În 16 decembrie, prim-ministrul a comunicat public faptul că renunţă la titlul ştiinţific de doctor. În 29 decembrie, Guvernul modifică Legea Educaţiei astfel încât cei care vor să renunţe la titlul de doctor să o poată face după bunul plac. 16 + 14 = 30. Aşadar, în mai puţin de două săptămâni, Guvernul României a scris istorie la scara educaţiei globale, făcând imposibilul posibil.

Începând din acest moment, validând legal uluitorul precedent excepţional creat prin voinţă unilaterală, clasa politică dă, în fapt, cale liberă posibilităţii legiferării fără probleme a tuturor proiectelor care dau viaţă schimbării paradigmei Educaţiei în România! Dacă prim-ministrul este, începând de acum, beneficiar de drept al unui statut legal pentru o situaţie fără precedent în istoria Educaţiei din România, de ce alte proiecte n-ar putea primi lumină verde, prin exact acelaşi mecanism de leadership politic şi legislativ?

Domnule prim-ministru, domnule ministru al Educaţiei Naţionale, mutatis mutandis, ca un prim test de integritate cu dumneavoastră înşivă, vă cer public să consfinţiţi prin aceeaşi O.U.G. introducerea programelor Bacalaureatului Internaţional în şcolile publice din România! Tema este infinit mai simplă decât renunţarea la doctorat, iar esenţa chestiunii e rezumată în paragraful următor:

"Absolvenţii clasei a X-a pot urma programul de diplomă al Bacalaureatului Internaţional, în conformitate cu metodologia Organizaţiei Bacalaureatului Internaţional. Diploma obţinută în urma promovării Bacalaureatului Internaţional este recunoscută şi conferă aceleaşi drepturi cu diploma obţinută în urma promovării examenului naţional de bacalaureat."

Aici aveţi la dispoziţie, in integrum, odiseea întregului proiect IB în România. În acest moment, ZERO şcoli publice din România oferă vreun program IB! În 2009, Colegiul Naţional “Barbu Ştirbei” din Călăraşi a devenit prima şcoală publică din România care a primit o acreditare IB, pe care nu a putut-o fructifica, din motive politice. Aici aveţi "cazul IB-CNBS", in extenso.

Cum e cu pilda "câinilor şi căţeilor"? E ca în celebra fabulă a lui Grigore Alexandrescu, unde, vexat şi ritos, dulăul Samson îi dă un cap în gură naivului căţel Samurache, care, inocent credea că tot ce zboară în materia atitudinilor publice nediscriminatorii se şi mănâncă:

Căţelul Samurache, ce şedea la o parte

Ca simplu privitor,

Auzind vorba lor,

Şi că nu au mîndrie, nici capricii deşarte,

S-apropie îndată

Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:

"Gîndirea voastră, zise, îmi pare minunată,

Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."

- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mînie,

Noi, fraţii tăi, potaie!

O să-ţi dăm o bătaie

Care s-o pomeneşti.

Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,

Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"

- "Dar ziceaţi..." - "Si ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?

Adevărat vorbeam,

Că nu iubesc mîndria şi că urăsc pe lei,

Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."

 

Domnilor, acum sunteţi ca în fabula sus-citată. Faceţi ce aveţi de făcut ca să vă acoperiţi de glorie şi să nu vă umpleţi de ruşine mai mult.

Succes!