2013      2014
Candidaţi înscrişi   188.842  161.682
Candidaţi prezenţi la examen   175.498  149.885
Candidaţi promovaţi    97.140    88.400


În 2014, din seria curentă s-au înscris doar 130.000, din aproximativ 180.000, existenţi în clasele a XII/XIII. Cifra exactă de elevi existenţi în clasele a XII/XIII nu se cunoaşte, pentru că Ministerul Educaţiei se fereşte ca dracu de tămâie să dea astfel de cifre, pentru a nu se putea calcula procentul celor care renunţă din start la înscrierea la bacalaureat.

După cum nici rezultatele detaliate din 2013 nu mai sunt accesibile pe site, cine încearcă să le acceseze este redirecţionat la site-ul Bac 2014.

Procentul de promovare de 59% de anul acesta, faţă de 56% anul trecut, ar putea fi oarecum de înţeles în măsura în care elevi care nu s-au simţit stăpâni pe materia învăţată nici nu s-au mai înscris la examen, ştiind că şi fraudarea şi copierea sunt mult mai dificile.

Profesorii supraveghetori şi examinatori nu-şi mai riscă aşa de uşor slujba şi libertatea, pentru avantaje băneşti de moment.

După afişarea rezultatelor pe judeţe şi şcoli, vom vedea ce judeţe şi unităţi şcolare „sar” afară dintr-o statistică normală, dintr-o curbă a lui Gauss firească, semn că acolo s-au întâmplat lucruri necurate, aşa cum am găsit şi în anii trecuţi.

Faptul că cele mai multe medii au fost înregistrate, în 2014,  pe segmentul 8 - 8.99: 25.066, este de natură să ridice semne de întrebare, o curbă a lui Gauss care ar ilustra fenomene „normale”, nu „paranormale”, ar avea cele mai multe medii între 6-7.

Din cei 88.400 promovaţi, între 5-10.000 pleacă la studii în străinătate, pentru că nu au încredere în învăţământul superior românesc, alte 20-30.000, poate mai mulţi, nici nu au de gând să meargă la facultate, din lipsa resurselor materiale ale părinţilor şi din dorinţa de a-şi câştiga singuri existenţa.

În aceste condiţii, nu se vor ocupa nici locurile scoase spre ocupare de către învăţământul de stat, de cel particular cu atât mai puţin.

Cum nici în anii anteriori nu s-au bulucit doritori de învăţământ superior, se poate anticipa colapsul în care se prăbuşeşte învăţământul superior privat, o justă răsplată rezultată din faptul că nu echipează studenţii cu competenţe cerute de piaţa muncii.

Ajungem la adevărul că piaţa muncii, care nu poate fi păcălită sau ocolită, face ordine în învăţământul românesc. În locul decidenţilor de politici publice.

Cum spuneam şi altădată, nici statul, nici sindicatele nu pot aduce cu forţa elevii la şcoală şi la universitate.

Dacă nu generăm programe de studii, curriculumul şcolar, formarea profesională, care să-i atragă pe elevi cu perspectiva de a obţine joburi bine plătite, fenomenul de fugă din şi de învăţământul liceal şi superior se va accentua.

Iar piaţa muncii va fi din ce în ce mai puţin atractivă în ochii investitorilor, şomajul  va creşte, economia nu va fi competitivă şi nu va sigură un trai decent cetăţenilor.