Concursurile şcolare complexează copiii
0
Concursurile şcolare de tip academic la vârste mici le creează copiilor complexe de inferioritate, frici şi stimă de sine scăzută. Aceeaşi lucru, spun specialiştii, o face şi sistemul românesc de educaţie prin modul de evaluare a cunoştinţelor.
Părinţii îşi înscriu copiii la concursuri şcolare şi extraşcolare, gratuite sau plătite, începând chiar din grădiniţă crezând că prin asta le dezvoltă competitivitatea, ceea ce este greşit. Astfel de competiţii le fac mai mult rău viitorilor adulţi care pot ajunge să poarte eticheta eşecului toată viaţa. Este concluzia experţilor în Educaţie care subliniază că niciun copil cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani nu merge la concursuri din proprie iniţiativă, ci la imboldul părinţilor, şi asta pentru a nu dezamăgi. Şi astfel intervine angoasa.
„La vârsta aceasta, copilul merge la concursuri doar pentru a-şi mulţumi părinţii, ca părinţii să fie mândri de ei. Şi când vine vorba de competiţia individuală în şcoală sunt angoase şi anxietăţi. Am avut o fetiţă care avea senzaţii de rău înainte de fiecare test la şcoală, în clasa II-a. Leşina. Am stabilit, în urma terapiei, că era teama de eşec. Dacă părinţii le mai şi atrag atenţia că au obţinut un loc mai mic, atunci copilul devine din ce în ce mai angoasat şi stresat. Sunt situaţii în care chiar părinţii îi agasează cu concursuri. Părinţii desenează eşecul sau succesul. La ei stă cheia. Trebuie să le arate că este în ordine şi dacă iau o notă mai mică, şi dacă iau un loc trei sau nu sunt pe podium şi să atragă atenţia asupra a ce au făcut bine, nu asupra a ce au făcut rău, pentru că altfel copiii pot rămâne cu etichete pe termen lung”, explică psihologul Mihai Copăceanu.
De cele mai multe ori, părintele îşi înscrie copilul la concurs pentru a demonstra că este un tutore bun, mai arată specialistul. „De obicei, părinţii îşi cântăresc valoarea în funcţie de succesul copilului la şcoală sau la concursuri. Vor să se valideze. Nu e copilul cel care primeşte laurii”, subliniază psihologul.
Eşecul la concurs îl demotivează pe elev
De asemenea, psihologii notează că există riscul ca odată ce elevul se loveşte de un eşec la o vârstă fragedă să nu va mai fie motivat să înveţe, iar comparaţia cu un alt copil nu face decât să îl împiedice să îşi dezvolte propriile abilităţi.
„Concursurile sunt în defavoarea copilului, întrucât condiţia de eşec pe care o trăieşte într-un concurs sau dacă nu este selecţionat la concurs conduce la demobilizări şi la posibilitatea de a renunţa la a mai face eforturi de a învăţa. Copilul trebuie măsurat cu el însuşi, nu trebuie ierarhizat în funcţie de alţii, nu pus în concurs. Fiecare copil are propria lui valoare şi propria lui evoluţie, propriul ritm. Copilul prin modul lui de a fi este competitiv îşi găseşte modalităţi de a intra în competiţie prin diferite jocuri obişnuite, naturale, într-o activitate în care nu i se etichetează capacităţile şi posibilităţile”, susţine şi psihologul Anghelescu, de la şcoala „Step by Step”.
La rândul lui, psihologul Mirela Horumbă consideră că aceste competiţii şcolare nu fac decât să justifice o activitate a adulţilor şi reprezintă, până la urmă, o afacere împachetată frumos, mai ales dacă concursurile sunt contra cost.
„Toate ţările se supun aceloraşi pârghii consumatoriste. Noi am ajuns să punem profitul înaintea oamenilor, creăm tot felul de instrumente împachetate frumos şi spunem că este în bunăstarea copilului. Competiţia este sănătoasă când este o sursă de potenţare, când nu este autoblocantă, dacă este în manieră individualizată pe abilităţile copilului. Competiţia sănătoasă nu este între mine şi tine, ci între mine ăla de astăzi şi mine ăla de ieri, dar noi îi înnebunim obligându-i să se compare între ei, apoi vin părinţii cu ei la cabinet să îi repare”, arată Mirela Horumbă.
„Calificativele şi notele, vânătoare de greşeli”
Psihologii susţin că aceleaşi efecte nocive asupra copilului le au şi calificativele puse în şcoală.
„Calificativele de la şcoală nu atenuează din anxietatea notelor. Fie că îi dai 4, fie că îi dai insuficient, tot anxios este. Încep să plângă, să ascundă carnetul de note. Un băieţel a numărat F.B-uri şi făcea comparaţie. Important este ca părintele să nu accentueze dacă un copil a luat un „insuficient”. Cel mai bine ar fi ca notele să nu fie publice, să se renunţe la carnetele de note, astfel încât să nu ştie decât copilul, părintele şi învăţătorul calificativul. Copiii sunt răutăcioşi la vârste mici, dacă ştiu că un coleg a luat calificative precum insuficient, pot oricând să îl eticheteze ca fiind prostul clasei”, a explicat Mihai Copăceanu.
„Presiunea grupului“
Monica Popescu este mama unei fetiţe de 9 ani. De-a lungul timpului, şi-a înscris copilul atât la competiţii gratuite, cât şi plătite. Mamă şi fiică s-au consultat mereu, iar unul dintre motivele care au atârnat în hotărâre a fost, potrivit părintelui, să nu se simtă exclusă din grupul de colegi.
„M-am gândit la apartenenţa de grup, când a rezonat la o propunere. Nu am vrut să se simtă ca un outsider faţă de colegi, dar în mod clar competitivitatea funcţionează ca o frână. Eu, personal, nu pun presiune nici pe rezultate, nici pe calificative. Poate şi din acest motiv este implicată la şcoală. Doar că este empatică şi se încarcă cu trăirile prietenilor ei. Am văzut-o suferind de multe ori pentru că a aflat că o colegă a luat bătaie pentru un „insuficient” sau pentru că un coleg a fost apostrofat. Cred că din clasa I am auzit-o vorbind despre prietenii ei. O afectează şi proiectează asupra ei”, mărturiseşte mămica.
Femeia este de părere că sistemul de notare prin depunctare nu face decât să îndepărteze copiii de învăţat, iar mersul la şcoală devine pentru aceştia o corvoadă. „O văd pe zi ce trece cum este din ce în ce mai stresată, încrâncenată când vine vorba de şcoală deşi este în clasa a treia. Are legătură cu stilul de a stimula competiţia negativ, de a vâna greşelile. Noi nu punctăm ce face bine elevul, ci depunctăm. Se pune mereu în comparaţie cu celălalt”, a mai spus Monica Popescu.
Alternativa calificativelor
În România, există totuşi şi o alternativă la calificative, şi anume evaluarea descriptivă, pe care o practică unităţile de învăţământ în sistem american „Step by Step”. „Noi urmărim un copil pornind de la propriile capacităţi şi potenţe intelectuale şi emoţional-afective. Urmărim evoluţia lui, îl susţinem pentru progres, fără a-l compara cu nimeni altcineva, fără a-l pune în situaţia de a intra în concurs. La noi se face o evaluare descriptivă, sunt o serie de competenţe pe care fiecare copil, în funcţie de vârstă şi de nivelul de dezvoltare, trebuie să le obţină. Se descrie unde este într-un anumit moment, i se face un plan pentru următorul interval de timp, cu obiective şi cu moduri de sprijinire pentru a reuşi să obţină competenţa înscrisă în curriculum naţional pentru primar”, a explicat Anghelescu.
Concursurile organizate în şcoli pe bani, interzise
La începutul anului 2015, Ministerul Educaţiei a interzis competiţiile cu taxă Cangurul, Euclid, Smart organizate în şcoli, după ce unii profesori au fost acuzaţi că obligau elevii să se înscrie la concursuri, iar părinţii erau nevoiţi să plătească taxe medii de 20 de lei. Controversa a luat şi mai multă amploare după ce preşedintele Fundaţiei Evaluare în Educaţie, Ionuţ Dumitru a fost arestat pentru că ar fi luat bani din fondurile adunate la competiţii. Ministerul Educaţiei finanţează 35 de concursuri şcolare pe discipline de studii, 15 concursuri interdisciplinare şi un concurs organizat în colaborare internaţională. De asemenea, fără finanţare MEN, sunt 57 de concursuri pe domenii, 20 de concursuri interdisciplinare şi 30 de concursuri organizate în colaborare cu terţi.
Se încarcă comentariile...
