Specialişti, despre modificările legislative pentru elevi: Unele sunt binevenite, dar suntem departe de a avea „un sistem sănătos la cap“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cum îi va afecta pe elevi valul de schimbări din Educaţie. FOTO: Adevărul
Cum îi va afecta pe elevi valul de schimbări din Educaţie. FOTO: Adevărul

Specialistul în Educaţie Marian Staş şi fostul preşedinte al Consiliului Naţional al Elevilor Vlad Ştefan au comentat la Adevărul Live despre modificările adoptate de Minsiterul Educaţiei pentru elevi. Aceştia au afirmat că unele dintre măsuri sunt binevenite, însă suntem departe de avea „un sistem sănătos la cap“.

Adevărul: Ce părere aveţi despre interzicerea posesiei telefoanelor la ore de către elevi şi profesori?

Marian Staş: Eu sunt de acord cu această dimensiune a regulamentului din două motive. O dată, vorbim de politeţe şi de civilitate. Cum ar fi ca eu să scot telefonul şi să începem să vorbim despre mesajul pe care l-am primit. Al doilea motiv, este legat de ceea ce înseamnă eficienţa în şcoală. Din punct de vedere tehnic al exerciţiului învăţării cred că  importantă este focalizarea şi răbdarea: faptul de a sta atent timp de 40-50 de minute la ceea ce se predă în clasă. Problema fundamentală este legată de disciplină şi de respectul reciproc. Sunt profesori care ies din 10 în 10 minute afară din clasă pentru a vorbi la telefon ceea ce iar nu este în regulă.

Vlad Ştefan: Din punctul meu de vedere, cred că acest respect ar trebui fundamentat pe încrederea între cadru didactic şi elev. Este pueril să credem că elevii ar fi distraşi de telefoane în contextul în care ora ar fi foarte bine predată. Din păcate, în loc să remediem cauzele, remediem efectele prin limitarea dreptului de a poseda telefonul la oră. Am fost elev până anul trecut şi ştiu că în momentul în care profesorul îmi capta atenţia nu mai foloseam niciun telefon.

Profesorii vor putea să predea doar în baza manualelor auxiliare alese de părinţi. Cum comentaţi?

Vlad Ştefan: Implicarea părinţilor este fundamentală. Elevul, profesorul şi părintele trebuie să fie la aceeaşi masă când vine vorba de decizii. Problema legată de decizia părintelui ca fiind cea definitivă este cu dus-întors. Un profesor este specializat pe un cadru coerent de studiu în ceea ce priveşte auxiliarele, în schimb nu ştiu dacă orice părinte va avea capacitatea de a decide ce este bun pentru copilul său în privinţa auxiliarelor. Vreau să subliniez, din nou, că aceste auxiliare nu ar trebui să reprezinte un subiect de discuţie. Întotdeauna am susţinut că un cadru didactic competent poate suplini fără niciun fel de problemă orice auxiliar sau manual.

Marian Staş: De ce nu mergem la doctor să-i spunem: „Domnul doctor, faceţi aşa cum vă spun eu în ceea ce mă priveşte>?“ De ce nu mergem la mecanicul auto să-i spunem: „Schimbă piesele aşa cum îţi spu eu?“ Constat că, mai nou, toată lumea nu se pricepe nu doar la fotbal şi la politică, ci şi la educaţie. În principiu, tema ca atare este incorectă pentru că în şcoală expertiza educaţională aparţine  profesorului

Cum vi se pare faptul că a fost reglementată interzicerea coerciţiei elevului prin note?

Vlad Ştefan: Este foarte bine pentru că elevul nu va mai putea să fie ameninţat cu note mici dacă nu intră la fix în sala de clasă sau din alte cauze similare. Am trăit astfel de cazuri şi direct şi indirect. Există alte metode pentru a sancţiona elevul, care sunt prevăzure în Statutul Elevului. Printre acestea se află scăderea notei la purtare sau emiterea unui avertisment pentru elev sau pentru familia acestuia.

Marian Staş: Pledoaria mea este ceea ce înseamnă o evaluare corectă şi obiectivă. Prin urmare, a da nota 2 pentru că nu ai venit la ore reprezintă două acţiuni care se bat cap-n cap. Da, poţi să dai nota 2 dacă elevul nu a învăţat. Asta este altceva. Te verific, iar dacă văd că nu ştii atunci îţi dau nota meritată.

Cum vedeţi decizia de a interzice sancţionarea elevilor care poartă uniformă?

Marian Staş: Sunt multe universităţi sau şcoli de prestigiu din afară cât şi de la noi a căror elevi poartă uniformă în semn de respect faţă de instituţia unde învaţă. Se practică şi purtarea uniformei ca metodă de încorsetare cu scopul de a învăţa tinerii ce înseamnă o anumită etichetă în societate şi care sunt regulile în funcţie de care trebuie să te prezinţi. O ţinută cu unghii lungi, machiată strident şi cu blugii rupţi sunt inacceptabile într-un context profesional aşa cum este şcoala. Ori acest lucru denotă o educaţie de slabă calitate. Iar dacă vorbim din punct de vedere social, aş face pledoaria pentru o uniformă bine cumpănită  pentru a diminua disparităţile socio-economice. În general, copiii sărmani au hainele pe care le au. Copiii care vin din famili mai înstărite îşi pot permite haine de mai bună calitate. Ori aceste lucruri dor atunci când vine vorba să ne vedem unii pe alţii în clasă. Uniforma nu aş introduce-o în sensul de egalitatea percepută în comunism, cât pentru şanse egale şi onestitate. Mergeţi la Universitatea Harvard şi vedeţi cum sunt studenţii îmbrăcaţi. Atunci veţi observa că nu poţi face distincţie între cei care provin din familii mai modeste şi cei care sunt din familii avute.

Vlad Ştefan: Am ajuns să ne bucurăm de normalitate. Am întâlnit cazuri în anii trecuţi în care copiii nu erau lăsaţi să intre la orele de curs şi li se scădea nota la purtare pentru că nu purtau uniforma. Este mult mai important ca  tu, în calitate de instituţie, să te preocupi de conduita elevilor. Nu cred că un costum şi o cravată îţi conturează o conduită decentă. Dacă e să vorbim de purtarea uniformei, aceasta îşi are sensul mai degrabă în acele colegii naţionale sau licee unde se practică acest lucru pentru că elevul resimte un ethos instituţional, se simte ca într-o familie la şcoală. Dar dacă tu vii la începutului anului şcolar şi le spui elevilor că toţi trebuie să fie îmbrăcaţi la fel- pe lângă faptul că faci o discriminare pentru că acele uniforme nu sunt cumpărate de stat, ci fiecare le cumpără cu cât poate şi de unde îşi permite- le provoci o şi mai mare repulsie sau ură vizavi de respectarea unor reguli.

Cum credeţi că îi va afecta pe elevi schimbarea calendarului pentru Bacalaureat în sensul că vor susţine competenţele digitale şi lingvistice în februarie, ci nu în vară?

Vlad Ştefan: Eu am susţinut examenul de Bacalaureat anul trecut şi pot spune că evaluarea acestor competenţe reprezintă o formă fără fond. Ne întâlneam, purtam nişte discuţii doar de dragul de a bifa pe hârtie nişte competenţe care să dea bine pe viitor. Doar prin simplul fapt că Ministerul Educaţiei şi-a permis să jongleze cu competenţele de la o lună la alta, îmi dau seama că instiuţiei nu îi pasă foarte mult de acestea. Însă dacă vorbim din perspectiva elevului care chiar se pregăteşte pentru aceste evaluări, mutarea lor în luna februarie nu cred că este binevenită din simplul motiv că acele programe la materiile la care se dau competenţele nu sunt definitivate. Mai mult, se pune problema şi a acelor elevi despre care se ştie că vor rămâne corigenţi din cauza mediilor mici din primul semestru. Dacă noi începem Bacalaureatul, după aceea rămânem corigenţi, ce se întâmplă cu partea a doua a Bacalaureatului? Aşadar, din start vorbim de o disfuncţionalitate la nivel legal. Mai mult, în perioada respectivă, elevul ar trebui să pregătească mai degrabă pentru simulări, care sunt foarte importante pentru că stabilesc un nivel de cunoaştere înaintea examenelor. Aceste schimbări au fost aduse la cunoştiinţa elevilor la începutul anului şcolar, având o generaţie care s-a pregătit în anii trecuţi pentru un anumit tip Bacalaureat. Practic, tu schimbi regulile în timpul jocului. Ori asta mi se pare foarte grav. Ministerul Educaţiei ar trebui să aibă mai multă predictibilitate şi să fie mai vizionar astfel încât să ia măsuri pe termen lung pentru a favoriza elevii, nu să le pună impedimente.

Marian Staş: Trebuie pusă şi problema organizării acestor competenţe în februarie. Este nevoie de săli de clasă libere, implică profesori, implică comisii. Clar, vorbim de un disconfort. Din punctul meu de vedere, cred că ar trebui să ne batem capul cu alte chestiuni.

Cum vedeţi propunerile de planuri-cadru? În interesele cui sunt realizate? Ale elevilor, care ar trebui să fie principalii beneficiari ai sistemului, sau ale cadrelor didactice?

Vlad Ştefan: Primele două variante nu mi se par că ar veni cu modificări de fond. Cea de a treia variantă pare, la prima vedere, mai atractivă pentru învăţământul românesc. Cu toate acestea, trebuie venit concomitent cu nişte măsuri care să susţină implementarea acestui plan-cadru. Vorbim de un procent mai mare de ore care ţine decizia instituţiei de învăţământ. În genere, opţionalele sunt alese astfel încât să fie completată norma didactică a profesorilor. În niciun caz, nu sunt alese ţinând cont de preferinţele elevilor.

Marian Staş:  Pe profesori, evident! Toate trei sunt proiectate mai degrabă sindical- pentru profesori ca să îşi păstreze normele. Acesta este un prim viciu. Cel de al doilea viciu structural este că sunt în continuare proiectate în jurul orei de religie. Aceasta nu a fost scoasă din truchiul comun. La fel s-a întâmplat şi pentru ciclul primar şi gimnazial.  De altfel, pentru mine toată discuţia cade când număr disciplinele din trunchiul comun şi îmi dau 14. Este inacceptabil  în 2018.  Un alt lucru important este care se petrece vizavi de toate propunerile de planuri-cadru este creşterea numărului de ore pe săptămână  la  31 de la 29. Astfel, la un simplu calcul pe care l-am făcut se poate constata că numărul de norme didactice va creşte cu 550-1.200. Prin urmare, aceste propuneri nu au nicio legătură cu un sistem educaţional sănătos pentru secolul XXI precum este în Finlanda sau Noua Zeelandă unde şcoala are ultimul cuvânt în privinţa arhitecturii curriculare pentru că ea ştie cel mai bine care sunt nevoile elevilor. Iar dacă vorbim despre eliminarea unei ore de Fizică sau a unei ore de TIC (Tehnologia informaţiilor şi Comunicaţiilor), asta nu arată decât faptul că nu avem suficienţi profesori pentru aceste materii. Şi atunci zicem: ,,Lasă, bă! Facem cu o oră mai puţin. Ce o să fie?“ Asta înseamnă sistem sănătos la cap sau este o strategie pentru interesul resursei umane?

Măsurile adoptate de Ministerul Educaţiei

Printre cele mai importante modificări se află eliminarea elevului de serviciu (atribuţiile sale fiind preluate de profesorul de serviciu sau de alţi funcţionari din unitatea de învăţământ), interzicerea sancţionării şcolarului care nu poartă uniformă cât şi a coerciţiei prin note, dar şi interzicerea posesiei de telefoane în timpul orelor- cea din urmă măsură fiind valabilă atât pentru elevi cât şi pentru dascăli.

Totodată, Ministerul Educaţiei a reglementat ca profesorii să poată utiliza la clasă doar manualele auxiliare alese de părinţi cât şi schimbarea calendarului pentru Bacalaureat, competenţele lingvistice şi digitale fiind susţinute în acest an în luna februarie ci nu în vară, după cum a fost în anii trecuţi. 

Alte schimbări anunţate, dar care sunt încă în stadiul de propuneri, sunt în privinţa planurilor-cadru pentru elevii de liceu. Concret, Ministerul Educaţiei vrea să elimine − la profil Real − o oră de Fizică deşi aceasta este materie de Bac. Aceeaşi soartă ar urma să o aibă şi TIC (Tehnologia Informaţiei şi Comunicării). La clasa a XI-a, tot profilul Real, specializarea Matematică-Informatică, a doua limbă modernă nu va mai fi prinsă în trunchiul comun, apărând posibilitatea alegerii între o oră şi trei ore de discipline opţionale. Acelasi lucru se întâmplă şi la clasa a XII-a. În schimb, elevii vor face Educaţia vizuală, la clasele a IX-a şi a X-a, respectiv Educaţie artistică la clasele a XI-a şi a XII-a. Se introduc orele de Consiliere şi Opţionale la care elevii vor putea studia Biologie marină/Ecosisteme marine, Geologie, Apa şi viaţa sau Animaţie.

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite