Controversele dintre teologi şi psihologi privind predarea Religiei sau a Istoriei religiilor în şcoală

Controversele dintre teologi şi psihologi privind predarea Religiei sau a Istoriei religiilor în şcoală

Copii la ora de Religie FOTO Arhivă

Introducerea unei discipline precum Istoria credinţelor religioase ar fi benefică pentru elevii de gimnaziu, întrucât copiii ar putea înţelege mai bine diversitatea, susţin psihologii, care subliniază că la vârsta de 10 ani aceştia pot face raţionamente şi analogii. Pe de altă parte, teologii consideră că elevii trebuie să îşi cunoască mai întâi propria religie, pentru că acesta este şi scopul orei de Religie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Consilierul din Ministerul Educaţiei Romeo Moşoiu susţinea, săptămâna aceasta, că s-a luat în discuţie de multe ori introducerea  Istoriei religiilor ca variantă pentru elevii ai căror părinţi nu îi inscriu la ora de Religie, dar specialiştii au ajuns la concluzia că un copil cu vârstă cuprinsă între 10 şi 14 ani  nu poate asimila noţiuni de Filosofia religiilor sau de doctrină religioasă. Cu toate acestea, psihologii susţin opusul. Ba, potrivit acestora, introducerea unei materii precum Istoria credinţelor religioase ar fi benefică pentru preadolescenţi. 
 
Astfel, profesoara de socio-umane de la Colegiul Naţional I.L.Caragiale Mihaela Găvănescu crede că, în contextul multiculturalismului de astăzi, şcoala ar fi chiar obligată să transmită informaţii ce ţin de istoria credinţelor, astfel încât elevul să înţeleagă mai bine diferenţele de comportament ale colegilor săi care aparţin unui alt cult.
 
„Cred că la vârsta aceasta elevii pot să înţeleagă o istorie a credinţelor, pentru că ei operează cu analogii, pot face raţionamente, iar o astfel de disciplină i-ar ajuta să-şi explice diferenţele de comportament dintre ei. Când vorbim de valorile religioase nu vorbim doar de domeniul abstracţiilor, vorbim mai ales despre comportamente morali şi despre diversitatea credinţelor.  În contextul multiculturalismul de astăzi, eu zic că şcoala chiar este obligată să transmită informaţii de Istoria credinţelor, dincolo de Istoria religiilor, aşa cum a gândit-o Mircea Eliade. În spatele comportamentului nostru stau valorile religioase, iar morala de care suntem acuzaţi la un moment dat este rezultatul valorilor religioase pe care le-am asimilat. Eu cred că ar fi nimerit ca şcoala să ofere această variantă a Istoriei credinţelor elevilor”, a explicat profesoara de socio-umane.
 
Psihologul Mihai Copăceanu susţine că vârsta preadolescenţei este vârsta la care copiii îşi pun întrebări metafizice şi tocmai din acest motiv ar trebui ca aceştia să aibă elemente de comparaţie. 
 
„Copiii cu vârstele cuprinse între 10 şi 14 ani au o preocupare pentru întrebări de tip metafizic.  Nu au înţelegerea acestor aspecte precum o au adulţii, dar o au potrivit vârstei lor. Dacă au preocupări, au şi capacitatea de a înţelege. Cred că ar fi mult mai interesant pentru copiii din preadolescenţă să obţină informaţii din mai multe culturi religioase”,  a spus Copăceanu.

Pe de altă parte, preotul Eugen Tănăsescu consideră complicat să pui un copil să studieze mai multe religii. 
 
„Ca să studiezi Istoria religiilor trebuie să studiezi fiecare religie în parte, or asta este mai complicat pentru un copil. Mi se pare hazliu să ai pretenţia ca un copil să studieze mai multe religii  când nu vrei să studiezi una. Nu poţi face la clasele primare ce se studiază la facultate. Acolo se compară religiile. Trebuie mai întâi să înţelegi ce e religia, ce e sistemul de valori religios, ce înseamnă dogmă”, a declarat pentru „Adevărul” preotul. 

Studierea unui singur cult denaturează imaginea diversităţii


Profesoara Mihalea Găvănescu a explicat totodată ce efect ar putea avea prezentarea unui singur cult.
 
„Prezentarea unui singur cult creează o imagine denaturată asupra diversităţii. Nu-l ajutăm pe copil să înţeleagă diversitatea comportamentelor. Faptul că suntem diferiţi are mai multe cauze, una dintre cauze o constituie şi religia, pentru că, dacă limba ne ajută să gândim într-un anumit fel, religia ne face să simţim într-un anumit fel. Spiritul nostru este dependent de credinţă sau necredinţă.  Dacă ai elemente de istoria credinţelor, înţelegi mai bine diversitatea şi judeci mai puţin pe ceilalţi din perspectiva credinţei tale.  Eu zic că asta este mai important. Mai pot eu judeca pe vecinul meu musulman pornind de la valoarea pe care am promovat-o eu? Nu”, a spus profesoara. 
 

Ideea Religiei este ca elevii să îşi cunoască propria credinţă

 
Preotul Eugen Tănăsescu subliniază că părinţii pot face oricând cerere pentru ca Ministerul să introducă în programă o nouă materie care să fie alternativă orei de Religie, doar că, potrivit acestuia, ideea orei de Religie este ca elevii să îşi cunoască propriul cult, prin intermediul şcolii. 

„Ideea orei de Religie, de când a fost introdusă, a fost ca fiecare copil să îşi cunoască, prin intermediul sistemului public  de educaţie, propria credinţă şi elementele propriei religii. Ideea este clară, cursul de cultură comparată a religiilor este cu totul altceva. Nu are legătură cu ceea ce doreşte Biserica, prin părinţi. Orice materie îşi propune să creeze anumite comportamente, competenţe, un sistem de valori.  Religia nu este ceva abstract, credinciosul nu poate să nu fie implicat în propria sa religie. Seculariştii vor copii relativizaţi, noi dorim copii care au un sistem de valori religios-morale bine definite care să le ofere un punct de vedere. Religia este un reper. Nu vrem oameni relativişti care doar studiază”, a explicat părintele.
 
În schimb, susţine psihologul Mihai Copăceanu,  să ceri unui copil, aşa cum prevede noua programă pentru gimnaziu de la materia Religie – cult ortodox, să manifeste un „comportament moral în acord cu valorile religioase” şi  să „raporteze experienţele din viaţa de zi cu zi la principiile religioase” ar însemna îndoctrinare, pentru că elevul nu are cu ce sa compare şi ia ca adevăr absolut singurul cult care i se predă.
 
„La Religie acum elevii primesc informaţii doar despre un anumit cult, în speţă, majoritar, despre cultul ortodox. Astfel ei primesc informaţiile respective cu caracter obligatoriu valabil. Sunt noţiuni de doctrină religioasă cu caracter de adevăr indiscutabil, iar dacă profesorul este preot cu atât mai mult. Pentru că nu ai date despre alte culte, nu poţi face comparaţie şi nu ai filtru. Ei preiau ca atare. Religia ar trebui să fie o disciplină în care redai conţinuturi,  nu să fie o formă de catehizare. Profesorii predau pentru ca elevii să devină religioşi, să devină membri ai Bisericii, iar asta este clar prozelitism. Dacă eu predau psihologie, nu îţi spun să devii psiholog, dar profesorii de Religie vor ca elevii să devină buni creştini”, a spus Copăceanu.
 

„Nu este prozelitism, pentru că nu forţăm”

 
Preotul Eugen Tănăsescu este de părere că ora de Religie nu reprezintă în niciun fel o formă de prozelitism, pentru că nu este făcută cu forţa, părinţii având de ales dacă copilul lor face sau nu ora. 
 
„Părintele decide pentru copil ce religie doreşte să studieze. Există programe şcolare pentru toate cultele cunoscute. Nu facem prozelitism. Prozelitismul este să te duci cu forţa să iei adpeţii unei religii şi să îi aduci la alta. Aici nu face nimeni cu forţa câtă vreme există posibilitatea de a alege.  Dacă se face Religia şi nu Istoria Religiilor este un sofism inventat de secularişti. Nimeni nu îi opreşte pe părinţi să solicite Ministerului Educaţiei să introducă şi un curs de Istoria religiilor. Dacă se urmăreşte dialogul dintre Biserică, Minister şi societate, s-a discutat ca ora aceasta să ofere elementele propriei credinţe.  Nu i se impune nimănui să se studieze Religia. Copiii nu sunt fără apărare, îi apără tutorii”, a încheiat Tănăsescu.
 

Ministerul încalcă propriul ordin

 
Potrivit consilierului din cadrul Ministerului Educaţiei Romeo Moşoiu, părinţii trebuie să facă cerere pentru a-şi înscrie copiii la ora de Religie o singură dată şi doar dacă îşi schimbă opţiunea trebuie să anunţe şcoala, pentru a fi retras.
 
„Părintele face cerere o singură dată şi poate să se retragă oricând doreşte”, a spus Romeo Moşoiu. 

Ce-i drept, acesta este şi modelul aplicat de inspectoratele şcolare, respectiv de şcoli. 
 
„Cererile se fac o singură dată la intrarea în ciclul obligatoriu şi se pot retrage oricând”, a declarat pentru „Adevărul“ inspectorul din cadrul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti Ştefania Manea.
 
Cu toate acestea, juriştii susţin că ordinul privind organizarea predarii disciplinei Religie în invatamantul preuniversitar, deşi, nu spune în mod explicit, din punct de vedere juridic cererea trebuie depusă în fiecare an.
 
„Ordinul spune că părinţii trebuie să îşi exprime în scris opţiunea de a frecventa ora de Religie, spune că elevul major sau de părintele poate semnala dorinaţa renunţării, spune că, dacă elevul nu frecventează, nu va fi încheiată media la disciplina respectivă, dar nu stipulează în mod explicit dacă cererea trebuie făcută anual sau o singură dată. În lipsa unei prevederi exprese, orice interpretare poate fi primită, dar, din punct de vedere juridic, ar trebui  în fiecare an să se reconfirme opţiunea până în luna decembrie. În raport cu modul în care funcţionează învăţământul, practica în şcoli este următoarea: înscrii copilul la un anumit curs confesional din şcoală, iar, în ipoteza în care intervine o problemă, comunici că ţi-ai revocat opţiunea. În practică, dacă ai depus o cerere, pentru a renunţa la birocraţie, şi nu se modifică opţiunea părintelui, situaţia continuă până în momentul în care părintele revine în legătura cu opţiunea lui”, a explicat avocatul Daniel Fenechiu pentru „Adevărul”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: