Disclaimer #1

Atenţie, am scris, negru pe alb, “puţinul la fapte”, că moare de grija altuia. Cel / cea care vorbeşte mult prea multe şi face mult prea puţine, adicătelea. Dacă citiţi altceva decât ce am scris eu, e treaba voastră. Eu am scris ce am vrut să scriu, punct.

Disclaimer #2

Nu contest o fărâmă competenţele şi portofoliile profesionale specifice ale tuturor celor care găsiţi cu cale să nu-ş ce şi nu-ş cum, aia nu, ailaltă nu, şi tot aşa. Vă ştiu pe mulţi direct şi sunt onorat de privilegiul conversaţiilor noastre, fie că e vorba de matematică, literatură, istorie, etc. De asemenea, preţuiesc fără rezerve polemicile cordiale (apud O. Paler), aşa cum e firesc. De această dată, însă, jocul e în cu totul altă parte, dincolo de matematică, literatură, istorie – anume, în curajul exerciţiului de leadership necesar pentru schimbarea paradigmei modelului educaţional curent, model definit de valorile pe care le educă, de competenţele pe care le dezvoltă şi de arhitectura curriculară necesară pe cale de consecinţă. Aici mai avem de citit, de învăţat şi, mai ales, de acţionat cât mai consistent şi curajos cu putinţă. AICI AVEM NEVOIE DE FAPTE - MULTE ŞI BUNE!

 

 Care-i treaba, de fapt

For the record, i-auzi ia ce zice la fascinantul articol 13 (număr Fibonacci, by the way, proporţia divină, alea-alea!...) din Metodologia-cadru aprobată prin OMEC nr. 4811 din 2020 - exact, alea cu şcolile-pilot – despre ce puteţi face la firul ierbii, dragi toate şi toţi care mai degrabă bateţi din gură în loc să puneţi mâna pe treabă serios, aşa cum au făcut şcolile care, la toamnă, îşi vor începe al doilea an de pilotare şi cele care îşi vor începe pilotările în anul şcolar 2022-2023:

Articolul 13

(1) În cazul aplicării unor inovaţii cu grad mare de complexitate la nivelul curriculumului naţional (de exemplu, planuri-cadru de învăţământ noi, programe şcolare noi etc.) este necesară o planificare a implementării intervenţiei educaţionale pilotate pentru un întreg ciclu de învăţământ.

(2) Propunerea de pilotare a intervenţiei educaţionale/proiectului de cercetare educaţională va include o analiză a impactului demersului propus asupra profilului de formare al absolventului programului, precum şi o analiză a elementelor comune pentru unităţile-pilot şi unităţile din învăţământul de masă, astfel încât să se asigure şanse egale tuturor elevilor la examene/evaluări naţionale şi să se asigure condiţiile minime care ar putea permite transferul de la o unitate-pilot către o unitate de învăţământ de masă pe parcursul derulării proiectului sau la finalul acestuia.

Limpede, dragilor toţi? Realizaţi pe bune ce vă zice textul ministerial? Anume că, în fapt, acum aveţi libertatea, consfinţită prin ordin de ministru, să vă proiectaţi propriile planuri-cadru, aşa cum credeţi voi de cuviinţă, cu două obligaţii instituţionale elementare şi fireşti: 1. Să gândiţi curricular un întreg ciclu de învăţămînt pentru şcolile voastre; 2. Să gândiţi sistemic proiectele voastre, adică să definiţi posibilitatea transferului modelelor de bune practici către restul sistemului, în condiţii de şanse egale pentru toţi elevii, la ecamene / evaluări naţonale

Cu două condiţii de formă cu fond.

SĂ VREŢI.

Pe bune.

Şi SĂ PUTEŢI.

Tot pe bune.

Şcolile-pilot funcţionale acum au vrut pe bune şi au putut pe bune. Mai ales, au avut CURAJ să solicite DEROGĂRI/EXCEPŢII de la normativele în vigoare, aprobate prin OMEC, ca să-şi proiecteze propriile modele curriculare. Dacă vă interesează, le găsiţi aici pe toate. Colac peste pupăză, în PNRR sunt puşi deoparte, spre bună folosire, şi 12 miloane de euro pentru pilotările curriculare gândite de şcoli. Ca la nebuni!... Suprarealist!...  Ce să vezi, dacă vreţi, chiar puteţi face tot ce vă trece prin cap, cu o singură condiţie mică: să vă treacă ceva prin cap, de-adevăratelea!...😉

Am spus de nenumărate ori şi repet: navă-amiral în acest proces de transformare curriculară autentică – iar pilotarea este vectorul excepţional de atac, aşa cum s-a probat deja în fapt – ar trebui să fie, în mod firesc, Alianţa Colegiilor Centenare, ca organizaţie, nu doar printr-un singur reprezentant de clasă, pe numele său Colegiul Naţional “Gh. Lazăr” din Bucureşti. Dar nu numai Alianţa, şi nu singură – toate celelalte şcoli din ţară sunteţi mai mult decât binevenite să vă reinventaţi modelele curriculare. În contextul victoriei strălucite a Simonei Halep în 2019, la Wimbledon, cu dedicaţie pentru echipa ACC, am scris aşa – aserţiuni perfect valabile şi acum, ca şi atunci:

“Nu vă e clar că aranjamentul curricular actual nu mai are nimc de-a face cu binele copiilor, ci cu mediocritatea înstăpânită endemic şi cu normele şi salariile profesorilor - să fie bine / să nu fie rău? Nu vă e clar că aranjamentul formării iniţiale a aşa-numiţilor profesori produşi azi de universităţi nu are nimic de-a face cu profesia didactică şi cariera didactică de top, necesare timpului în care operăm? Nu vă e clar că aranjamentul instituţional fondat pe inspectorate şcolare aşa cum funcţionează ele acum este primul care atacă şi otrăveşte letal rădăcina curată a şcolilor voastre? Chiar nu vă sunt clare toate astea – sau preferaţi mirarea ipocrit-ingenuă fugi, dom’le, că nu-i (chiar) aşa!... Nu zău!... Despre ce vorbim aici?!...

Vestea proastă pentru voi, distinsă echipă ACC; este că sunteţi condamnaţi să vă raportaţi la referenţiale de performanţă dar, mai ales, de CARACTER, din clasa HALEP-WIMBLEDON. Nu aveţi voie să vă comportaţi mai slab şi să visaţi mai jos. Atunci când ştiţi prea bine că plafonul vostru de zbor este de 15000 m, oricât de tare ar fi aerul acolo, complacerea în planarea călduţă la 3-4-5-6-7000 m, aşa cum faceţi acum, înseamnă lipsă de integritate dată în fapt, pe faţă. Simona a probat sâmbătă că numele standardului său real e WIMBLEDON. Pe bune!

Adică, mai pe româneşte, în cuvinte simple şi clare: în tenis există Wimbledon şi, la un loc, toate celelalte turnee. All due respect. La fel, în Educaţie există Harvard University şi, apoi, toate celelalte – scuzaţi-mi aroganţa […]. La fel, în România, în materia schimbării paradigmei EducaţIei, navă-amiral de proces AR TREBUI SĂ FIŢI VOI, Alianţa Colegiilor Centenare şi, apoi, laolaltă, flota tuturor celorlalte şcoli şi licee. Că doar de aia sunteţi atât de titrate, toate colegiile centenare laolaltă şi fiecare în parte!... 

Şi un gând de final, pentru echipele şcolilor-pilot funcţionale acum, dar şi pentru cele care vor alcătui colecţia de aur a toamnei 2022. ATENŢIE MAXIMĂ, dragilor, să nu vă împingă păcatul şi să vă treziţi poziţionaţi în posturi comportamentale DEFENSIVE!... Înghesuiţi în colţ pe mâna voastră, ţinte captive fără suport real, apărându-vă aiurea de gura târgului, justificându-vă şi când e necesar şi când nu (mai ales, când NU e nevoie!), bântuiţi absurd de gânduri tembele de genul m-a mâncat undeva să mă bag în seamă cu pilotarea…; mai bine nu mă băgam în povestea asta de la bun început…; na poftim, acum am intrat şi în gura lumii…; ufff!... Ştiţi la fel de bine ca şi mine: gura lumii – slobodă, mai abitir acum ca oricând altcândva, asta e!... Şi mai ştiţi la fel de bine că vântul bate, căinii latră, iar caravana merge mai departe.

Aveţi un singur cap compas şi numai unul: pilotarea cu succes a ceea ce aţi proiectat.

Atât şi nimic altceva.

Ţineţi aproape, în echipă, ca şi până acum, daţi şi primiţi feedback, împărtăşiţi celor interesaţi ceea ce faceţi şi mergeţi, curajos, înainte. Nu renunţaţi. Nu abandonaţi. Nu părăsiţi terenul de joc. Acum VOI sunteţi cei care, primii între ai voştri, scrieţi primele pagini de istorie necomunistă a Educaţiei din România cu propriile voastre destine şi cu destinele tuturor celor care au crezut şi cred în voi. Eşecul este exclus din start în această călătorie de destin. Faceţi ce aveţi de făcut, împlinindu-vă menirea pe care v-aţi asumat-o liber consimţit, cu credinţă, speranţă şi iubire absolute faţă de Şcoala pe bune. Nu sunteţi singuri.

Gând senin tuturor, Ţinem aproape.

I mean, … chipintaci

M. 😉