Codaşi la investiţiile în educaţie. Efectele dramatice asupra învăţământului

Codaşi la investiţiile în educaţie. Efectele dramatice asupra învăţământului

România alocă cei mai puţini bani din UE pentru educaţie

România alocă cei mai puţini bani din UE pentru educaţie, arată cel mai recent raport realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.  Asta, în contexul  în care 300.000 de tineri nu frecventează şcoala, iar 40% dintre elevi cu vârsta sub 15 ani sunt analfabeţi funcţionali.

Ştiri pe aceeaşi temă

 Asta înseamnă că aproape jumătate dintre elevi nu înţeleg pe deplin cunoştiinţele dobândite la şcoală, prin urmare acestora le este şi dificil să le aplice. Ei abia ştiu să citească, să scrie şi să socotească. În plus, 17,5% dintre tinerii între 18-24 de ani au părăsit timpuriu şcoala şi doar 21,8% dintre persoanele cu vârste între 30-34 de ani au studii superioare, comparativ cu media UE de 34,6%, potrivit studiului.

La capitolul performanţă în cadrul testarilor internaţionale standardizate, PISA,  Romania ocupă locul  48 din 70 de state. Motivul: testele PISA sunt cu mult mai aplicative faţă de ceea ce învaţă elevii în România.

Tinerii care au rezultatele şcolare cele mai slabe  provin din familii sărace care se regăsesc  în zonele de ghetou, comunităţile rome sau în mediul rural. Performanţe scăzute au şi copiii cu dizabilităţi din cauză că sistemul educaţional românesc nu are resusele necesare pentru a-i integra .

Principala cauză, lipsa de investiţii în educaţie

România este codaşă în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte alocarea procentuală din PIB pentru educaţie.  Mai exact, ţara noastră cheltuie doar 4,1% din PIB pe educaţie, comparativ cu media de 4,7% înregistrată în Europa de Est şi media UE de 5,4%. Realitatea sistemului educaţional de la noi este cu atât mai gravă dacă luăm în considerare faptul că acesta este dependent de fondurile publice. Totalul contribuţiilor private reprezintă doar 0,12% din PIB, faţă de 0,82% la nivelul UE. În plus, Unicef România arată că dacă guvernanţii nu vor aloca mai mulţi bani pentru educaţie,  şi într-un mod mai eficient, riscăm să pierdem între 12 şi 17 miliarde de euro în perioada 2015-2025. Motivul: cei care nu vor avea şansa la o educaţie corespunzătoare au mai puţine şanse să se integreze pe piaţa muncii.

 ,,Finanţarea sistemului de învăţământ din România este o problemă ce trenează de 27 de ani. Asta demonstrează că guvernele care au condus ţara au neglijat acest domeniu extrem de important, pe care chiar şi poilticienii îl numesc vital. Sistematic, de-alungul anilor educaţia a primit finanţare mică. Acesta motivul pentru care învăţământul are atât de multe lacune şi de suferit. Din păcate, miniştrii pe educaţie nu au avut niciodată un cuvânt puternic în ceea ce priveşte stabilirea bugetului pentru învăţământ. Întotdeauna bugetul a fost hotărât  de ministrul Finanţelor împreună cu premierul. De asta avem şcoli fără autorizaţie sanitară, infrastructură departe de standardele europene, iar profesorii sunt prost plătiţi”, susţine Simion Hăncescu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ.

„Ceea ce vedem acum e doar vârful iceberg-ului“

 ,,Asistăm la o criză fără precedent, care, din păcate, îşi va face simţite efectele în generaţiile viitoare. Ceea ce vedem acum e doar vârful iceberg-ului: demotivarea cadrelor didactice existente, care duce la scăderea performanţei şi distrugerea în sufletele elevilor a mitului ai carte, ai parte. Prin ieşirea la pensie a specialiştilor şcoliţi temeinic pe vremuri în liceele pedagogice şi facultăţi, şcoala românească are de suferit. Avem şcoli construite după normele socialiste, cu clase mici şi de multe ori suprapopulate, cu materiale didactice învechite sau inexistente, cu mobilier, fie vechi şi inadecvat, fie cumpărat de părinţi. Din clase lipsesc în general dotările minimale pentru o societate informatizată (calculatorul, videoproiectorul, internetul) iar copiii se înghesuie în laboratoare AeL depăşite fizic şi moral. Introducerea manualelor digitale (idee revoluţionară, de altfel) e în total dezacord cu realitatea din clase. În aceste condiţii de subfinanţare cronică, nu e de mirare că tinerii cu potenţial au ales cariere în alte domenii”, a declarat pentru Adevărul, vicepreşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, Ionel-Catalin Diaconu.

 Cei care au cel mai mult de pierdut din cauza indiferenţei autorităţilor rămân tot tinerii

,,Este deosebit de grav ceea ce se întâmplă. Acest lucru se vede în calitatea slabă a învăţământului din România. Rata abondonului şcolar este foarte ridicată. Nu avem un sistem suficient de inclusiv. Multe categorii sociale nu au posibilitatea să urmeze sau să termine facultatea pentru că nu au resurse financiare. Statul nu vine cu niciun mecanism de sprijin pentru aceştia. Problema se aplică şi în mediul preuniversitar, unde randamentul profesorilor este şi mai slab din cauza salariilor mici”,  afirmă Vlad Cherecheş, preşedintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România.

 

 

citeste totul despre: