Nu este un demers didactic pentru care sunt acreditat cu ideea, ci unul propus în paginile manualului de Educaţie Socială pentru clasa a VII-a: un interviu cu unul dintre părinţi sau bunici având ca temă centrală realităţile sociale şi cotidiene din timpul regimului comunist din România (1945- 1989). 
 
La evaluarea temei, elevi ai Şcolii Gimnaziale „Sfântul Ierarh Nicolae”din comuna Bucu (judeţul Ialomiţa) au prezentat interviuri realizate cu unul dintre bunici, având în vedere că majoritatea părinţilor nu a cunoscut regimul totalitar din secolul trecut (mulţi dintre ei născuţi la sfârşitul anilor ’80).
 
Le-am lăsat libertatea necesară oricărui jurnalist care se respectă: aceea de a alege singuri întrebările ce urmau să fie adresate celor intervievaţi. Bunicii, oameni simpli, de la ţară, greu încercaţi de vicisitudinile secolului trecut, au oferit cu generozitate răspunsurile mult aşteptate, unele dintre ele debordând de acea înţelepciune a lumii satului românesc. Astăzi, realizăm cât de mult ne lipseşte acea lume. 
Viaţa de acum este aproape egală cu cea de atunci fiindcă lucrurile care ne lipseau atunci le avem acum, iar lucrurile de care avem nevoie acum, le aveam atunci!- opinia cu care bunica unei eleve a şcolii din Bucu consideră să încheie în mod apoteotic interviul. 
Rezultatele au depăşit cu mult aşteptările: elevii mei au obţinut o mostră importantă de istorie orală de la niste martori ai istoriei recente. 
 
Analizând interviurile primite de la elevi, pot desprinde câteva idei comune enunţate de către seniorii comunei Bucu:
 
  1. siguranţa socială- loc de muncă, locuinţă, trai decent. De adăugat că majoritatea menţionează că toate acestea erau oferite la schimb cu drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. 
     
  2. copilăria, tinereţea şi posibilităţile de recreere oferite de către Partid. Categoria cu titlul generic „Era mai bine pentru că eram mai tineri”.
     
  3. deteriorarea relaţiilor sociale; a relaţiilor dintre copii şi cei ce aveau autoritatea- părinţi, profesori.
     
  4. mitul ţării lăsate „fără datorii”. Aici, mulţi omit că au făcut parte dintr-o generaţie de sacrificiu pe altarul plăţii integrale a datoriei externe a României. Privaţiunele din acei ani ar fi imposibil de acceptat de către cei de azi.

Nu aveam prea multă libertate pentru că puteam deveni incontrolabili. Cred că oamenii regretă regimul din punct de vedere economic şi social- bunicul unui elev

Sigur, cele enunţate în acest articol sunt lucuri deja cunoscute, devenite clişee în dezbaterile despre comunismul românesc. Haterii nostri, cei de toate zilele, prezenţi în mediul virtual, se vor grăbi să-i catalogheze pe bunicii citaţi votanţi ai actualului PSD. Astăzi, elevii mei le-au dat o lecţie de toleranţă şi respect cuvenit faţă de o generaţie care a trăit sub cupola înşelătoare a utopiei egalitariste şi etatiste. Iar eu, ca profesor, voi continua demersurile didactice ce antrenează abilităţile de jurnalist pentru înţelegerea lumii înconjurătoare.