Altă trăsnaie: ”Salarizarea bazată pe performanţă şi rezultatele în obţinerea progresului şcolar al elevilor.” Profesorul nu poate să facă nimic dacă elevul refuză să învețe și dacă părinții nu îi impun acest lucru. E absurd să condiționezi salariul profesorului de niște factori care nu sunt sub controlul său. Asta e ca și cum l-ai penaliza pe medic atunci când bolnavul refuză tratamentul. Poți să duci un cal la apă, dar nu poti să-l obligi să bea, dacă el nu vrea.

Yeah, right! Profesorii nu iau banii degeaba. Nu toți elevii sunt la fel. Unii vor să învețe, alții așa și așa, alții deloc. Profesorul obține rezultate cu elevii din clasa respectivă care doresc să învețe, și pentru asta își merită salariul. Ce vină are profesorul atunci când îi sunt repartizate clase cu mulți elevi slabi? El își face datoria, îi învață carte pe acei care sunt motivați. Și ce merit are profesorul căruia îi sunt repartizate clase cu elevi buni? De ce ar trebui să aibă salariul mai mare decât cel care se luptă cu leprele?

Nu intelegeti. Progresul scolar inseamna si sa ridice 150 de elevi de la media 4 la 6-7. Statistic, nu toti sunt nemotivati. Iar profes au datoria sa-i motiveze. Daca nu, si-au gresit meseria

Eu vă invit să predați într-un liceu tehnologic și să vedeți ce rezultate aveți cu discursul motivațional ținut băieților de cartier:) Ce spuneți dvs. sunt basme, realitatea e dură.

D-le Vlaston, atat timp cat cei 150 de elevi cu nota 4, pot ajunge manageri de spital, profesori, eventual universitari, pensionari speciali la 40 de ani, parlamentari sau europarlamentari, functionari publici, poate vor fi vreo 2,3 fraieri care sa se straduiasca sa invete mai mult, restul nu vad ce interes ar avea.

Întâlnire... -poezie în grai bănățean- Să-ntâlniră pre ăst forum Doi dacăli ge meserie Șî, șicindu-le părerea, Scriu iuce o poedzîie. Mă băieți, io ca părince Nu-l trimet p-ăl mic la ștudii Ca s-aveți voi bani în straiță Șî-el să fie preșegince. Îl trimet ca să învețe Cum să se descurșe-n viață... Voi, ca duauă precupețe Târguiț‘ ca la piață: Că-i prea multă-nvățătură Șî copilu’ stă la școală Inutil, prăste măsură Șî pleacă cu mincea goală. La șe drac’ să-și piardă vremea Când pră lume totu-i fain? Ș-așa nu-nvață nimica Niși la școală, niși onlain...

profesoru E foarte posibil să fii un profesor bun dar discursul tău e un discurs de ratat. Elevii tăi slabi nu au nicio şansă cu tine. Sunt deja rataţi în ochii tăi. I-ai deconectat total de la actul tău "pedagogic". În plus, ceea ce spui tu, anume că profesorul "îi învață carte pe acei care sunt motivați" arată că tu însuţi, în proprii tăi ochi nu valorezi prea multe parale. Pentru că eşti conştient că elevii ăia "motivaţi" deja, ar fi găsit o cale să înveţe şi fără tine. Eşti cinic, eşti blazat sau poate doar pozezi în cinic şi blazat. Oricum ar fi, e o formă de protecţie psihică pentru că "realitatea e dură" şi tu nu vrei să pari mai moale decât realitatea, nu? Dacă investeşti în ei încredere, atenţie, speranţă şi ceva muncă suplimentară poţi părea vulnerabil, fir-ar să fie!

@Dan Dinu: cum ai ajuns tu la concluzia că eu ”i-am deconectat pe elevii slabi de la discursul meu pedagogic”? Profesorul încearcă să-i învețe pe toți. Nu are de unde să știe cu cine va reuși și cu cine nu. Nu pune etichete de la început. Constatarea o face abia pe parcurs și la finalul demersului. Unii elevi pur și simplu nu vor. Sau își bat joc. Sau ambele.// Mă îndoiesc că elevii motivați ar găsi o cale să învețe și fără mine (fără profesor) :) Adică ce spui tu e b.s.

Un dascăl adevărat nu se plânge niciodată de „calitatea materialului” cu care lucrează, domnule Dinu. Dacă așa sunt toți profesorii din învățământul românesc atunci discuția despre educație își pierde rostul...

Ce cauți în sistemul de învățământ, dom' profesoru?

”Un dascăl adevărat nu se plânge niciodată de „calitatea materialului”” - tataie, eu nu mă plâng de calitatea materialului. Ăia sunt, cu ăia lucrăm, alții de unde? Altceva am spus eu: că e absurd ca salariul profesorului să depindă de rezultatele elevilor - un factor care nu e sub controlul său. Cum se face în fabrică? Îi aduci muncitorului materie primă de slabă calitate și apoi îi tai salariul că nu a ieșit produsul cum trebuie?

Poate că aveți dreptate. Poate... Învățământul nu e fabrică, dom' profesoru! Dascălii ar trebui să fie niște „artiști” care știu să scoată untul și din piatră seacă, nu niște operatori pe o linie de asamblare. Dascălii nu sunt „muncitori”, domnule profesoru. Nu cred că e deloc absurd ca remunerația dascălilor să depindă de rezultate. Dacă ai „predat” la o clasă de elevi care nu reușesc să „bacalaureze” în proporție de (măcar) 50 la sută atunci nu ești profesor. Într-o fabrică procentul de rebuturi maxim admis este de 3%... Despre ce discutăm, domnu' profesoru?

Măi omule, procentul de rebuturi maxim admis e de 3% atunci când ți se aduce materie primă de calitate! Adică atunci când e exclusiv vina ta, a muncitorului! Dar când nu ți se aduce materie primă ca lumea, ce poți să faci? Poți să faci din rahat bici? Așa e și în învățământ. Profesorii nu sunt magicieni. ”Dacă ai „predat” la o clasă de elevi care nu reușesc să „bacalaureze” în proporție de (măcar) 50 la sută atunci nu ești profesor.” - aiurea. În liceele tehnologice pe majoritatea îi doare în cot de bac. Doar câțiva copii din clasă - îi numeri pe degete - se pregătesc la modul serios. Alții îl dau la mișto, nici ei nu știu de ce se prezintă la examen. Iar alții nu se înscriu deloc. Văd acum cât de mare e pericolul ca deciziile în privința salarizării profesorilor să fie luate de oameni care habar nu au cum stă treaba la firul ierbii.

Măi omule! Dumneata chiar ești profesor? Îmi pare rău să o spun, dar cu dascăli ca dumitale școala românească nu are nicio șansă... Am făcut și eu pe dascălul (suplinitor se numea „meseria” pe-atunci, în anii '90) vreo 12 ani și nu m-am plâns niciodată de „calitatea materialului”.

Zici că ești bănățean, deci pricepi mai greu. Îți mai explic o dată: nu mă plâng de calitatea materialului. Ăia sunt copiii, cu ăia lucrăm. Alții de unde? Altceva spun eu: că e absurd să condiționezi salariul profesorului de rezultatele copiilor. Unii nu pot, alții nu vor, nu le pasă. Am dat și exemplul cu medicul: un medic îi prescrie bolnavului tratamentul și un stil de viață sănătos. Respectivul însă continuă să bea, fumează, nu își ia medicamentele. Boala se agravează. Ce faci atunci? Îi reduci salariul medicului pe motiv că - vezi Doamne - nu a reușit să îl convingă pe bolnav? Acum pricepi?