Căruţa înaintea boilor, sau schimbare de paradigmă ca la români: julită pe nas, coate şi genunchi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Când ne-om lecui de această meteahnă nătângă, semn, a câta oară, de prostie şi fudulie năucitoare, în dauna copiilor şi a Şcolii ca sistem?!... La Evaluarea Naţională pentru clasa a VI-a, testele la Mate şi Ştiinţe, pe de o parte, şi programele şcolare în vigoare, pe de altă parte, sunt lumi paralele. La clasă, copiii pur şi simplu lucrează cu totul altfel decat le cer aceste teste. Dumnezeule mare, nu ne vine mai repede mintea la cap? Uff!...

Aici găsiţi programa şcolară la disciplina Fizică şi aici programa şcolară la disciplina Matematică.

Aici găsiţi testele date la Evaluarea Naţională pentru clasa a VI-a, Matematică şi ştiinţe, în 6 iunie 2014: 

Iar aici puteţi reciti analiza la cald a evaluărilor naţionale pentru clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, făcută de tineri profesionişti precum Alexandra Anton, şcolită în Finlanda, şi alţii asemenea: 

Când spun căruţa înaintea boilor, am în vedere strategia nefericită, eronată şi păguboasă – dar perfect previzibilă, pentru ca dacă nu bagi nimic în stânga, tot nimic îţi va ieşi pe dreapta... – de a cere elevilor de clasa a VI-a să rezolve teste scrise în cheie PISA, în condiţiile în care programele şcolare, manualele şi, pe cale de consecinţă, întreg modul de lucru la clasă al profesorilor în şcoala de zi cu zi nu au cea mai vagă tangenţă cu filozofia PISA, acestea – programe / manuale / modus operandi – fiind tributare la greu unei arhitecturi educaţionale revolute, despre a cărei schimbare necesară de paradigmă am scris de nenumărate ori (https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/educatie-si-securitate-nationala-vulnerabilitati-1533175.html).

Mai pe şleau, ordinea corectă a politicilor de sistem pentru ca în 6 iunie 2014 copiii să fi dat o testare naţională normală la cap ar fi trebuit să fie următoarea:

  • Regândeam, proiectam, pilotam şi dădeam drumul în sistem unei arhitecturi curriculare de gimnaziu compatibile PISA (dacă acesta decidem că ne este idealul, de a ne alinia la standardele de evaluare citate) – inter-transdiciplinară, integrând firesc, natural, armonios Matematica, Fizica şi Biologie în Ştiinţe etc.; iată, de pildă, cum au făcut finladezii pe acest palier fundamental pentru orice sistem educaţional: http://adevarul.ro/educatie/scoala/Scoala-cap-drag-copii-tara-ghicit-finlanda-1_536f30850d133766a88c776b/index.html
  • Rescriam toate manualele de Matematică, Fizică, Biologie în cheie inter-transdisciplinară, compatibilă PISA
  • Treceam profesorii de gimnaziu de Matematică, Fizică, Biologie prin programe inter-transdicplinare de pregătire pedagogică-metodică-docimologică, pentru a înţelege şi asimila organic modul de lucru compatibil PISA
  • Pilotam şi testam la clasă un an toate toate cele de mai sus, învăţând din erorile inerente şi diseminând modelele de bune practici generate în proces
  • Generam multe seturi de teste rafinate şi calibrate corect, învăţând de la cei foarte buni în materie (ex.: http://research.collegeboard.org/sites/default/files/publications/2012/7/researchreport-2002-11-recentering-sat-scales-effects-score-distributions-score-interpretations.pdf)
  • Şi, în 6 iunie 2014, ofeream copiilor teste naţionale pentru care şi ei şi sistemul s-ar fi pregătit pe îndelete, cu cap, aşa cum stă bine unei şcoli care se respectă, şi nu care gâfâie tâmp, alergând mereu în urma timpurilor, în loc să le prefigureze aşa cum fac ţările care îşi respectă cu adevărat cetăţenii şi educaţia publică pe care le-o pun la dispoziţie.

Întrebare: pentru ca punctul 6 să se fi petrecut cu succes în 6 iunie 2014, când ar fi trebuit pornite şi puse în fapt punctele 1, 2, 3, 4 şi 5? Cu zece ani în urmă, cel puţin? Cincisprezece, poate? Aşa să fi stat lucrurile, pe cinstite? Teamă mi-e că NU – nici pe departe!...

Când spun schimbare de paradigmă (chiar "julită", vai mama ei, aproape peste tot, aşa cum am scris în titlu) am în vedere decizia establishment-ului de a deschide în sfârşit ochii sistemului educaţional, de voie-de nevoie, târâş-grăpiş, tras-rupt-smucit, către un cu totul alt fel de a face matematică, fizică, biologie, ştiinţe. Am în vedere, aici, cel puţin patru valenţe pozitive ale confruntării cu (şi rezolvării de) probleme de genul celor din testele de Matematică şi Ştiinţe:

  • Leagă mult mai firesc şi mai puţin abstract raţionamentele cantitative şi fenomenologice de viaţa reală, normală, de zi cu zi
  • Demonstrează că aspecte importante de viaţă reală pot fi explicate şi înţelese cu instrumentar matematic şi fizic accesibil, uşor de asimilat şi utilizat
  • Deprind copiii cu exerciţiul de a identifica şi decela informaţia relevantă de cea nerelevantă pentru rezolvarea uneia sau alteia dintre probleme
  • Creează premise solide pentru interpretări ulterioare mult mai elaborate, mergând până la analize şi recomandări de politici publice bazate pe raţionamente cantitative.

Salut, aşadar, acest prim produs pe numele său Test de Matematică şi Ştiinţele naturii pentru clasa a VI-a – însoţit de metodologia de corectare aferentă (pusă la punct în proiecte precum POSDRU/55/1.1/S/35279) – ca pe un prim pas curajos spre a deschide conversaţia publică despre arhitecturi curriculare de gimnaziu şi liceu de secol XXI, care să redefinească urgent starea de fapt, de mult încremenită inacceptabil într-o paradigmă care a încetat să mai fie viabilă. Fără a insista aici prea mult, semnalez şi câteva obiecţii de conţinut, cărora li s-ar fi putut da soluţii mai bune dacă întregul proces de reconstrucţie curriculară s-ar fi desfăşurat normal, şi nu în sistem căruţa înaintea boilor:

  • Enunţurile paragrafelor introductive, care nu oferă informaţii necesare rezolvării problemelor din teste (“Vizită la Muzeul de Istorie Naturală” / „Grădina Botanică din Iaşi”)
  • Graficele în care originea axelor de coordonate nu este (0,0) (Test 1 / problema 8; Test 2 / problema 12), sau care folosesc convenţii diferite de reprezentare a punctelor de coordonate (x, y) (Test 1: la intersecţia dreptelor paralele cu axele de coordonate aferente fiecărei perechi (oră; temperatură) ; Test 2: la mijlocul intervalului asociat fiecărei zile din săptămână)
  • etc.

Şi pentru că suntem în preliminariile unei autentice schimbări de paradigmă a sistemului nostru educaţional, doresc, să demontez aici şi acum argumentul conform căruia “poţi schimba curriculum de câte ori vrei, şcoala va rămâne la fel – nu schimbarea curriculară e pârghia esenţială a transformării de sistem, ci altele sunt mecansimele!...” Am auzit acest enunţ (sau unele similare în esenţă) de la cel puţin doi diriguitori de sistem cu funcţii de rang suficient de înalt, şi caut să înţeleg dacă motivaţia lor a fost una raţională, ori are drept resort principal încremenirea emoţională în proiectul curent şi negarea unei nevoi istorice esenţiale pentru sistemul public al Educaţiei în România. Într-un fel am făcut şcoală în secolul XIX, altfel în secolul XX şi cu totul diferit arată lumea educaţiei acum, în secolul XXI. E chiar atât de greu de priceput acest truism?!...

Pentru mine, cheia de demontare a tezei anterioare (teză falsă, în opinia mea, cu subiect şi predicat) este evidentă, şi are de-a face cu lanţul de consecinţe firesc umane comportamente noi, repetate mult, generează deprinderi noi; iar deprinderile noi, devenite parte din natura noastră, induc atitudini noi, ce predispun la considerarea unor noi valori pe care ne fundamentăm reperele despre lume şi viaţă etc.

Or, când vine vorba de şcoală, tocmai arhitectura curriculară în vigoare este cea care defineşte comportamentele profesorilor şi elevilor în raport cu disciplinele de studiu şi, respectiv, ale unora faţă de ceilalţi. E totuna să exişti educaţional zi de zi, săptămână de săptămână, semestru de semestru, an de an ca acum (cu 15-18 discipline şcolare în cârcă în fiecare semestru, puternic debalansate ca buget săptămânal de ore, dovedite în fapt a fi hiper-încărcate cu conţinuturi, multe nerelevante ori inutil de complicate) şi, respectiv, să ai la îndemână o arhitectură curriculară flexibilă, deschisă, cu 6-8 discipline pe semestru, cu un buget echilibrat de 3-4 ore săptămânal pentru fiecare disciplină, din care să poţi alege în mod real 3-4-5 discipline în fiecare an (curriculum la decizia elevilor, din oferta şcolii)? Daţi-mi voie să am rezerve serioase că răspunsul DA ar fi cel corect.

Aşa încât apelul meu rămâne mai actual ca oricând, şi îl fac mai cu forţă ca oricând:

Domnule ministru Remus Pricopie, oferiţi dezabterii publice cât mai curând cu putinţă noile arhitecturi curriculare pentru gimnaziu şi, respectiv, liceu! Da, acelea care să ducă Şcoala ca sistem din secolul XX în secolul XXI. Exercitaţi, adică, leadership real, nu „dirigenţie” mică!... Societatea vă aşteaptă de prea mult timp să vorbiţi apăsat şi vizionar în materia unui sistem educaţional care să consolideze siguranţa naţională a României, şi nu să o slăbească, aşa cum e cazul acum.

Haideţi, că puteţi, dacă vreţi cu adevărat!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite