Ce a făcut Ecaterina Andronescu pentru învăţământul românesc în mandatele anterioare de şef al Educaţiei

Ecaterina Andronescu este un om al politicului şi al sistemului educaţional de mai bine de 20 de ani, iar acum va fi pentru a patra oară ministru al Educaţiei. Din toţi anii de activitate, cea mai criticată măsură a ei a rămas desfiinţarea şcolilor profesionale şi de meserii. În anii 2000, afirma că prin aceste măsuri elevii vor avea un rost în societate, dar viitorul avea să arate alt rezultat: 20% din tineri nu lucrează şi nici nu studiază.

Decan, Rector, preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor, senator PSD, preşedinte al Comisiei de Învăţământ din Senat, secretar de stat în Ministerul Educaţiei şi chiar şefa acestui portofoliu  - acestea au fost printre cele mai importante funcţii pe care le-a ocupat Ecaterina Andronescu în spaţiul politic şi educaţional. Aşadar, într-un rol sau altul, mereu a făcut parte din sistem.

Acesta este şi motivul pentru care mulţi o contestă - pentru că ar fi dovedit de nenumărate ori că nu este capabilă -, dar şi pentru care alţii, în special colegii de partid, o apreciază - ar avea experienţă.

Desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii

În iarna anului 2009, presa scria cum Guvernul şi, implicit Ecaterina Andronescu, a hotărât peste noapte desfiinţarea şcolilor de artă şi meserii fără nicio explicaţie plauzibilă. Culmea este că chiar aceasta le înfiinţase în anul 2002-2003, ca urmare a restructurării şcolilor profesionale. O decizie pe care a luat-o tot Ecaterina Andronescu.

„Într-o adevărată coaliţie a tăcerii, MEC a introdus în şedinţa de Guvern din 8 februarie, hotărârea privind cifra de şcolarizare pentru anul şcolar şi universitar viitor.Conform acesteia, s-au alocat 221.000 de locuri pentru învăţământul liceal cu cele trei profiluri ale sale: teoretic, vocaţional şi profesional şi tehnic. Până acum, erau alocate locuri şi SAM-urilor. Doamna ministru Andronescu a hotărât, însă, că nu ne mai trebuie SAM-uri şi a transformat locurile dedicate acestui tip de învăţământ în locuri pentru liceele profesionale şi tehnice“, scria Gândul în 2009.

Pe lângă justificarea pe care a dat-o acum nouă ani pentru adoptarea acestor măsuri - că avem cel mai mic procent de absolvenţi de studii superioare din UE - Ecaterina Andronescu a revenit cu un alt motiv câţiva ani mai târziu.

"În 2009 când m-am întors şi când am făcut analiza şcolilor de arte şi meserii am constatat că între 95 şi 97% din absolvenţii acestor şcoli mergeau şi finalizau liceul pe ruta progresivă. Asta înseamnă cu un an de şcolarizare în plus. Şi atunci, pe bună dreptate, mi-a  pus întrebarea: De ce fac aceşti elevi, de ce se duc pe această rută ca să finalizeze liceul? Şi răspunsul este unul singur, foarte simplu. Şcoala de arte şi meserii nu le era utilă. Cu certificatul de absolvire de acolo nu-şi găseau un loc de muncă, declara Ecaterina Andronescu în 2012.

Ironic este că fix ce ar fi vrut să combată, adică şomajul în rândul tinerilor, nu s-a întâmplat. Ba din contră.

2017: Aproximativ 40% dintre elevii care au intrat anul trecut în clasa a XII-a nu au luat BAC-ul. Aproximativ 40% dintre elevi sunt analfabeţi-funcţional. Aproximativ 20% dintre tinerii cu vârste între 18-24 ani nu studiază şi nici nu lucrează.

A vrut intrarea la facultate fără BAC

 În septembrie 2011, senatorul Ecaterina Andronescu depunea în Parlament un proiect de lege prin care ar fi urmat să se acorde dreptul tuturor absolvenţilor de liceu, ce nu au obţinut nota de trecere la toate probele de la BAC, dar au înregistrat o medie de minimum 7, să se înscrie la facultate. Astfel, până la Bacalaureatul de anul viitor, elevii ar fi urmat sa beneficieze de un an pregatitor, iar după elevii în cauză ar fi susţinut din nou examenul. În caz de reuşită, ar fi putut avea echivalate creditele de studiu trecând direct în anul II.

“S-a înţeles greşit. Ea nu îi transformă pe aceşti absolvenţi în studenţi. Le oferă şanse să se integreze într-o formă de pregătire pentru că e uşor să derapeze înspre etnobotanice”, explica Ecaterina Andronescu câteva luni mai târziu, potrivit stirileprotv.

A modificat gradul de dificultate la BAC

Tot Ecaterina Andronescu a modificat gradul de dificultate al subiectelor de la Bacalaureatul din 2013. Concret, subiectele au fost diferenţiate, iar liceele tehnologice – cu cele mai slabe rezultate la BAC au primit subiecte mai uşoare decât ale celorlalte specializări la examenele de Română, Matematică, Fizică şi Chimie. Modificarea a dus la o rată de promovare la BAC record, după introducerea în 2011 a camerelor de supraveghere. Diferenţierea subiectelor de BAC pentru liceele tehnologice a fost anunţată abia când olimpicii au dat primul examen, scrie edupedu.ro.

A eliminat incompatibilitatea dintre statutul de rector şi cel de parlamentar

Tot Ecaterina Andronescu este cea care a eliminat incompatibilitatea dintre statutul de rector şi cel de parlamentar. Concret, printr-o ordonanţă de urgenţă promovată de Andronescu în ultimele zile ale mandatului din 2012, au fost eliminate din Legea Educaţiei incompatibilităţile care priveau rectorii-parlamentari.

A mai fost ministru în Guvernul Ponta în perioada iulie 2012 – decembrie 2012, în Guvernul Boc în perioada decembrie 2008 – octombrie 2009 şi în Guvernul Năstase în perioada decembrie 2000 – 19 iunie 2003.

Ce spun cercetătorii despre activitatea Ecaterinei Andronescu

Noiembrie 2018:
Ecaterina Andronescu a fost votată în unanimitate de conducerea PSD pentru un al patrulea mandat de ministru al Educaţiei, ultimul fiind în 2012.

Pe principiul „dacă nu curge, picură” Ecaterina Andronescu e în cărţi pentru un nou mandat de ministru al Educaţiei, după ratarea intrării în Academia Română. Despre ce cadou era dispusă dna Andronescu să facă academicienilor pentru a-i rezerva un loc călduţ alături de d-lor v-am spus acum un an; asta pe lângă cel ocupat deja la Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, alături de Ion Iliescu şi alţii.

La fel cum ne-am întrebat ce-l recomandă pe dl Şerban Valeca pentru funcţia de ministru al Cercetării, când i se vehicula numele pentru un nou mandat, ne întrebăm şi în cazul dnei Andronescu în prezent. La Cercetare nu ne-a fost dat să-l avem pe dl Valeca, primind în schimb un adept al călătoriilor în timp. Cu riscul de a sări din lac în puţ şi de această dată, îi oferim dlui preşedinte câteva motive să refuze nominalizarea: 

Prin OUG 92 din 18 decembrie 2012 dna Andronescu a luat la ţintă Legea Educaţiei Naţionale (LEN) şi a decis, printre altele, că:
i) maxim 8 studenţi doctoranzi pentru un profesor este o cifră restrictivă, profesorii din universităţile româneşti putând lesne conduce 15-20, sau cât decide Senatul Universităţii, evident încasând câteva sute de lei lunar pentru fiecare dintre ei, pe lângă salariul de bază – vezi art. 167 modificat din LEN;
ii) rectorii universităţilor pot avea concomitent şi funcţii de conducere într-un partid politic – vezi art. 215 abrogat din LEN;
iii) proiectele de cercetare postdoctorală pot fi implementate şi în cadrul universităţii care a acordat titlul de doctor, de parcă spaţiul academic românesc nu este deja consangvinizat până în punctul apariţiei mutaţiilor letale;
iv) Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) nu făcea treabă bună (probabil că nu acredita universităţile „de curte”), astfel încât modul de alegere a conducerii acesteia a fost ras din temelii.

Profesional, dna Andronescu este departe de a excela. De fapt să fim mai precişi: până în 2011, când avea 63 de ani, fiind trecută de vârsta de pensionare, dna Andronescu era departe de a excela ştiinţific. Din acel moment însă, cercetarea d-ei a luat un avânt de nedescris, publicând un număr impresionant de articole în mai multe domenii diferite şi contribuind la ridicarea cercetării româneşti pe înalte culmi de progres şi civilizaţie. Pentru cititorii noştri mai tineri, puteţi căuta ultima sintagmă pe Google pentru a înţelege mai mult. 

În 2011 d-ei a inclus informaţii eronate (ca să nu zicem altcumva) în propunerea proiectului de cercetare depus în cadrul unei competiţii naţionale. Vezi poziţia 806 din lista de aici, unde este detaliat motivul pentru care aplicaţia i-a fost respinsă: „Articolul declarat in platforma de depunere on-line la pozitia 1, nu se regaseste in Web of Science. Scorul relativ de influenta cumulat pe toate articolele considerate eligibile nu este cel putin egal cu 2 (RIS = 0,93201). Directorul de proiect nu este autor principal (conform definitiilor din Pachetul de informatii) al articolului declarat in platforma de depunere on-line la pozitia 3.”

Mai pe româneşte asta înseamnă că Prof. univ. Dr. Ecaterina Andronescu nu era în 2011 nici măcar la nivelul unui cercetător postdoctorand. Ca fapt divers vă spunem că atât cei doi „mici” cât şi „ancul” erau eligibili să aplice în cadrul acelei competiţii, unul din noi fiind chiar ocupat cu terminarea doctoratului pe vremea când dna Prof. univ. Dr. nu avea un minim de vizibilitate internaţională în domeniul său. Acest lucru este dovedit şi de faptul că numărul total de citări pe care le acumulase până în anul 2010, inclusiv, este de 67! Să recapitulăm. În toti anii de activitate până a trecut de vârsta de pensionare a acumulat 67 de citări.

Îi apreciem totuşi tenacitatea, pentru că în anii care au urmat, cu toate că a ocupat diferite funcţii în stat, printre care si cea de ministru al Educaţiei, a publicat cât nu publicase în toţi anii precedenţi. Oare să fie vorba de nişte aşa zise suveici de publicare în care a fost inclusă? Vă lăsăm pe voi să decideţi analizând graficele de mai jos. Am comparat-o, folosind indicele Hirsch pe ultimii 15 ani, pe dna Andronescu cu Prof. univ. Dr. Marius Andruh, ambii activând în acelaşi domeniu.

 *Articol publicat de cercetătorii Octavian Micu, Mihai Miclăuş şi Lucian Ancu pe blogul lor comun.

CV-ul Ecaterinei Andronescu

Ecaterina Andronescu s-a născut la 7 aprilie 1948, în localitatea Malovăţ, judeţul Mehedinţi.

Este absolventă a Facultăţii de Chimie Industrială, Institutul Politehnic din Bucureşti (1972); doctor în Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice (1982). A urmat stagii de specializare în străinătate: Universitatea "Claude Bernard", Lyon, Franţa (1994, 1995); Universitatea din Londra şi Darlinghton, Marea Britanie (1995, 1997); Universitatea din Sevilla, Spania (1998), potrivit cv-ului postat pe site-ul cdep.ro.

Asistent universitar (1972-1983), lector (1983-1990), conferenţiar (1990-1994), profesor universitar (1994-prezent) la Universitatea Politehnica din Bucureşti; prodecan (1989-1992) şi decan (1992-2004) al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti. Din 1996, este coordonator de doctorat în domeniul Inginerie Chimică.

A avut două mandate de rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti (2004-2008, 2008-2012) şi două mandate în calitate de preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor (2004-2008, 2008-2012). Este preşedinte al Senatului Universităţii Politehnica din Bucureşti (din 2012), potrivit cv-ului postat pe site-ul Facultăţii de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, www.chimie.upb.ro.

Membru PDSR (1996-2001); vicepreşedinte al Organizaţiei PDSR a Municipiului Bucureşti (din 1997); membru în Consiliul Naţional al PDSR (din 1997) şi membru al Biroului Executiv Central al PDSR (din 1997), iar din 16 iunie 2001, membru al Partidului Social Democrat (PSD).

A fost vicepreşedinte al Organizaţiei PDSR a Municipiului Bucureşti (din 1997). La 8 februarie 2012, a fost validată, în unanimitate, de membrii Comitetului Executiv Naţional al PSD, în funcţia de preşedinte interimar al organizaţiei de Bucureşti. A fost aleasă, la 11 aprilie 2013, preşedinte al PSD Bucureşti, conducând organizaţia până la 10 septembrie 2015. Ecaterina Andronescu a fost aleasă, la 20 aprilie 2013, la Congresul PSD, vicepreşedinte al partidului pe locurile alocate Organizaţiei de Femei, fiind realeasă în cadrul Congresului PSD din 18 octombrie 2015. A deţinut această funcţie până în martie 2018.

Deputat PDSR de Bucureşti, secretar în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport (1996-2000). Realeasă deputat PDSR (PSD) de Bucureşti, în 2000 şi în 2004.

În urma alegerilor uninominale din 30 noiembrie 2008, a fost aleasă senator de Bucureşti. A făcut parte din Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă din Senat (până în mai 2010) şi a fost vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senat (din oct. 2009).

La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, a obţinut un nou mandat de senator. A fost preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senat.

La alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, a obţinut al treilea mandat de senator PSD, iar din septembrie 2017 este preşedinte al Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru celebrarea Centenarului Marii Uniri şi a Războiului pentru întregirea Neamului.

A fost secretar de stat în Ministerul Învăţământului (1995-1996); ministru al Educaţiei şi Cercetării (din 28 dec. 2000-19 iun. 2003) în Guvernul Năstase. Din 22 decembrie 2008 şi până la 1 octombrie 2009, Ecaterina Andronescu a deţinut funcţia de ministru al Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în Guvernul Boc. A deţinut, în perioada 2 iulie 2012 - 21 decembrie 2012, portofoliul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în Guvernul Ponta I.

La 25 mai 2014, Ecaterina Andronescu a fost aleasă pentru un mandat de europarlamentar pentru legislatura 2014-2019, pe listele Alianţei electorale PSD+UNPR+PC, însă a renunţat la acest mandat la 29 mai 2014, în favoarea lui Victor Negrescu.

A publicat cărţi, cursuri universitare, îndrumare de laborator şi peste 300 de lucrări de specialitate, a participat la congrese ştiinţifice, în ţară şi în străinătate. Este autoarea unui brevet de invenţie.

Este membru fondator al Societăţii Române de Ceramică, al Societăţii Române de Chimie şi al Societăţii Române de Inginerie Chimică; membru al Societăţii Europene de Ceramică şi al Academiei Oamenilor de Ştiinţă. A fost decorată cu Steaua României în grad de Cavaler (2002). Este membru corespondent al Academiei Tehnice Baia Mare (2003).