Ce facem cu banchetul

Au fost invitaţi de diriginte să-i informeze în privinţa calendarului admiterii cu tot ceea ce prevede acesta prin reglementările Ministerului Educaţiei. După prelucrarea documentului, semnarea procesului verbal şi părăsirea sălii de către diriginte, părinţii elevilor au trecut la cel mai important subiect care-i interesa pe majoritatea şi nu le dădea linişte de mai multe săptămâni.

„- Ce facem, stabilim odată ceva cu banchetul? Este important!” „- Păi, ne trebuie un club, un local modern, elegant, care să ne ofere toate condiţiile. Păcat că a ars Bamboo! Nu vreau orice ştift de cartier, printre blocuri şi în zgomot de maşini şi picamere!” „- Să fie ceva frumos, de ţinută, cu servicii de clasă, cu DJ, pozar, dansatoare!” „- Nu mai contează banii, cât costă, 5-6 milioane. Chemăm toţi profesorii. Odată termină copilul 8 clase.” „- Nu, nu chemăm toţi profesorii, directorii, doar pe cei care merită. De ce să-i chemăm pe ăia veniţi de câteva luni în şcoală? De ce să-i chemăm pe ăia de Latină şi Tehnologie? Ce au făcut?”

„- Că tot suntem toţi părinţii aici, să vorbim şi despre cadourile pentru diriginte, pentru profesori. La diriginte îi luăm separat, ceva mai de preţ. Câţi bani punem de fiecare?”

După discuţii purtate tete a tete şi pe bisericuţe, la telefon, pe email, pe facebook, pe stradă şi pe la colţurile şcolii, în sfârşit, părinţii unei clase de elevi de-a VIII-a, an terminal, important pentru trecerea elevilor într-o etapă superioară a educaţiei lor, se reunesc într-o clasă de şcoală bucureşteană de cartier. Au fost invitaţi de diriginte să-i informeze în privinţa calendarului admiterii cu tot ceea ce prevede acesta prin reglementările Ministerului Educaţiei. După prelucrarea documentului, semnarea procesului verbal şi părăsirea sălii de către diriginte, părinţii elevilor au trecut la cel mai important subiect care-i interesa pe majoritatea şi nu le dădea linişte de mai multe săptămâni.

Banchetul. Prioritatea numărul 1, surprinzător, pentru aceşti părinţi nu o reprezenta etapa admiterii copiilor lor de la şcoala generală la liceu, ci organizarea banchetului. Stabilirea datei, alegerea localului, a zonei în care trebuia să se afle acesta, strângerea banilor, cadourile profilor... Toate acestea constituiau lucruri esenţiale pentru unii părinţi de şcolari, nu rezultatele şi calitatea educaţiei, nu admiterea, nu astfel de mizilicuri care îi preocupă de obicei pe alţi oameni. Vorba aceea - „Odată termină copilul clasa a VIII-a, ce mai contează banii!” Să fie o chestie de fiţe, frumoasă, elegantă. Lasă că au ei timp să înveţe după aceea.”

După zeci de minute de discuţii, după controverse, după prezentarea diverselor oferte ale unor cluburi, localuri, trattorii, case de petreceri, saloane de evenimente şi altele asemenea, cu diverse nume comerciale la modă, clasa părinţilor n-a ajuns la nici un numitor comun. Se scrie cu creta, la tablă, nulele localurilor, oferta şi preţul acestora. Diverse meniuri, oferte pentru copii şi profesori, separat, servicii incluse sau nu, DJ, pozar, antren etc. Chiar şi după vot, care ca şi în Parlament nu s-a respectat, au rămas cu banchetul nehotărât. Majoritatea vroiau ceva de fiţe, nu bombe de cartier. Vroiau un fel de şaorma cu de toate, din care să nu lipsească însă DJ-ul, dansatoarele/dansatorii, fotograful şu alte chestii de făcut valuri şi senzaţie de călare de cai verzi pe pereţi.

Nu doreau nici organizarea banchetului la o pensiune, cabană la munte, pretextând că în mijlocul naturii n-ar fi avut saloane cosmetice, de coafură prin apropiere. Nu erau condiţii de fiţe. Chiar aşa, întreb şi eu ca prostul de la ţară-La ce le trebuie unor elevi de 14 ani petrecere cu dansatoare/dansatori? De ce ar avea nevoie de saloane de înfrumuseţare în mijlocul naturii, în vârf de munte?

Sunt sigur că astfel de părinţi de şcolari îi aflăm în multe oraşe din ţară, fie ele mai mari sau mai mici, care doresc să se dea în stambă. Este o realitate tot mai evidentă de la an la an, când asemenea părinţi greşesc priorităţile importante pentru viitorul copiilor lor. Aflaţi în an terminal, de generală sau liceu, când trebuie să fie concentraţi la admitere, când rezultatele muncii lor, când activitatea profesorilor trebuie să evidenţieze performanţa pe care au realizat-o de-a lungul ciclului şcolar, elevii sunt total bulversaţi, li se schimbă priorităţile şi le stă capul doar la petrecere.

Suntem în acea perioadă din anul şcolar când unii români încep frământările şi căutările pentru organizarea petrecerilor de sfârşit de an. Când se alocă mult timp, muncă şi bani pentru prioritatea Zero - Banchetul. Unde îl fac, dacă localul e de fiţe, cum se coafează, machiază, cum se îmbracă participanţii, în special vedetele şcolii. Este o vreme când se pierd lucrurile importante din atenţie într-un moment total nepotrivit evoluţiei lor educaţionale.

Din păcate, mulţi părinţi sunt vinovaţi de această inversare nefirească de priorităţi, după părerea mea, fapt care le poate afecta serios şi iremediabil viitorul. Nu toţi părinţii au însă această mentalitatea nocivă în preajma datelor importante din calendarul şcolar. Sunt şi destui oameni care conştientizează importanţa etapelor în dezvoltarea odraslelor lor, astfel că acţionează şi îşi îndrumă copiii conform priorităţilor logice.

Pe de altă parte, la polul opus există şi un număr foarte mare de români, în special din zonele urbane şi rurale sărace, care nu le pot asigura copiilor hrana zilnică, nu le pot oferi condiţii de educaţie normale, decente. Condiţia socială a acestor elevi nu le permite să se gândească la organizarea banchetelor de sfârşit de ciclu şcolar. Ei nici măcar nu visează la petreceri de fiţe, la datul inutil în bărci pe care şi-l doresc unii părinţi care au inversat priorităţile şi îşi doresc să arunce banii pe o fală deşartă nocivă propriilor copii. Şi totuşi, aceasta este realitatea românească.

Ci foloseşte, însă, inversarea priorităţilor, în această perioadă extrem de importantă pentru elevii absolvenţi de cicluri şcolare? Ce învaţă ei în această perioadă şi cu ce îi ajută în dezvoltarea şi educaţia lor viitoare?