Controlează cineva legalitatea programelor: „Cornul şi laptele“ şi „Fructe în şcoli“?

La nivel european se discută despre educaţia pentru o alimentaţie sănătoasă în şcolile ţărilor membre ale Uniunii Europene, ce se intenţionează a fi corelată cu programe de alimentaţie adecvate. La ce nivel sunt afacerile ilegale în unităţile şcolare din România?

Motto: „În România se fură mai mult, pe măsură ce sumele alocate sunt mai mari!”

Se pare că şi România trebuie să prezinte o strategie pentru anul şcolar 2015-2016, pentru a putea beneficia în continuare de finanţarea fondurilor de alimentaţie şcolară gen Laptele şi cornul şi Fructele în şcoli. Nu ştiu dacă responsabilii români au în vedere şi lucrează la o astfel de strategie.

Cert este însă că, de-a lungul anilor, au fost accesaţi şi cheltuiţi zeci de milioane de euro din fondurile europene destinate acestor scheme, cărora li s-au adăugat alte sume importante din bugetul naţional. Cum au fost folosiţi banii, cum s-au atribuit contractele, în ce buzunare s-a scurs profitul anual din aceste afaceri, ce ilegalităţi şi ce corupţie au generat în ţara noastră, s-a discutat prea puţin. Şi doar atunci când au fost contestaţii din partea anumitor firme nemulţumite de rezultatele licitaţiilor.

Pe de altă parte, periodic, s-au mai făcut controale şi verificări neconcludente, echivoce privind calitatea produselor livrate, calitate pe care realitatea a relevat-o ca fiind mai mult neconformă, atât sub aspectul securităţii alimentare, cât şi al cantităţii ambalate. Orice copil ai întreba despre calitatea şi cantitatea cornului, biscuiţilor, laptelui sau merelor primite la şcoală, ai avea răspunsuri de nemulţumire. Dacă mai toate unităţile de învăţământ au primit corn sau biscuiţi şi lapte, mult mai puţine au primit fructe, mere în speţă, ale căror caracteristici au fost departe de obligativitatea normelor legale.

Frecvent, cantitatea ambalată a înregistrat greutăţi constant sub cele admise, la produs luat per bucată. Dar, în general, cantitatea totală a produselor din schemele de alimentaţie şcolară a scăzut cu diverse prilejuri, cum ar fi: zilele când elevii aveau programate activităţi în afara şcolii, dar au fost pur şi simplu zile când laptele şi cornul, fără să mai vorbim de mere, nu soseau deloc la şcoală.

Este clar că absenţa acestor produse, în diverse zile, diminua mult cantitatea livrată în fiecare lună, micşorându-se raţia din dreptul copiilor, dar nu şi contravaloarea lor evidenţiată şi plătită în contracte către firmele producătoare şi distribuitoare. Nu am văzut niciun control, nicio verificare a nici unei autorităţi care să facă diferenţa valorică între cantităţile din contract şi cele livrate efectiv către şcoli. Şi nici pe nimeni să fie tras la răspundere pentru diferenţa de valoare. Nu cred şi nu este posibil ca în cursul anului şcolar, firmele responsabile pentru cele două programe de alimentaţie în şcoli să fie penalizate în contract ori de câte ori n-au respectat clauzele contractuale, ritmul livrărilor, cantităţile şi calitatea!

Căci dacă ar fi existat astfel de penalizări, s-ar fi recuperate sume importante de bani, uneori chiar şi la jumătate dacă nu mai mult, de la firme, din cauza nerespectării clauzelor contractuale. Ori, în astfel de cazuri, e clar că autorităţile de control şi verificare n-au sancţionat pe nimeni, că dacă verificau, sancţionau şi luau măsuri legale, nu s-ar mai fi înregistrat astfel de deficienţe la livrarea acestor produse. În plus, s-ar fi recuperat prejudicii importante.

Cine înapoiază autorităţilor sumele plătite unor firme care încalcă frecvent şi cu bună ştiinţă legea, sume provenite atât din bani europeni, cât şi din bani de la buget, sume care anual, la nivel naţional, se ridică la zeci de milioane de euro? Sume pentru care firmele câştigătoare ale licitaţiilor au livrat cantităţi mult reduse faţă de cele prevăzute în contract, la calitate îndoielnică, în unele cazuri produsele fiind la limita periculoasă de consum pentru copiii cărora le era destinat consumul.

Realitatea ne demonstrează că nimeni nu a contabilizat exact cantităţile şi calitatea produselor livrate în şcoli şi, mai mult, nimeni nu a verificat legalitatea acestor afaceri extrem de profitabile pentru băieţii deştepţi care au câştigat licitaţiile.

Anul şcolar 2014-2015 este pe sfârşite. De mai mulţi ani, există afaceri în şi cu şcoli, pe seama elevilor, pe spinarea şi buzunarul părinţilor. În ultima vreme, de când se vede mai accentuat lupta împotriva corupţiei, parcă şi afacerile oneroase, cu excepţia programelor Cornul şi laptele şi Fructe în şcoli, au început să mai scadă, în unităţile de învăţământ. Cel puţin, observăm că nu mai au aceeaşi amploare şi acelaşi aplomb ca în anii trecuţi. Este un început, să vedem până unde merge şi cât va ţine.

Când autorităţile responsabile vor lua la verificare şi control cele două scheme de profit sigur şi baban din şcoli? Mai ales că la nivel european se discută comasarea schemelor celor două programe, diversificarea şi îmbogăţirea ofertei privind educaţia alimentară şcolară, implicit mărirea sumelor alocate acestor proiecte. Acest lucru va atrage evident şi mai multe firme, mai mulţi corupţi care se doresc abonaţi la ţâţa banilor europeni şi ai banilor din bugetul de stat, prin intermediul programelor de alimentaţie şcolară la nivel naţional.

Cum spunea un cetăţean care a constatat fenomenul corupţiei şi în acest sector al educaţiei, „în România se fură mai mult, pe măsură ce sumele alocate sunt mai mari!”