Avem nevoie de un colac de salvare pentru moralitatea Şcolii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Soluţii pentru prevenirea micii corupţii şcolare
Soluţii pentru prevenirea micii corupţii şcolare

Digitalizarea forţată a educaţiei din România reprezintă probabil cea mai importantă achiziţie a acestui an tumultuos. Pe fundalul alegerilor electorale, a enervantei tăceri a guvernanţilor cu privire la situaţia elevilor dezavantajaţi, pentru care şcoala online rămâne un vis frumos, se prefigurează o altă problemă, comună învăţământului preuniversitar şi a celui academic: copiatul/furtul intelectual în şcoala online.

Digitalizarea forţată a educaţiei din România reprezintă probabil cea mai importantă achiziţie a acestui an tumultuos. În afara de multiplele beneficii pe care le aduce educaţia digitală din punct de vedere economic, mutarea procesului instructiv-educativ în online creează premisele pentru individualizarea procesului în sine. Copiii din clasele primare, care erau obişnuiţi într-un mod aproape pavlovian să nu iasă din cuvântul învăţătoarei, au fost lăsaţi peste noapte "să se descurce" în faţa laptopului, iar liceenii, în toiul pregătirilor pentru Bacalaureat, au fost nevoiţi să se bazeze fie pe ilegalele şi imoralele meditaţii (această hemoragie a oricărui sistem educaţional care se doreşte a fi unul echitabil), fie pe banala Teleşcoala.

Foarte silenţios şi timid s-a prefigurat ideea că, pentru prima dată în viaţă, putem realiza că nu învăţăm nici pentru părinţi, nici pentru olimpiade (că se anulaseră oricum), nici pentru examenele naţionale (la vremea respectivă, dinspre mediul politic bătea crivăţul echivalării acestora, o propunere împotriva căreia ne-am ridicat ferm, cei câţiva care nu ne-am lăsat spălaţi pe creier şi am refuzat să ne căţărăm pe un val de oportunism). În actualul cadru curricular, nu învăţăm nici măcar pentru piaţa muncii, fiind aproape imposibil să anticipăm care vor fi cerinţele ei în era post-COVID-19. Învăţăm, în primul rând, pentru a deveni Cetăţeni, iar aici nu mă refer doar la o calitate materială, ci la una morală. Dacă politicienii noştri bagă capul la cutie când aud de "reformă educaţională", asta este pentru că sunt conştienţi că ceea ce distinge o reală reformă educaţională de un şir de cârpeli este un fond moral puternic, imbatabil, peste care să construim o Şcoală. Toate şcolile. În momentul de faţă, acest fond moral al educaţiei este splendid, doar că lipseşte cu desăvârşire. Dacă aveam acest fond moral al educaţiei încetăţenit în societate, nu am fi asistat zilele trecute la scena în care premierul României batjocoreşte o persoană cu dizabilitate locomotorie, întrebând-o ce viteză prinde căruciorul. Fireşte, crearea acestui fond moral al educaţiei nu este la fel de atractivă electoral şi cred că sunt prea puţini politicieni la ora actuală care ar abandona populismul măcar de dragul Şcolii.

Elevul care copiază azi de la colegul de bancă tema pentru acasă se va transforma, pe nesimţite, în adultul care fură, care închide ochii, care girează şpagă, care plagiază. În cazul studenţilor, premisele acestor cauzalităţi sunt chiar mai pronunţate. Din nefericire, educaţia proiectată în mediul digital a făcut acest furt intelectual nu doar posibil, ci şi atractiv, iar nimeni nu discută despre asta, pentru că părinţii sunt îngrijoraţi sau extenuaţi, profesorii - umiliţi de Guvern, factorii de decizie - sătui de "descentralizare", care a însemnat de fapt hazard moral şi nimic mai mult. Pe termen lung, perpetuarea acestui fenomen - copiat/plagiat ne va afecta, la nivel societal, cel puţin la fel de mult cât ne va afecta şi lipsa formării comprehensive a cadrelor didactice, la fel de mult ca nivelul scăzut de alfabetizare digitală al populaţiei (la momentul actual, suntem la coada clasamentului Uniunii Europene la acest capitol).

Din fericire, o zicală din popor ne atrage atenţia asupra faptului că orice învăţ are şi un dezvăţ, iar simplul fapt că aceste fenomene au fost încetăţenite prin toleranţă în şcoala românească nu înseamnă că aceste fenomene nu pot fi prevenite sau eliminate, prin măsuri ferme şi un discurs cu atât mai ferm din partea decidenţilor.

Cu naivitate ne gândim că dacă studenţii, de exemplu, vor trebui să semneze o declaraţie pe proprie răspundere că nu vor copia la examenele online, aceştia nu vor fi tentaţi să ţină caietul deschis lângă laptop în timpul examinării şi să transcrie răspunsurile chiar cu camera web pornită. Câteva dintre măsurile în care eu cred, în vederea restabilirii acestui fond moral pentru educaţia românească, fie ea şi proiectată în mediul digital:

- Utilizarea unor mijloace de evaluare care să nu permită furtul în timpul examenelor sau testărilor din şcoală şi facultate. În acest sens, pentru evaluarea online, profesorii ar trebui să opteze pentru evaluări care să cuprindă itemi subiectivi, care să potenţeze gândirea critică. Chiar şi în timpul orelor offline se pot încuraja testările "cu caietul deschis", care să valorifice raţionamentul şi creativitatea beneficiarilor actului educaţional, nu capacitatea lor de a reproduce informaţia memorată şi apoi uitată. Testările cuprinzând itemi obiectivi şi semi-obiectivi trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, motiv pentru care comunităţile şcolare şi academice trebuie să îşi particularizeze propriile strategii. Stimularea elevilor să gândească într-un spirit creativ, totodată critic, are potenţialul de a creşte bunăstarea acestora şi de a asigura egalitatea de şanse. Sunt multe cazuri în care profesorii care ţin meditaţii cu elevii de la clasa unde predau transmit acestora subiectele dinaintea susţinerii evaluării, iar elevii reuşesc să ia note mult mai mari doar pentru că au părinţi inconştienţi, cu bani, care cred că le pot cumpăra drumul către succes. Într-un sistem educaţional unde valorile primează, astfel de discriminări trebuie eliminate;

- Partidele politice trebuie să adopte o politică strictă de selecţie a cadrelor şi promovare a acestora în funcţii de demnitate publică. Nu mai trebuie să asistăm la girarea, de către formaţiunile politice, a plagiatorilor în funcţii cheie de la nivel şcolar (unde ar trebui să se organizeze concursuri pentru ocupare a posturilor, dar vedem că mai e mult până departe, din păcate), local, judeţean, naţional;

- Educarea părinţilor, în spiritul eliminării bullying-ului în mediul familial şi al concentrării discuţiilor din acest mediu pe creşterea performanţei elevului, iar nu pe compararea obsesivă a rezultatelor obţinute de elev cu un altul. În acest sens, este necesar ca numărul consilierilor şcolari să crească, posturile să fie deblocate, iar elevii să beneficieze de o consiliere psihologică de calitate. Trebuie să spargem mitul eternului olimpic bun la toate, acest mit lucrează, psihologic, în dezavantajul elevului şi îl îndepărtează de la scopul real al învăţării;

- Toate universităţile din România trebuie să adopte o politică internă fermă antiplagiat, iar softurile antiplagiat ar trebui operaţionalizate în toate şcolile şi liceele din România. Nu mai trebuie să girăm acordarea notelor din burtă şi referatele copiate de pe Wikipedia. Referatul copiat astăzi de pe Wikipedia, în liceu, este ruda mai tânără a doctoratului plagiat;

- Extinderea conţinuturilor de educaţie civică în ciclul liceal, cu accent pe tematici precum corupţia, caracteristicile statului de drept, importanţa implicării în comunitate, lupta împotriva rasismului, a discriminării, a xenofobiei - pentru un fond moral consolidat al educaţiei, în sensul informării timpurii a elevilor cu privire la aceste fenomene.

Nu ştim cât va mai dura această pandemie, motiv pentru care trebuie să solicităm autorităţilor competente să prevină transformarea şcolilor, liceelor şi universităţilor din România în fabrici de diplome, conglomerate ale furtului şi plagiatului, chiar sub semnul digitalizării educaţiei, un proces ireversibil pentru Şcoala românească.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite