Cu cine reformăm învăţământul?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am încercat, pe cât mi-a fost posibil, să urmăresc desfăşurarea aşa-numitelor examene naţionale - adică Evaluarea de la sfârşitul clasei a VIII a şi Bacalaureatul -, dar şi reflectarea lor în presă.

Trec acum peste auto-mulţumirea autorităţilor, a oficialilor MEC şi a premierului Ludovic Orban, cu toate că şi acestea ar fi de natură să ne pună cum nu se poate mai serios pe gânduri. În schimb, mărturisesc că m-a mirat faptul că, în mod constant, Televiziunile noastre, îndeosebi postul Digi 24, au făcut apel la opiniile profesoarei Cristina Tunegaru. Prezentă pe post aproape seară de seară. Socotită peste noapte expert absolut în educaţie.

Cine e doamna sau domnişoara Cristina Tunegaru? O profesoară, înţeleg bună, de Limba şi literatură română de undeva, de la o şcoală generală sau un liceu din Capitală, care şi-a făcut o spectaculoasă intrare în spaţiul public cândva, prin NII 2016-2017, graţie unei declaraţii cel puţin hazardate, dar care a stârnit senzaţie şi noian de reacţii. Aceea că nu îi va mai preda la clasă, cu de la sine putere, pe Eminescu şi pe Creangă. Motivul? Respectivii ar fi depăşiţi, nu mai interesează în nici un fel elevii, aşa că trebuie, în regim de maximă urgenţă, eliminaţi din programa şcolară.

Văzându-se băgată în seamă, domnişoara Tunegaru a trecut la critici publice, nici una, altminteri nejustificată, la adresa primăriţei generale a Capitalei, doamna Gabriela Firea. Numai că în respectivele atacuri s-a insinuat şi o minciună. Deloc nevinovată. Aceea că sus-numita primăreasă ar fi ordonat „scoaterea” doamnei Tunegaru de pe un anume post didactic. Ce a „uitat” să ne spună atunci vedeta mediatică în devenire e că ocupase postul în regim de suplinire. Acordată pe durata unui an şcolar. Odată anul în chestiune încheiat, respectiva normă didactică a fost atribuită unei alte profesoare. Care s-a prevalat de condiţia ei de titulară şi a obţinut Catedra deţinută anterior de doamna Tunegaru în timpul sesiunii de pretransferări. O operaţiune pe care nici eu nu o socotesc a fi tocmai onestă, nici în favoarea învăţământului ori a stimulării performanţelor didactice ale unui anumit profesor, nici chiar foarte morală, dar, cel puţin la acel moment, perfect legală.

Am scris despre cazul doamnei Tunegaru într-un articol publicat pe adevarul.ro, la data de 5 mai 2017. În mod normal, după o astfel de operaţiune de falsificare a realităţii, doamna Tunegaru nu cred că ar mai fi trebuit să se afle la atât de mare căutare. Numai că te pui cu ratingul, cu share-ul, cu căutarea şi promovarea cu orice preţ a senzaţionalului din care se hrăneşte orice Televiziune? Chiar şi una până deunăzi serioasă aşa cum mi s-a părut a fi Digi 24.

De câteva zile încoace, locul doamnei Tunegaru a fost luat de un tânăr cu numele din buletin Andrei Şelaru. Mult mai cunoscut ca Selly, vloggerul posesor de maşini de zeci de mii de euro care l-a înfruntat, ce zic eu înfruntat?, pus la punct definitiv, făcut praf, nimicit pe jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Şi care, dacă ar fi să îl luăm în seamă pe profesorul Ştefan Vlaston, ar deţine o viziune mult mai modernă şi mai europeană despre învăţământ chiar decât preşedintele Academiei Române, dl. acad, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop.

Selly este, în opinia mea, ceea ce se cheamă un „băiat simpatic“. Cu o inteligenţă mult peste medie. Vorbeşte mult mai bine şi mai cursiv limba română decât mulţi dintre politicienii noştri. Nici nu e greu, de altfel. Este dotat cu un remarcabil simţ al observaţiei, posedă ceea ce se cheamă „arta argumentaţiei“. Nu este nici pe departe „o maimuţă needucată“, aşa cum, din păcate, l-a catalogat cam prea la repezeală un fost ministru al Educaţiei, dl. Petru-Daniel Funeriu. Nu ştiu dacă este sau nu un băiat de bani gata, dar că îi place să epateze, chiar că e îndemnat să o facă nu am nici cea mai mică îndoială.

Selly vorbeşte cu exuberanţă despre tot şi despre toate. Are, cum bine observa într-o postare pe facebook, d-na prof.univ. dr. Mihaela Miroiu, veleităţi de surfer, Intelectual, fireşte. Şi prin aceasta le creşte televiziunilor noastre ratingul. Care îl poartă prin studiouri ca pe Sfintele Moaşte, alimentându-I falsa impresie că ar avea competenţe nelimitate. Andrei acceptă orice invitaţie. Chiar şi pe aceea de la Antena 3, loc în care se tutuieşte cu vădită voluptate cu, altminteri, greu digerabilul Mihai Gâdea. E deficitar la capacitatea de a alege. Şi nu bagă de seamă când e manipulat politic.  

Numai că în studiouri, tânărul Andrei Şelaru repetă cam aceleaşi lucruri. Face praf, cu o dezinvoltură care pe mine mă pune serios pe gânduri, întreg sistemul naţional de educaţie. Al cărui produs cu bune, dar, din păcate, şi cu multe, cu foarte multe rele este. Edictează că nimic nu ar fi ok în şcoala românească. Rămasă la nivelul anilor 90. Aşa să fie oare?

Selly are dreptate când susţine că programa şcolară este supraîncărcată, nu este departe de adevăr nici atunci când spune că aceasta este parazitată de incredibil de multe lucruri inutile. Se află însă în gravă eroare în clipa în care neagă orice urmă de importanţă a ceea ce numim îndeobşte „cultură generală“ pe care ar vrea să o vadă înlocuită cu un amestec de pretins „cultură practică“. Pe Slavici ar trebui să îl  substituim în regim de maximă urgenţă cu Roborul, Eminescu ar trebui evacuat în favoarea lecţiilor referitoare la plasarea eficientă a banilor. Andrei Şelaru pune la zid, pe bună dreptate memorarea exclusiv şi condamnabil mecanică a comentariilor literare, însă greşeşte grav atunci când crede că exersarea memoriei ar fi complet nepotrivită.

Că jurnaliştii, cărora foarte adesea Selly le este superior intelectualiceşte, se extaziază în faţa lui aş mai înţelege. Dar că doamna Monica Anisie, ministrul Educaţiei, îl supraevaluează pe absolventul de liceu Andrei Selaru mi se pare nici mai mult, nici mai puţin decât o încercare de căutare de popularitate ieftină. Unica operaţiune în care a excelat, de când sus-numita doamnă a preluat conducerea Ministerului.

Am mai recunoscut o dată sau de două ori în comentariile mele că nu m-am numărat printre admiratorii fostului ministru al Educaţiei, dl.Petru-Daniel Funeriu. Însă articolul domniei-sale Răzbunarea tocilarilor, publicat zilele trecute, mi se pare impecabil. Poate că doamna Anisie îşi află, totuşi, timp să îl citească. Chiar dacă lectură nu îi sporeşte popularitatea. Chiar dacă dl. Funeriu nu i se adresează precum Selly „Doamna Anisie, hai!“. O asigur că ar avea multe de învăţat din gândurile predecesorului domniei-sale.  

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite