ANALIZĂ Modificarea vacanţelor, BAC-ul diferenţiat şi treapta a II-a - între opiniile Ecaterinei Andronescu şi ale experţilor

La al IV-lea mandat, Andronescu susţine că ştie cum poate fi îmbunătăţit sistemul de educaţie, iar în acest sens a venit cu mai multe propuneri: introducerea treptei a II-a, semestre structurate diferit, o nouă programare a tezelor şi un Bacalaureat diferenţiat. Modificările se vor regăsi într-o nouă lege, dar experţii spun că nu vor ajuta foarte mult.

„De fiecare dată am făcut cât am putut şi asta o să încerc şi acum. În general, cam ştiu ce nevoi are sistemul de învăţământ şi cred că am puterea şi determinarea de la Dumnezeu pentru a aduce ceva în plus în învăţământ şi de a creşte calitatea”, declara ministrul într-un interviu pentru Adevărul la început de an. 

Ultima propunere

Recent, Ecaterina Andronescu, anunţa că vrea şi schimbarea structurii anului şcolar 2019-2020. Concret, sunt două schimbări majore care ar putea fi aplicate din toamnă.

„Foarte mulţi părinţi mi-au reproşat că au luat vacanţa copiii pe 21 decembrie, au avut vacanţa până în 15 ianuarie, o perioada îngrozitor de lungă, prea mult, după care mai au trei săptămâni de şcoală, se termină semestrul, mai au încă o vacanţă şi începe semestrul următor. După părerea mea, vacanţa aceasta este mult prea lungă. Sau, dacă o facem la fel de lungă, să încercăm să închidem altfel semestrul. În aşa fel încât, după vacanţa (de sărbatori-n.r.), copilul să înceapă un alt semestru. Pentru că altfel îl zăpăcim. Trei săptămâni stă acasă, a uitat, îl cheamă profesorul la şcoală încă trei săptămâni, îi încheie situaţia, copilul este încă nereconectat la programul de învăţământ după trei săptămâni de vacanţă”, spune Andronescu.

Concret, oficialul vrea să elimine şi vacanţa intersemestrială care este la trei săptămâni de la terminarea vacanţei de iarnă. Asta înseamnă că ar rămâne o vacanţă între cele două semestre. Apoi, ar urma vacanţa de primăvară de două săptămâni şi vacanţa de vară care ar începe la începutul lunii iunie.

De asemenea, Andronescu a mai explicat că vrea şi ca examenele naţionale (Capacitatea şi Bacalaureatul) să fie susţinute mai devreme, astfel încât „şi profesorii să aibă vacanţă”.

Psihologul Mihai Copăceanu spune i-ar afecta în sens negativ pe elevi lipsa unei vacanţe îndelungate între cele două semestre.

„Trebuie să ne gândim că în ultimele săptămâni ale semestrului, elevii au parte de mult stres dat fiind că se încheie mediile. Or, asta înseamnă că depun mult efort pentru a lua note în baza unor testări din anumite lecţii, proiecte, teze etc. În ţările din Occident, la şcolile cu renume, există vacanţe destul de mari între semestre sau trimestre, tocmai pentru ca cei mici să aibă parte de un repaus suficient şi să înceapă un nou semestru odihniţi şi pregătiţi emoţional”, explică psihologul.

Un mai mare echilibru între cele două semestre

Consiliul Elevilor este de acord că semestrul I este prea fragmentat.

„Majorarea duratei vacanţei de iarnă de la 2 la 3 săptămâni a pornit de la Consiliul Naţional al Elevilor, în urmă cu 2 ani, bazându-ne pe faptul că multe unităţi de învăţământ, din cauza finanţării precare, nu asigură temperatura optimă desfăşurării actului educaţional. În plus, sunt nenumărate cazuri de copii care sunt nevoiţi să meargă mai mulţi kilometri, pe jos, pe drumuri înzăpezite, pentru a ajunge la şcoală. Pe de altă parte, faptul că după o vacanţă de 3 săptămâni urmează 3 săptămâni de şcoală, urmate de încă o vacanţă, poate afecta calitatea actului educaţional, fiind încălcat principiul continuităţii didactice, ceea ce înseamnă că actul educativ este prea fragmentat. Suntem de părere că nu există o necesitate reală în egalarea celor două semestre din punct de vedere al numărului de săptămâni”, punctează Petru Apostoaia, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor.

La rândul său, Marian Staş spune că subiectul structurii anului şcolar poate fi abordat mai deschis. 

„Principiul de proiectare pe care îl propun este aşa: şcoala să înceapă în prima vineri din septembrie şi să se încheie în prima joi din iunie. Din două motive: noi, ca naţie, ca societate suntem într-un bioritm anual firesc, pe iarnă şi pe primăvară, după cum urmează - iarna vorbim de Crăciun, Anul Nou şi Sfântul Ion, ele sunt cuplate între ele. Nu merge să termini vacanţa înainte de Sfântul Ion, că nu vine nimeni la şcoală. Iar primăvara avem Paştele (ortodox şi catolic). Acestea sunt perioadele aferente unor vacanţe normale la cap pentru copii. Anul şcolar să înceapă mai pe răcoare, la începutul lui septembrie, şi să se termine mai devreme, nu în toiul verii”, explică specialistul în Educaţie, Marian Staş.

PROBLEMELE SISTEMULUI

Sărăcia: unul din principalele motive de părăsire timpurie a şcolii

„Elevii şcolii sunt foarte săraci, provin din medii defavorizate, în care condiţiile de locuit şi igienă nu sunt adecvate dezvoltării armonioase a unui copil. Nu au rechizite, nu au haine sau încălţări. Vin nemâncaţi la şcoală. Până acum un an obişnuiam zilnic să cumpăr pâine şi salam şi să le fac sendvişuri, să mănânce. Cum să stai la ore şi să înveţi când ai burta goală?”, spune Ramona Gheorghe, profesor învăţământ primar la o şcoală din Ploieşti. 

Ministrul pare să nu ştie că există şi astfel de cazuri şi le promite elevilor tablete. ,,Sper să reuşim să ducem proiectul acesta la bun sfârşit. Este un pas spre creşterea performanţei, cred eu, pentru o generaţie care a venit de acasă cu tableta, cu utilizarea tabletei în minte şi în mânuţele lor. Deci, noi nu putem să-i întoarcem aici neapărat numai la cretă şi la creionul cu care scriu pe caiet. Deci, un salt în formarea elevilor prin utilizarea tehnologiilor moderne trebuie să facem, pentru că ei sunt generaţia revoluţiei informaţiei şi bioinginerie", promite Ecaterina Andronescu. 

„Tablete? Păi întâi să vină copiii la şcoală! Dar cum să vină la şcoală dacă nu au cu ce se încalţe iarna şi de ruşine, nu mai vin? Le-am cumpărat elevilor rechizite din banii mei personali, la clasă nu avem materiale didactice, fişe etc. Eu şi colegii mei aducem haine de la copiii noştri sau de la cunoştiinţe ca să îi îmbrăcăm pe elevi, să continue să vină la şcoală”, semnalează Ramona Gheorghe. 

Nici statisticile nu spun altceva. Acestea atrag atenţia că avem o rată de aproximativ 40% de analfabeţi-funcţional şi abandon şcolar de 18,9%. Potrivit celor mai recente date prezentate de Eurostat, în momentul de faţă suntem pe locul trei în Uniunea Europeană la părăsirea timpurie a şcolii. Aproximativ 1 din 5 elevi rămân cu cel mult opt clase, iar 75% dintre copiii de etnie romă nu termină gimnaziul. 

,,Principala cauză este incompetenţa şi indiferenţa decidenţilor. Rata de părăsire timpurie a şcolii rămâne la un nivel ridicat din cauza superficialităţii guvernanţilor, a forurilor competente”, este de părere Silvia Dumitrache, preşedintele Asociaţiei Femeilor Românce din Italia.

Părinţii, pilon principal în educaţia elevilor 

„Am analizat în urmă cu ceva vreme ce face diferenţa între o şcoală performantă şi una cu performanţe mai slabe. Poate că n-o să mă credeţi: părinţii fac această diferenţă.  Pentru că, dacă părinţii se ţin aproape de copilul lor, îl încurajează să meargă la şcoală şi-l urmăresc cum evoluează pe măsură ce trec anii, profesorul se va adapta la exigenţele părinţilor.”, spune Andronescu. 

Dar, studiile arată că între 170.000 - 350.000 copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Nu se ştie numărul exact pentru că „e interes de buzunar. Primarii nu declară câţi cetăţeni sunt plecaţi din ţară pentru că astfel nu ar mai primi finanţări mari. Asta este o practică des întâlnită în România”, susţine Silvia Dumitrache.

,,Părinţii trebuie puşi în situaţia de a putea fi părinţi”, este de părere Dumitrache, preşedintele Asociaţiei Femeilor românce în Italia. ,,Problema copiilor rămaşi în ţară după plecarea părinţilor la muncă în străinătate este stringentă. Generaţii întregi în unele regiuni vor fi afectate şi vor suferi repercusiunile carenţelor emoţionale, şcolare şi comportamentale rezultate din această situaţie. Cifrele privind cazurile de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate diferă de la o instituţie la alta: în 2015, conform DGASPC, erau 85.194 de cazuri, pe când ISJ considera că sunt 212.352 de copii în această situaţie, iar la începutul anului 2018 (1 ianuarie), conform DGASPC erau 94.896 de copii şi, conform, ISJ 159.038”, arată un raport al Administraţiei Prezidenţiale. 

Cert este că unii copii au ajuns în grija rudelor, asistenţilor maternali iar alţii, în centre de plasament. ,,Raportul este bun si util, am lucrat mai mulţi experti din diverse domenii, ONG-uri, instituţii, însă nu se concentrează suficient şi pe măsuri referitoare la interventii pe familia transnaţională ” susţine Silvia Dumitrache, preşedintele  Asociaţiei Femeilor Românce din Italia. 

,,Sunt cazuri în care copii care trăiesc în sărăcie iar părinţii lor pleacă la muncă în străinătate, trimit semnale de ajutor. Un copil care devine prea bun la învăţătură atrage atenţia şi vrea astfel să îi mulţumească pe părinţii care sunt plecaţi. Nu este un semnal bun, este un strigăt de ajutor. În alte cazuri, sunt copii care devin agresivi sau tind să abandoneze şcoala şi sunt pedepsiţi. Două cifre: 5 milioane de români în străinătate, mai mult de 90 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă, care s-au sinucis de dorul şi lipsa acestora. Guvernanţii nu pot ignora asta, iar cine nu face ceva, înseamnă că are alte interese”, conchide Dumitrache.

Educaţie  - prioritate naţională doar pe hârtie 

Laptele, cornul şi tableta nu constituie strategii eficiente de prevenire a abandonului şcolar, atrag atenţia specialiştii. „Cu o tabletă nu se face educaţie şi nici nu se rezolvă lipsa căldurii în sălile de curs iar programul laptele şi cornul au pus sănătatea elevilor în pericol nu acum mult timp”, spun aceştia.

Pe lângă schimbările necesare, este nevoie de finanţare:  6% din PIB. Existenţa organizaţiilor neguvernamentale de profil, a cadrelor didactice dedicate elevilor, munca inspectoratelor şcolare şi a şcolilor nu este suficientă pentru a ameliora lipsurile din învăţământ.  

Condiţiile improprii din clasele de curs, deficitul de profesori pregătiţi, sărăcia şi lipsa sprijinului părinţilor, dar şi măsurile de politici neadaptate realităţii trăite de elevi conduc către abandon şcolar şi analfabetism. Populaţia şcolară din sistemul naţional de educaţie a fost în anul şcolar 2017-2018 de 1,67 milioane de elevi, numărul fiind constant în scădere, arată Institutul Naţional de Statistică (INS).