„Coaliţia“ pentru demonizarea unui copil cu handicap, amendată pentru discriminare de CNCD

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Profesorii unei şcoli generale din Botoşani, dar şi un grup de părinţi au fost sancţionaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, după ce au dus o campanie de excludere din şcoală a unui copil cu Sindrom Down. Este un semnal că societatea noastră este profund radicală, iar sistemul abuziv, consideră specialiştii.

Un copil de 14 ani cu Sindrom Down din Botoşani şi-a găsit dreptatea după ce mai mulţi profesori şi părinţi ai colegilor săi de clasă au coalizat să fie exclus din şcoala în care învaţă, doar pe motiv că este bolnav. Asta cu toate că băiatul avea adeverinţă potrivit căreia gradul de handicap îi permite să urmeze învăţământul de masă. Profesorii au fost amendaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), iar părinţii instigatori au primit avertismente.

„În premieră, CEDCD (Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi - n.r.) obţine o decizie de sancţionare nu numai a cadrelor didactice, dar şi a părinţilor celorlalţi elevi din clasa lui Andrei, care s-au coalizat pentru excluderea lui din şcoală. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat existenţa faptei de discriminare directă, dar şi sub forma dispoziţiei de discriminare şi încălcarea implicită a dreptului la demnitate şi educaţie al lui Andrei. Dincolo de constatarea acestei contravenţii, sancţionate cu avertisment, Consiliul a decis şi dispus monitorizarea activităţii şcolii şi a măsurilor întreprinse pentru incluziune şcolară timp de 1 lună”, informează Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi.

Potrivit CNCD, părinţii lui Andrei ar fi trebuit să găsească suport din partea şcolii, astfel încât să aibă parte de un mediu de învăţare potrivit problemelor sale de sănătate, iar modul în care s-a procedat a fost de natură să atingă interesul superior al copilului. 

„Am aplicat amendă contravenţională mică pentru profesori şi avertisment pentru părinţi. Nu am dorit să intervenim cu amenzi mari şi să stricăm relaţia între cadrele didactice şi elevi. Am dorit să dăm doar un semnal că aşa ceva nu este normal în societatea din România. Nu prea avem posibilitatea să urmărim ce se întâmplă în Botoşani, dar, cu siguranţă, dacă ceva nu va fi în regulă, vom primi încă o petiţie de la organizaţie şi regula noastră este că, dacă lucrurile nu se reglementează, atunci aplicăm a doua oară amendă mult mai severă”, a explicat pentru „Adevărul” purtătorul de cuvânt al CNCD, Istvan Haller. 

Au demonizat prezenţa lui Andrei

Ziarul „Adevărul” a prezentat, în februarie 2016, pe larg povestea lui Andrei Pălimaru, care nu a avut nicio problemă până în clasa V-a, când, din cauza unor restructurări la şcoala gimnazială la care învăţa, a trebuit să se mute, după finalizarea învăţământului primar, la Şcoala numărul 13, Ion Creangă.

Tatăl băiatului a povestit că încă din luna septembrie 2015, când Andrei s-a prezentat la şcoală, profesoara de Geografie s-a opus transferului. „Am fost întrebaţi ce căutăm noi la şcoala de masă. Doamna (Mihaela Filip-n.r.) mi-a spus de la început că sunt şi alţi profesori care nu sunt mulţumiţi de prezenţa lui Andrei în şcoală şi că ea trebuie să ia atitudine. Motivul era gradul lui de handicap, fără să-l cunoască. Au venit cu bănuieli. Dacă va lovi, dacă nu ştiu ce se va întâmpla. Mi-a spus o mămică că-i este frică să nu-i lingă. Dar aceşti copii au atât de multă dragoste”, spunea la începutul anului 2016 Dan Pălimaru, tatăl lui Andrei. Potrivit acestuia, profesoara de Geografie ar fi coalizat mai mulţi părinţi pentru a semna o petiţie în baza căreia să-l dea afară pe copil din şcoală. Spusele lui Dan Pălimaru au fost confirmate de decizia CNCD, care a preluat cazul după ce CEDCD a sesizat autoritatea de stat. „În ciuda coalizării eforturilor reprezentanţilor Şcolii Ion Creangă şi a părinţilor instigatori, care au demonizat prezenţa lui Andrei în faţa Consiliului, probatoriul şi pledoaria reprezentanţilor organizaţiei noastre au făcut posibil actul de justiţie pentru încă un copil victimă a intoleranţei sistemului românesc de educaţie”, arată CEDCD.

„Societatea noastră este profund radicală“

Expertul în Educaţie Marian Staş salută decizia CNCD, întrucât, potrivit acestuia, sancţiunile arată că ceva nu este în regulă în România, atât la nivel instituţional, cât şi la nivel de mentalitate. 

„Aici sunt două aspecte: una de mentalitate, de educaţie la nivelul societăţii, iar societatea noastră este profund radicală, fundamentalistă, foarte puţin tolerantă la situaţii de genul ăsta; al doilea ţine de nivelul instituţional, de modul în care construieşti şcoala. Şcoala este făcută la noi pentru o chestie de mijloc, toţi fac la fel, îi spală pe creier la fel, nu contează dacă un copil are nevoie de mai mult sau mai puţin. Este foarte puţin posibil să oferi timp şi resurse pentru o plajă mai largă de nevoi. Vorbim aici de cum construiesc o şcoală care să ofere şanse egale tuturor copiilor. Sigur, când sunt în schemă şi aspecte de natură medicală acolo lucrurile sunt sensibile, dar practica internaţională dovedeşte că peste tot sunt soluţii unde vrei să faci cu adevărat lucruri”, a comentat expertul în Educaţie Marian Staş.

Şi la Argeş, părinţii ar putea fi traşi la răspundere

De altfel, cazul seamănă izbitor de mult cu o altă situaţie care a şocat România, la finele anului trecut, când mai mulţi elevi din Piteşti, încurajaţi de părinţi şi profesori, au refuzat să intre la clasă, din cauza unui coleg diagnosticat cu ADHD.  

Potrivit preşedintei CEDCD, Mădălina Turza, în cazul lui Andrei, ca şi în cazul din Argeş, toţi actorii implicaţi în acte de discriminare trebuie să răspundă pentru faptele lor. 

„O victorie importantă pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi în lupta cu un sistem abuziv şi discreţionar, dar nu numai atât. Pentru prima dată, demersurile noastre s-au îndreptat şi împotriva părinţilor instigatori, care în mod constant fac front comun cu reprezentanţii şcolilor. Din această perspectivă, cazul lui Andrei a fost unul strategic în care ne-am implicat, inclusiv in calitate de membri ai Coaliţiei Antidiscriminare din România. Ca şi în cazul elevului din Argeş, consideram că toţi actorii implicaţi în acte de discriminare trebuie să înţeleagă să răspundă pentru faptele lor, indiferent dacă sunt părinţi sau cadre didactice. Incluziunea presupune un efort comun de depăsire a stereotipurilor şi prejudecăţilor pentru un viitor mai bun al tuturor copiilor”, a arătat Mădălina Turza. 

În prezenţa actelor, toate petiţiile sunt rezolvate în favoarea copiilor

Potrivit purtătorului de cuvânt al CNCD, Istvan Haller, anual, sunt înregistrate între 10 şi 15 cauze care se referă la discriminarea copiilor cu dizabilităţi în şcoli, iar toate se rezolvă în favoarea acestora dacă există documente de la medic sau de la Comisiile de specialitate potrivit cărora copilul este apt pentru şcoala de masă, în ciudat dizabilităţilor. 

„Conform legislaţiei, soluţionarea unei petiţii durează trei luni. Trebuie să recunosc că, uneori, nu reuşim să soluţionăm în trei luni, dar în patru – cinci luni de regulă soluţionăm. Noi soluţionăm toate sesizările în favoarea copiilor, în situaţia în care există un certificat medical care spune că copilul este apt pentru educaţia de masă. Două dintre cauzele de anul trecut au fost fără o astfel de adeverinţă medicală, ceea ce înseamnă că într-adevăr acolo copilul avea nevoie de educaţie specială şi nu putea fi integrat în învăţământul de masă”, a spus reprezentantul CNCD.

Potrivit acestuia, pentru a face o petiţie la autoritatea pe care o reprezintă nu este nevoie de avocat, doar că părintele trebuie să fie pregătit cu documentele care dovedesc problemele copilului, dar şi că este apt pentru şcoala de masă. Mai mult, Haller recomandă părinţilor să facă plângeri şi în instanţă. 

„Părinţii se pot plânge şi în instanţă şi pot cere instanţei daune morale, materiale. Am avut un caz prin 2007 – 2008 când un părinte s-a dus în instanţă şi a primit daune în valoare de 10.000 de euro pentru un copil care nu a fost acceptat în şcoală. Este şi aceasta o cale care trebuie luată în calcul de părinţi. Nu trebuie să accepte ca un copil să fie discriminat. Dacă noi dăm o amendă, această amendă intră în bugetul statului, practic victima câştigă doar moral, dar dacă într-adevăr problema este serioasă, atunci să meargă în instanţă, ca aceasta să decidă daune morale, materiale”, a încheiat Haller. 

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite