Nu s-a întâmplat aşa, PNL va plăti la alegeri dacă se instalează haosul în sistemul şcolar.

Riscurile care pun în pericol deschiderea anului şcolar. Şi ce nu face ministerul Educaţiei

Vin toţi profesorii la şcoală? Nu e clar, cu patru zile înaintea începerii anului şcolar, câţi profesori pensionari, apropiaţi de vârsta pensionării, cu boli grave, nu se vor prezenta luni la şcoală, de frica coronavirusului. Există o statistică la nivel de Inspectorate, de minister? N-am auzit. Şi ce va face şcoala în cazul în care lipsesc mulţi profesori? Îi mută în „online”. Termenul magic în care se ascunde orice şi nimic. Au voie directorii să angajeze profesori în plus? Au banii necesari? Guvernul a iniţiat o lege în acest sens, în loc să dea OUG. Aşa că, să aşteptăm legea!

Adeverinţa medicală şi avizul epidemiologic. Adică trei milioane de elevi trebuie să obţină şi să aducă la şcoală un aviz epidemiologic, iar cei aflaţi la început de ciclu şi adeverinţa medicală. Este posibil aşa ceva? Să eliberezi 3-4 milioane de hârtii într-o zi sau două? Orice om normal la cap ştie că nu este posibil. Ce-au făcut autorităţile să rezolve această problemă? Nimic.

Ce înseamnă învăţământ online. Dată fiind noutatea termenului, era necesară o metodologie elaborată de minister, care să conţină definirea termenilor, proceduri clare de derulare, aparatura necesară atât la profesori cât şi la elevi, metode de evaluare a derulării şi eficienţei învăţământului online. A văzut cine aşa ceva? Eu n-am văzut. Şi era datoria ministerului să elaboreze o astfel de metodologie. Unde s-a realizat un experiment înregistrat, adus la cunoştinţa tuturor şcolilor, ca model de învăţământ online? Tot vina ministerului. S-a făcut ceva pentru ca profesorii să obţină abilităţi de predare online? Ministerul se laudă că da, în cursul verii. În realitate profesorii spun că nu.

Au toţi elevii şi profesorii tabletele necesare învăţământului online? Nu au. Conform IRES, 900.000 de elevi nu au acces la invatamantul online din lipsă de internet sau de tablete. Şi atunci, cum poţi să spui că „marea majoritate a elevilor” au făcut învăţământ online?

Ce facem cu elevii pe care părinţii nu-i vor trimite la şcoală? Îi trecem în online, spune ministerul. Soluţia „mistică”. Şi ce vină are ministerul dacă părinţii nu au curaj să-şi trimită copiii la şcoală? Are, pentru că prin prestaţia avută nu a creat un sentiment de siguranţă în rândul părinţilor.

Există personalul necesar în şcoli pentru curăţenie şi dezinfecţie? Şcolile au în schema de personal 2-3 posturi pe tură, pentru personal de serviciu şi îngrijire. În noile condiţii era nevoie de dublarea personalului. Directorii trebuie să aştepte promulgarea legii care să le permită acest lucru. Bănuiesc că există comunicare între directori şi inspectorate, între acestea şi ministerul Educaţiei. Ştia ministrul Educaţiei toate aceste lucruri? Ce măsuri a luat?

Ce se întâmplă cu învăţământul primar, şi cu clasele a VIII-a şi a XII-a, care trebuie să vină integral la şcoală? Există separatoare pentru băncile cu două locuri? Este un secret de stat. Nimeni nu ştie.

Ce se întâmplă cu materia nepredată în trimestrul al doilea din anul şcolar anterior? Şcoala trebuia să înceapă la 1 septembrie, pentru ca profesorii să poate recupera, cât de cât, materia nepredată. Acum ministrul spune că profesorii trebuie să „recapituleze” materia predată online. Şi dacă n-a fost predată deloc, cum s-a întâmplat în majoritatea şcolilor? Ministrul Educaţiei se iluzionează cu sintagma „marea majoritate a elevilor” au participat la învăţământul online. De unde ştie? Din raportările profesorilor, directorilor, inspectorilor. Care ce să raporteze altceva, dacă au stat acasă 4 luni pe salarii întregi?

Pasarea răspunderii pe autorităţile publice locale. Este adevărat. Prin lege, APL-urile (Autorităţile Publice Locale), aveau obligaţia să asigure şcolilor şi grupuri sanitare decente, şi materiale de curăţenie şi dezinfecţie, şi multe altele. Doar că nu toate APL-urile sunt capabile, au fondurile necesare, pentru a se achita de această obligaţie. Ce face conducerea centrală a statului? Se uită neputincioasă la neputinţa APL-urilor, sau intervine acolo unde este cazul pentru că este vorba de vieţile şi educaţia copiilor noştri? Argumentul că nu are bani nu stă în picioare. Dar bani pentru 1,3 milioane de bugetari are? Din care o parte arde gazul degeaba, plimbă hârtii inutile. Trebuia redus aparatul bugetar imediat după ce PNL a venit la conducerea ţării. Dna ministru Anisie are o schemă de personal în minister cu mai mulţi salariaţi decât aveau cele două ministere, al Educaţiei şi al Cercetării, înainte de comasare. Acum au ajuns la fundul sacului de bani şi dau din colţ în colţ.

Planurile cadru şi programele şcolare. Ministrul are în pixul său stabilirea planurilor cadru. Legea apărută, care abrogă reducerea numărului de ore la 20, 25, 30 pentru primar, gimnaziu, liceu, n-o împiedica pe ministrul Educaţiei să stabilească domnia sa planurile cadru. N-a făcut-o, de frica sindicatelor şi a decontării la alegeri a nemulţumirii profesorilor. O să deconteze mult mai mult pentru că nu a făcut-o. Programele şcolare, încărcate, stufoase, pline de noţiuni şi teorii care nu sunt necesare în viaţa viitoare a elevilor, n-au fost periate. Măcar acum să fie admisă libertatea profesorilor de a alege ce este util elevilor, şi ce nu, pentru evoluţia lor profesională ulterioară.

 Ministrul Educaţiei se plânge că primeşte doar critici şi nu soluţii. Au fost multe luări de poziţie critice, însoţite şi de soluţii. Numai că n-a vrut, n-a ştiut, n-a avut voie să le bage în seamă. A făcut doar ce i-au dictat „structurile” din minister şi instituţiile subordonate.

Guvernul, vicepremierul Raluca Turcan, care răspunde de Educaţie, au închis ochii, nu au acţionat pentru remedierea din timp a erorilor din educaţie, vizibile de la distanţă. N-au intervenit, vor plăti cu vârf şi îndesat la viitoarele alegeri, în cazul în care se instalează haosul în sistemul de învăţământ.