M-am gândit, adică, să ne spună ei ce vor să citească şi ce nu mai vor să citească. Nu ce credem noi că e bine şi frumos pentru ei, sau ce ne plăcea nouă pe vremea când nu aveam internet şi televizor. Totodată, îi provoc pe adulţi să treacă dincolo de părerile lor (da, ştiu, e greu, ba chiar dureros!), spre părerile copiilor lor, chiar dacă li se pare că aceştia „nu ştiu ce e bine pentru ei”. 

Şi priviţi o parte din rezultate, obţinute cu puţinele-mi puteri. Mai multe găsiţi aici.

  • Da, le place să citească.

 

citesc

  • Şi ce le place să citească.

Ce-ti place sa citesti

  • Da, le place literatura străină. Ba, mai mult, au avut completări interesante ale listei. Vă rog să ţineţi cont că aceştia sunt dintre cei (încă) interesaţi, care au catadicsit să răspundă la întrebări.

ce au citit

completare ce le place

  • Da, citesc şi literatura română obligatorie, rezultatele sunt destul de interesante.
     
  • Da, vor mai multă literatură străină şi mai multă literatură contemporană (fireşte…). Iată cum văd „compoziţia” orelor de literatură din şcoală.
 
lit rom.straina
 
  • Pe măsură ce cresc, nu le mai arde să ne răspundă la întrebări…

 

clasa

  • Se bucură când îi întreabă cineva de vorbă :-). Dacă nu-i întreabă, nu-mi imaginez că se supără. Doar ne ignoră – o fi bine oare?
ascultare


Întrebarea finală, de această dată pentru noi, este: de ce nu face Ministerul Educaţiei un astfel de sondaj? Cât de simplu ar fi, cu toată infrastructura la îndemână, să obţină răspunsuri relevante pentru ceea ce-şi doresc elevii de liceu... 

După aceea, cu ajutorul unor specialişti în educaţie şi învăţare (pe care se presupune că-i au prin structurile mamut din direcţii, inspectorate, comitete şi comiţii), ar putea să realizeze o programă adecvată, incluzând, desigur, şi clasici români, dar într-o formulă agreabilă şi accesibilă.

Nu am decât răspunsul trist că, de fapt, nimănui nu-i pasă de aceşti copii. Ce vor, ce cred, ce simt - tot aia. Le îndesâm pe gât, an după an, lecturi pe care ei nu le mai înţeleg, programe şcolare neschimbate de decenii întregi, şi asta cu rezultate tot mai proaste. 

Mi-am pierdut speranţa ca cineva de-acolo, de sus, de unde se dictează ce şi cum să le placă fiicelor şi fiilor noştri, să se trezească din somnul monstruos în care s-a scufundat.