Capcanele depolitizării managementului în învăţământ. Numirile de directori şi inspectori

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Suntem, încă,  în paradigma servirii clientelei de partid cu funcţii de conducere din învăţământ. Secretarii de stat şi şefii de agenţii sunt funcţii politice. Dar să le împarţi judeţelor care au avut un scor bun în alegeri, fără să fii sigur că au şi persoane competente să le ocupe, este cea mai bună dovadă a perpetuării numirilor clientelare în funcţii publice. La fel se întâmplă şi în învăţământ.

Care ar fi soluţiile pentru eliminarea politizării în educaţie?

Numirile de interimari în funcţii de conducere

Este cea mai bună metodă de a-ţi asigura servilismul celor numiţi. Nu ascultă de conducerea judeţeană de partid, afară! Am păţit-o şi eu, de două ori. Regula era ca numiţii să fie membri  partidului aflat la guvernare, sau rezultaţi în urma unor trocuri politice locale. Împărţirea funcţiilor de conducere ca la piaţă. Fără legătură cu performanţele şi competenţele persoanelor ajunse în funcţii de conducere.

Ministrul Monica Anisie a dat tonul. A schimbat 28 de Inspectori Generali Şcolari cu fideli din clientela de partid. Propuşi de filialele PNL. Aşa era moda, doar nu era să se abată de la ea. Dacă erau, sau nu, competenţi pentru funcţiile ocupate, nu conta. În ţara noastră, cu partidul nostru la putere, trebuie să ocupăm toate funcţiile de conducere. Că am ajuns ultimii din Europa la testele PISA, nu mai conta. Trăiască partidul şi clientelismul!

Aşa se întâmplă şi acum. Au expirat mandatele a mii de directori şi filialele locale ale PNL, care şi-au impus Inspectorii Generali, îşi impun acum şi directorii. Pleacă şi directori foarte buni, după care plâng părinţii. Vin alţii fără merite, altele decât apartenenţa la partidul aflat la guvernare.

Dan Barna condamnă aceste numiri clientelare

Şi bine face. Demonstrează că USR PLUS nu este parte la aceste numiri clientelare.

Acest demers ruşinos, de mimetism de tip psd-ist, nu este o iniţiativă a Guvernului proaspăt instalat, dar este cel mai edificator exemplu că lucrurile nu mai pot continua aşa în educaţie.Legea Educaţiei Naţionale, Art 258 (7), lasă acest atribut de numire a directorilor de şcoli la bunul plac al inspectorilor şcolari generali care fac, cu marginale excepţii, ce-au văzut şi au învăţat de 30 de ani: se schimbă Guvernul, vine oportunitatea, reglăm conturile sau respectăm ordinele şi schimbăm buni, răi, cu de-ai noştri, oricare ar fi ei”.

Ministrul Educaţiei are altă soluţie

Pe 5 ianuarie îşi anunta direcţiile de „luptă”:

 “Vă anunţ că voi lupta cât pot de eficient ca alegerea unui director de şcoală să se facă pe baza deciziei votului profesorilor titulari din şcoala respectivă, care au normă întreagă”.

După 2 zile

Dumitru Borţun: Asta înseamnă s-o lăsaţi mai moale cu alegerea directorilor de către profesori, sau de către profesori, elevi şi părinţi.

Sorin Câmpeanu: Dar cine-a spus asta domnule profesor? Înseamnă că mi-am pierdut eu abilităţile pedagogice. Încerc să reiau: o idee, la nivel de idee, ar fi fost aceea a unor examene – ar putea fi, ar fi fost, cum doriţi – a unor examene prin care să se verifice cunoştinţele de management, de legislaţie în domeniul educaţiei şi toate acele componente care definesc un bun director de şcoală

Înţelegem că problemele de ministru al Educaţiei îţi reduc capacităţile de memorare. Bine că memoria online-ului reţine totul. S-o fi gândit ministrul că profesorii îşi vor alege ca directori pe cei mai „indulgenţi” colegi, dispuşi să închidă ochii la abaterile lor? Posibil!

Şi totuşi, care ar fi soluţia?

Concursul pentru Inspectorii Generali trebuie organizat la ministerul Educaţiei. Concursurile ar trebui să fie transparente, inclusiv transmise live. Candidaţii să nu fie membri de partid, şi să aibă  portofolii de activităţi anterioare postate pe site-ul ministerului, cu cel puţin 10 zile înintea concursului . Din comisia de concurs să facă parte reprezentanţii părinţilor şi elevilor, propuşi de organizaţiile respective. Cunoştinţele de legislaţia domeniului nu trebuie să fie esenţiale în evaluarea candidaţilor. Altfel, vor câştiga mereu vechii Inspectori Generali, care au mai fost în aceste funcţii dar au demisionat din partide ca să îndeplinească condiţiile de concurs. Cunoştinţele de legislaţie se obţin în câteva săptămâni de funcţionare. O ştiu din experienţa personală. Decizia finală în comisia de concurs trebuie luată cu majoritate simplă de voturi.

Concursul pentru directorii de şcoli. Se formează comisii de concurs, conduse de un Inspector Şcolar, comisie din care fac parte părinţi, profesori, elevi, propuşi de organizaţiile repsective, şi reprezentanţi ai comunităţii locale. Candidaţii îşi postează portofoliile de realizări pe site-urile şcolilor, cu cel puţin 10 zile înaintea concursului, şi să nu fie membri de partid. Concursul este transmis live pe site-ul şcolii. Nu contează prea mult cunoştinţele de legislaţie, ele pot fi obţinute pe parcurs. Importantă este opinia părinţilor şi elevilor asupra personalităţii şi trecutului profesional al candidatului. Decizia finală se ia cu majoritatea voturilor din comisia de concurs.

Depolitizarea managementului şcolar este o primă piatră de încercare pentru actuala putere. Este prevăzută şi în programul de guvernare şi în declaraţiile publice ale şefilor partidelor din coaliţia de guvernare. Vor trece cu bine peste această încercare? Dacă nu, se va prăbuşi încrederea în noii şefi ai guvernării actuale.

Vom auzi, din ce în ce mai des, „aceeaşi mizerie…”!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite