Crăciunul povestit pe înţelesul copiilor
0
Luna aceasta, la Muzeul Ţăranului Român, Crăciunul este scuturat de aura comercială şi repus în contextul său sacru, într-un program special pentru familii.
E o dimineaţă cu soare dulceag, neaşteptat pentru decembrie. Sunt mulţi oameni pe bulevardul Kiseleff şi aproape toţi care ajung pe lângă Muzeul Ţăranului sunt atraşi spre curtea din spate unde se ţine un târg de sezon. În forfota crescândă, vizitatorii îmbrăcaţi prea gros se împiedică unii de alţii printre tarabele încărcate cu dulciuri, podoabe şi obiecte tradiţionale.
Doar câţiva se opresc în faţa muzeului, acolo unde aparent nu se întâmplă nimic, şi se strecoară pe uşa din faţă, pe sub porticul din cărămidă roşie. Sunt oameni tineri cu copii de mână. Înăuntru îi aşteaptă Iulia Iordan, educator muzeal, cu fustă cloş şi alură de zână.În holul muzeului s-au strâns vreo opt copii, însoţiţi de câte un părinte. Iulia îi anunţă că vor merge în sala icoanelor. „Ne vom juca, vom spune poveşti, vom cânta şi, la sfârşit de tot, când obosim de atâta poveste, vom meşteri cu mânuţele noastre ceva foarte frumos", spune Iulia.
Regula jocului
Înainte de a ajunge în sala icoanelor, zâna cu fustă cloş şi zâmbet asortat stabileşte regula jocului: să nu atingă obiectele din muzeu, „pentru că ele sunt foarte vechi, de pe vremea când bunicii voştri erau aşa de mici ca şi voi, deci sunt foarte fragile".
Cei mici fac schiţe după icoanele din muzeu
În muzeu, toată lumea se aşază pe jos. Discuţia porneşte firesc, de la ce se află‑n jur. Majoritatea copiilor spun că pereţii sunt împodobiţi cu tablouri, până se dumiresc că de fapt e vorba despre icoane. Îşi amintesc că au şi ei acasă. „Şi ce faceţi voi cu icoanele acasă? Vă jucaţi cu ele?". „Nu, sunt pentru când bunica spune o rugăciune."
Din întrebare-n întrebare, copiii învaţă că icoanele sunt făcute de iconari, că în ele sunt pictaţi sfinţi, că aceştia se deosebesc de oamenii obişnuiţi prin aura pe care o poartă în jurul capului şi că toate icoanele spun o poveste.
„Şi ce poveste spun aceste icoane? Despre Iisus", zice Iulia arătând spre icoanele în care sunt pictaţi Maria şi pruncul. „Vreţi să ascultaţi şi voi povestea despre naşterea lui Iisus? Povestea Crăciunului?" „Oof, eu am ascultat-o deja, de la grădiniţă", zice un copil pe voce tărăgănată. „Dar n-aţi ascultat-o de la mine. Vreţi s-o ascultaţi de la mine?" Cuminţi, cei mici se strâng pe lângă Iulia ca puii lângă cloşcă şi o ajută cu începutul: „A fost odată ca niciodată..." Pe o voce cântată, cu inflexiuni frumoase care-i ţin atenţi chiar şi pe părinţi, Iulia povesteşte probabil cea mai scurtă versiune a naşterii lui Iisus.
„...cu toţii s‑au bucurat că se născuse Iisus şi că era ziua de Crăciun. Voi vă bucuraţi de Crăciun? Deşi a trecut atât de mult timp de atunci, şi noi ne bucurăm de ziua lui Iisus şi primim şi noi daruri, ca şi el."Subtil, Iulia face legătura între gesturile materne ale Maicii Domnului şi cele trăite de copii cu mamele lor. „Pentru că în grajd era frig, ce-a făcut Maria? L-a luat pe Iisus în braţe. Pe voi vă iau mămicile în braţe când vă e frig?"
„Scopul e să asocieze maternitatea din scenă cu propria experienţă de copil în braţele mamei. Să ştie că au fost nişte persoane, că erau mamă şi fiu, să înţeleagă dragostea dintre ei şi, până la urmă, normalitatea şi firescul dumnezeirii", explică Raluca Bem Neamu, specialist în educaţie muzeală.
Iulia arată modelul de icoană în trei dimensiuni
Găseşte detaliul!
Apoi începe joaca. Fiecare copil primeşte câte un carton cu detalii din icoane şi, ajutat de părinţi, trebuie să găsească icoanele cu pricina. Părinţii au adus de-acasă câte o fotografie de când copiii erau bebeluşi în braţele mamelor. Sarcina lor e să discute cu cei mici şi să compare gesturile şi personajele din icoane cu propriile fotografii. „Vorbiţi despre expresiile personajelor, atitudini şi poziţii şi încercaţi să le imitaţi", scrie pe foaia cu instrucţiuni pentru părinţi. Sau: „Vorbiţi despre ceea ce ţine Iisus în mână: un sul de hârtie. Oare ce scrie pe el?"
Sunetul unui clopoţel e semnul că exerciţiul s-a încheiat şi că e vremea pentru colinde. Îngânată de copii, Iulia cântă „Steaua sus răsare" şi „Moş Crăciun". „E o temă potrivită pentru că acum Crăciunul e mai mult despre cadouri, iar partea religioasă e mult neglijată. Noi şi acasă respectăm tradiţia", spune Florentina Ţapeş, mama lui Alexandru (3 ani) şi a lui Andrei (6 ani). „Ne-a atras faptul că atelierul se face în muzeu, dar şi tema. Plus că mai vede şi alţi copii decât la grădiniţă", spune şi Radu Aurel, tatăl Mariei (5 ani). La sfârşit, copii şi părinţi încearcă să recompună o icoană, sub formă de colaj tridimensional, din bucăţele colorate de hârtie, vată, capse şi lipici.
Părinţi şi copii discută despre semnificaţia icoanelor
"Ne-a atras faptul că atelierul se face în muzeu, dar şi tema. Plus că mai vede şi alţi copii decât la grădiniţă.''
Radu Aurel părinte
"E o temă potrivită pentru că acum Crăciunul e mai mult despre cadouri, iar partea religioasă e mult neglijată. Noi şi acasă respectăm tradiţia.''
Florentina Ţapeş părinte
20 de lei costă participarea la atelier pentru o persoană, copil sau părinte.
Programe pentru grădiniţe
Atelierul este organizat de Asociaţia „De dragul artei" - un grup de părinţi, educatori de muzeu, artişti, în unele cazuri câte ceva din fiecare - şi are loc în fiecare zi de weekend la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Programul de educaţie creativă este adresat familiilor cu copii între 2 şi 6 ani, iar preţul variază între 20 şi 60 de lei, în funcţie de câţi membri ai familiei participă.
Colajele realizate de copii în timpul atelierelor vor alcătui expoziţia „Chipuri de sărbătoare" care va avea vernisajul pe 18 decembrie, în „Galeria de Nuiele" din muzeu. De săptămâna aceasta, încep şi programele pentru grădiniţe. Până la sfârşitul lui ianuarie tema va fi aceeaşi, dar mult simplificată. ;
Se încarcă comentariile...
