Atenţie, elevi, s-a dat liber la copiat!

Tot încep astăzi simulările pentru evaluarea naţională. Dacă secretara de stat de la preuniversitar, Ştefania Duminică, a copiat pagină cu pagină toată teza de masterat, care i-a conferit un titlu nemeritat, o poziţie în guvernul României, salarii mai mari, şi nu se întâmplă nimic atunci voi, elevi,  de ce n-aţi avea dreptul să copiaţi? Ce, sunteţi mai proşti?

Au trecut aproape două săptămâni de când s-a aflat din emisiunea lui Robert Turcescu faptul că liberala Ştefania Duminică e o plagiatoare de cel mai jos nivel. A şi dat o declaraţie, pe proprie răspundere, la depunerea tezei de masterat, prin care declară că teza este originală. Asta înseamnă fals şi uz de fals în înscrisuri oficiale. De ce mai este nevoie pentru a fi dată afară, măcar până se lămuresc toate detaliile?

Că avem de-a face cu un plagiat ordinar nu încape îndoială. Orice elev de clasa a V-a, care ştie să citească, poate compara cele două texte. Nu e nevoie de două săptămâni de studii, în afara situaţiei când cazul se vrea îngropat.

De la premierul Victor Ponta nu avem cine ştie ce aşteptări, el însuşi acuzat de un plagiat dovedit şi sancţionat ca atare de Senatul Universităţii din Bucureşti. Ar fi culmea s-o sancţioneze pe Ştefania Duminică pentru aceeaşi faptă!

Crin Antonescu, când i s-a atras atenţia că PNL susţine o plagiatoare la cârma Ministerului Educaţiei, a declarat că preferă să tacă, aşa cum a tăcut şi în trecut.

O prostie, în trecut era vorba de plagiatul lui Victor Ponta, acum al unui secretar de stat din propriul partid, iar tăcerea înseamnă complicitate, cârdăşie la furat cu acea persoană.

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, tace şi el. Doar patronii săi, Victor Ponta şi Ecaterina Andronescu au fost şi ei acuzaţi de plagiat. Cum să se trezească cinstea în el, când e vorba de o subalternă?

Ştefania Duminică nici gând să demisioneze din proprie iniţiativă, aşa cum m-am iluzionat la început. Nu, face parte din tagma politicienilor cu obrazul gros, foarte gros, care nu au ruşine şi responsabilitate pentru propriile fapte. Şi are exemple mai celebre: Victor Ponta, Ecaterina Andronescu, Ioan Mang şi încă mulţi alţii. Doar plagiatul a fost şi este sport naţional.

Toate aceste feţe înalte să se gândească la impactul devastator pe care copiatul nepedespsit îl produce în rândul elevilor.

Ce-şi vor zice aceştia? Copiatul e permis la nivel înalt, premier, secretar de stat, cine ştie câte alte teze de doctorat încă nedescoperite.

Adică, ce-i valabil pentru ei, nu-i valabil şi pentru noi? Se vrea egalitate, dar nu pentru elevi? Se copiază, se fură la nivel înalt, dar noi luăm nota unu pentru copiat, ni se scade nota la purtare şi trebuie să fim mai cinstiţi decât conducătorii noştri. Ce fel de democraţie e asta?

Şi au tot dreptul să spună aceste lucruri.

Şi profesorii au o problemă. Cum să le mai ceară elevilor să nu copieze, când cei care conduc destinele ţării, ale învăţământului, sunt primii care copiază?

Cum să le mai facă educaţie elevilor: să nu fure, să nu mintă, să respecte legea, când premierul ţării este gata să-i elibereze din închisori pe unii ca Becali, Năstase, Fenechiu, care au furat, minţit, încălcat legea, dar sunt eliberaţi şi devin modele numai bune de urmat pentru elevi? Imediat se vor lovi de reacţia, îndreptăţită, a elevilor.

„Lăsaţi doamnă (domnule) profesor, că sunt şi unii care fură, copiază, fac falsuri în acte publice şi rămân secretari de stat sau, dacă ajung în puşcărie, îi scoate Ponta de acolo şi revin, bine mersi, la averile şi situaţia lor obţinută prin furt şi copiat”.

Să mai faci educaţie în România! Este imediat anihilată de exemple concrete din viaţa la nivel înalt, prezentate pe ecranele patriei.