este mult mai mare. Nu avem  o cifră exactă a copiilor integraţi în şcolile de masă, dar cu siguranţă numărul este foarte mic. În continuare părinţii se lovesc de uşi închise”, a declarat pentru „Adevărul” Carmen Ghercă.