Bacalaureat diferenţiat- da sau nu?

Bacalaureatul diferenţiat rezolvă problema ratei de promovare mică din ultimii 2 ani sau pur şi simplu dă un luciu unui sistem prăfuit şi care trebuie revizuit?

E greu sa fii licean în zilele noastre. Nici nu ajungi bine să îţi dai seama care-s diferenţele faţă de ciclu de gimnaziu că afli că examenul de la sfârşitul liceului s-a schimbat faţă de anul trecut. Şi mai trec câteva luni şi iar se modifică ceva. Apoi ajungi în clasa a Xa şi dai de un nou ministru al educaţiei şi o nouă formă de bacaluareat. Şi tot aşa, în fiecare an, până când ajungi în clasa a XIIa şi afli că materiile pentru care te-ai pregătit anul trecut poate acum nu mai sunt materii de bac. Şi atunci cum sa-l mai treci?

Noua formă anunţată de noul ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu, este să fie susţinut un bacalaureat diferenţiat. Prima chestie care mi-a venit în minte când am auzit asta a fost că doamna Andronescu vrea să spună la anul în toamnă: „uite, de când sunt eu ministru, mai mulţi elevi trec examenul de bac”. Ceea ce în esenţă nu e rău, dar aici nu sunt importante numai rezultatele, ci şi drumul până la ele.

Întotdeauna o să susţin autonomia şi independenţa elevului în educaţie. El ar trebui sa fie cel care alege ce şi cum vrea să facă. Însă problema, în momentul de faţă, este că nu există sprijinul şi consilierea care să-l ajute să înţeleagă care-s punctele lui forte, punctele lui slabe şi care e cariera care i-ar maximiza pe primele şi minimiza pe ultimele. 

Aşadar, cum pot să-mi dau eu seama, elev de liceu, adolescent de 19 ani, dacă vreau să mă îndrept către o meserie sau vreau o carieră care să implice şi mersul la facultate? Şi ce se întâmplă dacă mi se deschid ochii peste 4 ani şi-mi dau seama că de fapt nu vreau să fiu mecanic auto, ci vreau să lucrez în design de maşini? Este că toate cunoştinţele din liceu s-au dus şi o dată cu ele şi şansa mea să fiu pregătit cum trebuie pentru o diferenţă care să mă ajute să iau acel tip de bac şi să dau admiterea la facultate?

Am citit într-un articol o declaraţie a ministrului Educaţiei:

"Am gândit să îi adăugăm bacalaureatului o componentă privind bacalaureatul profesional, care nu dă drept de acces pe învăţământul superior, dar dă drept pe piaţa muncii",

Câţi dintre voi nu aţi încercat să găsiţi o slujba având facultatea terminată, dar 0 experienţă sau activităţi extra şcolare? Eu am câţiva prieteni în situaţia asta şi vă spun că le e foarte greu să fie chemaţi la interviu sau să acceseze vreun job. Am o prietenă care a făcut 2 facultăţi de prestigiu, de stat, în paralel şi i-a luat 1 an să reuşească să se angajeze. Şi noi credem că oamenilor care au doar bacalureatul le va fi uşor?

Într-adevăr, cei 2 - persoana cu facultatea terminată şi persoana cu liceul terminat - vor căuta slujbe diferite, însă tot nu cred că celei de-a doua categorie îi va fi mai uşor. Şi nu cred că angajatorul te vede altfel că ai examenul de bacaluareat trecut decât dacă nu l-ai avea, ştiind că este unul profesional.

E ca şi cum le-ai cere studenţilor de la o facultate să facă în loc de licenţă un proiect de 10 pagini, că aşa termină mai mulţi facultatea. Poate aşa o să fie. Însă angajatorii n-o să mai privească la fel o persoană care a absolvit facultatea acolo, ştiind cum a absolvit el. Cred că va fi mult mai bine privit un curs, un certificat recunoscut de Ministerul Muncii decât un bacalaureat profesional.

Ştiu că sistemul de bacalaureat diferenţiat se aplică şi în Franţa, însă copierea unui aspect dintr-un întreg sistem nu e o variantă. Oare avem unde să introducem pe piaţa muncii atâtea persoane necalificate sau doar îi pregătim pentru imigrare, trend din ce în ce mai accentuat în ultimiia ni?

Întrebarea care rămâne este: sistemul nostru educaţional este pregătit pentru un bacalaureat diferenţial? Eu zic că nu şi din păcate, ne vom folosi de un set de cobai (absolvenţii de liceu din anul 2013) ca să ne demonstrăm asta.