Cele mai bănoase profesii. Cum să te pregăteşti pentru locul de muncă ideal

Cele mai bănoase profesii. Cum să te pregăteşti pentru locul de muncă ideal

Gabriel Chicioreanu FOTO Adevărul, Dorin Constanda

Medicina, IT-ul, ingineria, construcţiile, agronomia, medicina veterinară şi stomatologia sunt în acest moment meseriile cele mai bănoase. „Medicina este bănoasă atât pentru cei care se decid să rămână aici, dar mai ales pentru cei care vor să plece şi să profeseze în străinătate. Dacă se concretizează majorările salariale anunţate de Guvern, inclusiv studenţii care intenţionează să rămână în ţară vor avea lefuri mari”, spun specialiştii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Inginerii, în special inginerii constructori şi cei din domeniul drumuri şi poduri pentru care companiile au oferte variate, sunt astăzi la mare căutare pe mulţi bani. „Fostul CNADNR are inclusiv posturi pentru studenţi sau masteranzi, bine plătite”, arată specialistul în recrutare, conform căruia anumite ramuri din agronomie asigură şi ele un venit ridicat celor care decid să se îndrepte spre agricultură.  „De interes şi bănoasă este şi medicina veterinară. Tot mai mulţi români au animale de companie şi sunt dispuşi să plătească sume mari la cabinetele veterinare. Partea de stomatologie e şi ea pe potenţial de creştere, în România este oricum mai puţin costisitoare decât în alte ţări. Plus că stomatologii pot lucra în propriul cabinet”, a mai spus Chicioreanu. Specialistul susţine că cei care studiază limbi străine de nişă, cum sunt letona sau slovaca, nu doar că îşi pot găsi uşor un loc de muncă, dar pot cere salarii mari pentru bagajul lor de cunoştinţe. 
 
Confruntată cu un deficit de specialişti, piaţa muncii are nevoie de forţe proaspete, spun specialiştii. Tocmai din acest motiv, este esenţial ca tinerii să îşi caute un loc de muncă, fie plătit, fie neplătit, imediat ce intră la o facultate. 
 
„Adevărul“: Când ar trebui să aibă un student primul contact cu un angajator?
 
Gabriel Chicioreanu: Chiar în primul an de facultate. Cu cât pleci mai repede la drum, cu atât ajungi mai departe. În momentul în care te-ai obişnuit deja cu un program de lucru, cu o echipă, e altceva. Din anul I până în anul III de facultate poţi schimba mai multe locuri de muncă, poţi să schimbi mai multe lucruri pe care le faci. Iar atunci când ajungi în anul III şi te duci către partea de masterat îl poţi alege mai nişat. Dacă în cei trei ani de facultate nu există niciun contact cu angajatorii, atunci când un student aflat în primul an de masterat merge la interviu de angajare, cu zero experienţă în câmpul muncii, are şanse reduse să obţină acel loc de muncă. 
 
Prin urmare, este foarte importantă experienţa în ochii angajatorilor?
 
Extrem de importantă. În prezent, angajatorii nu te mai întreabă doar ce ai învăţat teoretic să faci, ci ce ştii practic să faci. Practica o ştii doar din experienţă. Le recomand studenţilor nu neapărat să se angajeze cu două ore, patru ore sau şase ore pe zi, dar este esenţial ca ei să facă acele stagii de practică. Îi vor ajuta foarte mult. De pildă, o persoană care lucrează de la vârsta de 18 ani are de câştigat chiar şi în faţa profesorilor de facultate, dat fiind faptul că poate veni cu exemple concrete din viaţa sa profesională. 
 
Activităţile extracurriculare contează şi ele?
 
Foarte mult. Angajatorii vor să vadă oameni implicaţi, vor să vadă oameni dedicaţi, puşi pe treabă. Nu care să vină la interviu după ce au terminat facultatea de management şi care să aibă pretenţia de a fi directori pe sume exorbitante fără pic de experienţă în spate. Sunt, din păcate, studenţi care termină facultatea fără să aibă o bază reală care să le permită să cuantifice, cu precizie, ce înseamnă să munceşti. Prin urmare, nu au de unde să ştie care sunt salariile din piaţă. Şi se trezesc, după ce termină facultatea, că imaginea lor despre salarizare este una complet distorsionată de realitate. 
 
Există o discrepanţă între pretenţiile financiare ale tinerilor şi ce se oferă în piaţă?
 
Da. Economia nu-şi permite să plătească salarii de start de 500 - 700 de euro. Candidatul respectiv trebuie să fie foarte performant ca să obţină o astfel de sumă. Asta pentru că pe lângă cei 500 - 700 de euro, angajatorul are şi alte costuri pe care le plăteşte. Are un cost cu biroul la care stă acea persoană, are un cost cu electricitatea pe care o consumă, iar banii aceştia, ca angajator, îi scoţi în timp. Când aduci un nou angajat în firmă eşti nevoit să îl formezi, să îl obişnuieşti cu cultura organizaţională. Deci costuri există indiferent că vorbim de stat sau de privat. Oamenii se formează în timp. 
 
Cum ar trebui să se comporte un tânăr la primul contact cu angajatorul?
 
Din punctul meu de vedere, ar fi indicat să fie cât mai deschis şi cât mai natural şi să vină cu o dorinţă proactivă de a învăţa. Nu doar la mod declarativ. Spre exemplu, să studieze compania respectivă şi postul pentru care aplică şi să vină cu o idee. 
 
Şi cum îl poate convinge pe angajator că merită să îi acorde o şansă?
 
Un student de anul I care a intrat cu pieptul înainte la o facultate trebuie să se ducă cu la fel de multă încredere şi către un angajator. Apoi, mai e un aspect important. Universităţile din România sunt obligate să aibă centre de consiliere şi orientare în carieră. În momentul în care îşi aleg facultatea, indiferent că e una bănoasă sau una nu la fel de bănoasă, îi sfătuiesc să se ducă la centrul de consiliere pentru a vedea care sunt companiile la care se pot angaja, în ce măsură cei din centru îi pot pregăti pentru interviul de angajare, dacă sunt organizate târguri de locuri de muncă în facultate. Este esenţial să se informeze, să se documenteze temeinic. 
 
Legat de CV, cum ar trebui să îl construiască?
 
La prima citire, un recrutor se uită preţ de câteva secunde pe CV. Iar la un student nu prea are ce să citească. 
 
În aceste condiţii care sunt criteriile de selecţie?
 
Contează să fie o chimie între el şi profilul celorlalţi angajaţi. Şi atunci sunt chestionare psihologice prin care specialiştii în recrutare vor să vadă ce fel de comportament are. Un student în schimb poate avea şanse mari să fie selectat de acele companii care caută studenţi de anul I. Dacă aplică la un loc de muncă destinat celor de anul III, nu are mari şanse. Prin urmare, CV-ul trebuie adaptat în funcţie de posturile pentru care candidează. Degeaba candidezi la un post de inginer dacă tu eşti economist. 
 
Cât mai contează scrisoarea de intenţie?
 
Este bună şi ea plecând de la premisa că ea arată dorinţa de a ocupa un post şi o funcţie în compania respectivă. Dar scrisoarea de intenţie este textul mesajului de e-mail în care te descrii în două-trei cuvinte, cum eşti ca om. Din punct de vedere profesional, experienţa profesională a unui student care nu a mai lucrat este zero, dar contează să spună ce abilităţi are şi cum îşi vede rolul în companie. 
 
Participarea la târguri de locuri de muncă e şi ea importantă?
 
Cu siguranţă. Este important ca studenţii să participe la orice fel de târg de locuri de muncă, indiferent că e unul la nivel naţional sau că vorbim de unul organizat de facultate. E esenţial să vadă care este oferta ocupaţională. Pe de altă parte, pot ţine legătura cu angajatorii respectivi. De asemenea, e foarte important ca CV-ul să fie actualizat dacă e ceva relevant de adăugat: stagii de practică etc. Procesul de actualizare este permanent, indiferent de vârsta pe care o avem. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: