Banchetul – primul “BAC” al verii

Simulările de “Bac” doar ce au semănat niscaiva panică prin rândul profesorilor şi părinţilor, cum că noul şi foarte apropiatul examen al maturităţii va secera mai ceva ca vântul sălbatic. Poate la fel de dramatic ca-n anii precedenţi sau, în unele cazuri, dureros de tăios, nefiind identificată nici în acest an vreo luminiţă la cap de tunel / liceu.

Doar ei, protagoniştii, viitori absolvenţi de liceu, nu se pierd cu firea şi îşi păstrează doza de optimism asezonată în unele cazuri cu dungi groase de inconştienţă. Pentru mulţi dintre ei, examenul la facultate nu este decât un drum la prima librărie pentru a-şi procura un dosar, preferabil cu şină, aşa că un bacalaureat “minim” este arhisuficient pentru a-şi începe déjà viaţa de student. Şi, oricum, în aceste zile, nu “Bac”-ul este prioritatea absolută, ci mult mai apropiatul banchet de absolvire a liceului, un party fiţos, la care nu te-ntreabă nimeni cu ce ai rămas de pe vremea şcolii, nici unde ţi-ai băut cafeaua în ultimii patru ani, dar indiscutabil  trebuie să fii şi cool, şi trendy şi “marfă” în acelaşi timp, să nu te faci de râs cu ţoalele tale, cu ceasul, frizura, coafura, manichiura şi maşina din care cobori pe covorul roşu.

Este momentul lor de glorie, în care de la iluştrii olimpici, modeşti şi abia ridicaţi de pe manuale şi caietele de lucru, până la cei mai gângavi absolvenţi, nealteraţi de fluxul de informaţie al şcolii, păstraţi cu mintea proaspătă pentru ampla acţiune de manelizare a ţării, toţi vor pune de-o băută de poveste şi vor celebra “liberarea” de liceu neştiind, sau poate deliberat ignorând, că greul de-abia acum începe. Aşa că, în aceste zile, călduroase de vară, precum în compunerile din primele clase, cu zile de şcoală abia picurate din calendar, undeva la limita dintre vacanţă şi  ”lasă-mă să te las”, absolvenţii sunt cuprinşi de o frenezie cum nici tezele nu reuşeau să o producă sau, în cazul celor din subsolul clasamentelor, nici ameninţarea unei situaţii de corigenţă nu le mai dădea frisoane.

Balul banchetului este fiesta care încoronează opera, mai mult decât toate referatele şi proiectele de până acum, pentru că nu-i uşor să ai de ales localul, să stai cu grija atâtor amănunte care trebuie puse la punct, ori să colinzi o mulţime de magazine de prin mall-uri în căutarea ţinutei care să eclipseze concurenţa, să dea bine cu partenerul şi cu ambianţa şi, totodată, să întoarcă priviri cât mai multe şi like-uri pe Facebook.

Dacă la examenul de Bacalaureat camerele de luat vederi vor fi şi în acest an de-a dreptul detestate, şi mulţi se vor fofila aşteptând momentul când supraveghetorii clipesc mai prelung, la banchet  ele vor trebui sa surprindă cât mai multe amintiri cu gaşca şi profii, o elementară bataie cu frişcă, strigături, dedicaţii, lansări de lampioane, focuri de artificii, tombola, dănţuiala de hore etno-dance, apusul şi asfinţitul la pachet, cu tot cu săruturile pasionale de la miezul nopţii, un “La mulţi ani!”, şi un “Şi-altădată, şi-altădată…”, dar şi farsele pe care orice astfel de petrecere care se respectă le are în meniu.

… Banchetul de sfârşit de liceu, primul “Bac” al verii în materie de ţinute şi fiţe, se anunţă încă de pe acum o reuşită cu promovabilitate de sută la sută. Dar în statisticile Ministerului nu se va şti nimic despre banchet şi tare mă tem că “bac”-ul de peste o lună va doini cu mult “of” despre încă o promoţie de absolvenţi pentru care din nou ne vom întreba ce le vor hărăzi sorţii, unde vor ajunge şi cum vor construi ei România de mâine. Până atunci, însă: muzica, DJ!