Bacalaureat 2007: amintirea unui simulacru de examen

Luni, 28 iunie, va avea loc prima probă a examenului de bacalaureat. Rândurile ce urmează sunt dedicate celor din generaţia mea cu care voi depăna nişte amintiri pentru unii frumoase, pentru alţii deranjante. Pentru generaţia de astăzi, am un mesaj în finalul textului.

Povestea mea este despre marele examen de selecţie şi ierarhizare a tinerilor din România. Încă patru ani şi bătrânul bac va împlini centenarul, primul examen de bacalaureat fiind susţinut de către generaţia care împlinea 18 ani în anul 1925. Momentul primului examen de bacalaureat din istoria noastră este relatat şi de Mircea Eliade în Romanul Adolescentului Miop. Iniţiativa a fost a lui Constantin Angelescu, ministru al Instrucţiunii Publice. În timpul celor două mandate ale sale s-au construit peste 10 000 de şcoli- asta ca un fapt divers. 

Bacul de acum, supravegheat video şi aproape imposibil de fraudat, e o invenţie recentă ce datează de prin 2011

Eu l-am susţinut în 2007. Oraş mic, cu rang de municipiu. Liceul fanion al oraşului, cu nume regal- Carol I. Să vezi ce fain era pe atunci. Bacul de la începutul anilor 2000 nu era decât o continuare a banchetului de clasa a 12-a. Îl picai din două motive: ori erai prea prost, ori prea cinstit. Cei mediocri îl promovau cu abilităţi de transcriere din copiuţe sau din lucrările colegilor din preajmă. Uneori luau note mari, fiind perfect pregătiţi pentru o viaţă de impostură. Existau, însă, şi mediocri care nu trişau (aici mă incadrez eu). Rămâneau vârfurile, elevii care nu se implicau în sistemul de fraudă. Din această categorie provin cei care lucrează astăzi în multinaţionale, IT sau care sunt mari şi tari prin afară.

Bacul de atunci era uşor de fraudat? Era mai mult decât atât! Rotiţele întregului sistem erau unse cu lubrifiant facut din minciună, corupţie şi impostură. Bacul nu avea nicio miză sau utilitate socială. Nici atunci, poate nici acum. Dacă ar fi avut, nu era făcut în aşa fel să fie uşor de furat.

Eu vă spun cum a fost în 2007: prin primăvară, pe la inceputul semestrului al II-lea, erau publicate (fără acordul ministerului ar fi fost imposibil) niste cărţulii cu zeci de variante de subiecte rezolvate pentru fiecare disciplină de examen în parte. Situaţia era şi mai dubioasă din moment ce se cunoştea faptul că o variantă din acele cărţulii pica la examenul din vară. Iată ce se întâmpla în ziua examenului: cu câteva minute înainte de ora 9 dimineaţa se extrăgea o variantă şi imediat se anunţa numărul ei prin radio. Candidaţii la bacalaureat aşteptau cu sufletul la gură prin toaletele centrelor de examen să primească SMS de acasă cu numărul variantei. Tot tineretul Romaniei, parte activă a societăţii, era la budă in dimineaţa examenului. După ce aflau, rupeau pagina cu varianta rezolvată şi o luau cu ei in sala de examen. Cărţuliile, devenite inutile din momentul ăsta, erau aruncate în wc-uri care se înfundau cu educaţie şi cultură.

După cum am menţionat anterior, am stat deoparte de asemenea practici, promovând la final cu un realist 8,60. Ba chiar am fost copiat la fiecare dintre cele 4 probe scrise de către cel din spatele meu. Îl chema tot Costea şi m-a implorat să se inspire de la mine. Voia să intre la Academia de Poliţie. Probabil că a intrat. La fel de probabil, a şi terminat. Acum luati amenzi de la el în trafic, respectandu-i uniforma şi autoritatea.

Bacul de atunci era un party de zile mari. Din păcate, la un moment dat băutura gratis s-a terminat. Generaţiile de astăzi îşi plătesc individual partea de consumaţie. Din acest motiv, vă felicit. Bairamul de acum 14 ani a dat naştere unor monştri incapabili de autoevaluare obiectivă- pe care o văd ca fiind marele câştig al examenelor corecte. Despre meritocraţie vom mai discuta în viitoarele postări de pe acest blog. Dacă mai are rost...