„Culorile sunt surse inepuizabile în mâinile creatorilor de artă“

Anisia Călin vorbeşte despre artă, despre sensul artistului în lume, despre frumuseţea lucrurilor şi ce e de făcut cu ea cu o forţă şi o încredere de om mare, care a avut tot timpul să stea să reflecteze, să întoarcă totul pe-o parte şi pe alta.

Anisia are 19 ani şi a absolvit la jumătatea lui iunie Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“ din Constanţa. Şefă de promoţie, nu oricum. Este tânără şi poate să muncească cu energie, cu patos şi liberă de reguli şi de dogme. Are tot soiul de activităţi care se învârt în jurul ideii de „artă“: pictează, creează papioane şi desenează pe globuleţe pentru pomul de Crăciun. Se joacă artistic, spune ea, dar mai mult decât atât, vede în aceste mici activităţi o îmbinare perfectă a utilului cu plăcutul: „Povestea cu papioanele şi globuleţele a reprezentat pentru mine o iniţiere spre profitabilitate“, spune fata.

„Putem colora lumea cu sufletul“

Pasiunea pentru pictură şi desen o are încă din copilărie. Când venea vorba de joacă, micuţa Anisia lua creioanele colorate şi înşira desene pe caiete, pe pereţii casei şi pe asfaltul din faţa blocului. Poate că aşa fac mulţi copii, însă ea desena cu talent. Când se ducea să spună „Mami, uite ce am făcut!“, mama sa putea, fără prea mari ezitări, să identifice avionul de pe hârtie. De altfel, Anisia spune că talentul ei este, de fapt, o moştenire genetică din partea tatălui. El a fost cel care i-a pus pensula în mână prima dată şi a susţinut-o să îşi dezvolte aptitudinile artistice. Au urmat, desigur, profesorii – atât în şcoala generală, dar mai ales cei din liceu, de la secţia de artă murală. Toţi i-au construit, uşor-uşor, încrederea pe care o are azi.

Anisia are un crez de la care nu se abate: „Putem colora lumea cu sufletul“. Ea „vorbeşte“ artistic, îşi exprimă trăirile prin culoare. „Culorile sunt – asemenea notelor muzicale – numai şapte, dar sunt surse inepuizabile în mâinile creatorilor de artă. Îmi transpun sentimentele în diverse tehnici de aplicare a culorilor şi modalităţi de expresie, în peisaje, natură statică, portrete, artă abstractă“, explică Anisia. Îi place să experimenteze, să pună la încercare neconvenţionalul.

Sunt zile când îmi dedic şi câte 12-14 ore studiului. Chiar dacă amorţesc lucrând, nu renunţ, pentru că risc să-mi pierd ideile care vin una dupa alta, dar şi din dorinţa de a vedea lucrarea mai aproape de final.

Inspiraţie şi transpiraţie

Anisia spune că în artă trebuie să ai răbdare, să faci fiecare lucru la timpul lui. Cu alte cuvinte, inspiraţia este vitală creaţiei, dar trebuie să acorzi timp unei lucrări. Să munceşti cu sârg. „Sunt zile când îmi dedic şi câte 12-14 ore studiului. Chiar dacă amorţesc lucrând, nu renunţ, pentru că risc să-mi pierd ideile care vin una dupa alta, dar şi din dorinţa de a vedea lucrarea mai aproape de final“, spune fata. Munca depusă se reflectă cel mai bine în numeroasele premii întâi, diplome de merit şi workshop-uri care se înşiră în portofoliul său. Lucrările de seamă ale Anisiei sunt la fel de variate ca şi artiştii care o inspiră: o reproducere a „Portretului unui om“ al lui Signorelli, o serie de autoportrete în stil warholian – Andy Warhol fiind un nonconformist, aşa cum e şi ea –, autoportrete realizate după modelul lui Chuck Close, o friză realizată cu elemente specifice mării – melci, homari, structuri osoase etc. – dar şi tărtăcuţe şi sticle. 

Acum, Anisia şi-a propus să continue studiile la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. E pregătită pentru o carieră artistică în România, deşi este conştientă de provocările ce s-ar putea ivi pe drum: „Ştiu că e grea afirmarea în România, dar voi da tot ce am mai bun pentru a fi recunoscută în domeniul artistic, atât pe plan naţional, cât şi internaţional“. Vrea să se specializeze în amenajări interioare, fiind atrasă în ultimii ani de arta decorativă.

Anisia Călin este pentru a doua oară beneficiară a buselor stART şi spune că sprijinul oferit de Provident şi Scoala de Valori, prin programul Şcoala de Valori, a fost esenţial în dezvoltarea sa artistică. „Când am primit bursa, îmi amintescă că m-am dus imediat să-mi achiziţionez un şevalet. Era absolut necesar. Apoi, mi-am procurat materialele utile pentru punerea în practică a imaginaţiei mele, cât şi pentru participarea la cursuri de artă“, povesteşte Anisia. Va ajunge departe, va face totul ca la carte, va fi implicată şi energică! E o promisiune.

Conţinut oferit cu sprijinul Provident Financial Romania.