ANALIZĂ Cod roşu în educaţie (I)

Culegem acum „roadele” unor politici publice greşite, timp de 20 de ani, politici care au însemnat o adevărată conspiraţie împotriva educaţiei, în special desfiinţarea Şcolii Profesionale de către Ecaterina Andronescu în 2003.

Ultimele evenimente din educaţie justifică titlul:

·        30% abandon şcolar la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a;

·        Rezultate slabe la examenul de Bacalaureat;

·        Diferenţe enorme între judeţe la procentele de promovare a examenelor şcolare, nicio reacţie a Ministerului Educaţiei;

·        61% dintre elevi au medii între 8-10 la ierarhia pentru admiterea la liceu;

·        Angajatorii privaţi nu găsesc în piaţă muncii forţa de muncă mediu şi superior calificată de care au nevoie;

·        56 de licee tehnice cu ZERO promovare la Bacalaureat şi alte zeci cu promovare sub 10%;

·        Părăsirea şcolii de către un segment tot mai numeros de elevi.

·        Corp profesoral slab pregătit, din cauza salarizării nemotivante, nelegate de performanţă şi rezultatele muncii

Culegem acum „roadele” unor politici publice greşite, timp de 20 de ani, politici care au însemnat o adevărată conspiraţie împotriva educaţiei, în special desfiinţarea Şcolii Profesionale de către Ecaterina Andronescu în 2003.

Aşa cum arată şcoală astăzi, va arăta societatea de mâine, un adevăr ignorat de clasa politică conducătoare.

Ca orice sistem social, şi cel educaţional este inerţial şi conservativ. De aceea sunt necesare eforturi şi politici coerente pe un parcurs de 15-20 de ani, pentru a vedea şi rezultatele.

În loc să constituie sisteme importante şi performanţe în construcţia de caractere şi personalităţi, de formare profesională în meserii căutate în piaţa muncii, şcoala românească, prin diriguitorii săi, şi-a propus şi reuşit altceva:

• Să ascundă realitatea şi eficienţa prin examene măsluite şi note nemeritate;
• Să furnizeze clienţi fabricilor de diplome universitare;
• O conivenţă cu sindicatele, în detrimentul performanţei, pentru o iluzorie pace socială.

Privire retrospectivă

• Nu s-a încercat măcar construcţia unui nou curriculum adecvat noilor realităţi economice, sociale, provocărilor induse de globalizare şi de multiplele crize mondiale;
• S-a desfiinţat şcoala profesională, începând cu 2003, lipsind economia de forţă de muncă mediu său înalt calificată;
• Nu s-a introdus un sistem de salarizare motivant, strict legat de performanţă şi rezultatele muncii;
• Nu avem un sistem de evaluare standardizat la nivel de ţară, nici pentru elevi şi nici pentru profesori;
• Statul a scăpat de sub control fenomenul fabricilor de diplome universitare, fabrici care controlau Ministerul Educaţiei şi Parlamentul României;
• Politizarea extremă a adus în managementul şcolar politruci fără calificările necesare, acţionând strict în interesul electoral al partidelor;
• Miniştrii care s-au succedat la conducerea educaţiei, au şters cu buretele ce-au gândit şi realizat precedenţii miniştri, luând totul de la zero, cu consecinţe devastatoare asupra sistemului educaţional.
• Clasamentele internaţionale credibile (PISA, TIMSS, PIRLS, Top 500 Shanghai), ne pun la colţ sistemele de educaţie, pe ultimul sau ultimele locuri.
• Abia piaţa muncii funcţionează ca reglator de ultimă instanţă, spunând tinerilor şi familiilor lor că diplomele neacoperite de competenţele cerute de angajatorii privaţi nu merită efort şi bani pentru a fi obţinute.
•  Comisia Miclea şi Legea Educaţiei Naţionale au pus ordine în sistem, dar unele dintre importantele prevederi ale legii au fost răsturnate prin OUG-uri promovate de Ecaterina Andronescu.

Unde suntem

• Abandon şcolar 30% doar la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a. Cât este tot abandonul şcolar, greu de precizat. Tinerii fug de şcoală, inclusiv de universităţi, după ce au constatat că piaţa muncii private nu valorizează diplomele obţinute cu resurse mari de timp şi de bani, dar neacoperite de competenţele cerute;
• Absolvenţii bine pregătiţi pleacă la universităţi străine, neavând încredere, cu mici excepţii, în mediul universitar românesc. De multe ori nu se reîntorc în ţară;
• Universităţile sunt măcinate în continuare de nepotisme, plagiate şi corupţie, management politizat, fără evaluări credibile ale unor agenţii externe de evaluare a calităţii în educaţie, fără adecvarea cursurilor la piaţa muncii, la cercetarea internaţională;
• Fraude la examenele de absolvire sunt contracarate oarecum de către serviciile de securitate ale statului, nu de sistemul de învăţământ, care nu este în stare să genereze anticorpii necesari;
• Un corp profesoral slab pregătit, nemotivat salarial, astfel încât tinerii performanţi nu mai vin în sistem, la salarii de debut neatractive;
• Mediile pentru admiterea la liceu neverosimil de mari, fără acoperire în competenţe şi cunoştinţe, fapt demonstrat şi de evaluările şi clasamentele internaţionale;
• Competitivitatea şi atractivitatea economiei româneşti suferă din lipsa calităţii şi eficienţei sistemelor de formare profesională;
• Învăţământul rural este subdezvoltat, fără legătură cu specificul şi contextul în care funcţionează.

Actuala conducere a educaţiei ignoră aceste realităţi, continuă să plutească în minciună, ipocrizie şi mistificare, ultima dovada fiind aceea că nu recunoaşte şi explică un abandon uriaş al şcolii la trecerea de la gimnaziu la liceu.

Mutilarea Legii Educaţiei Naţionale face parte din procesul de restauraţie început de guvernul Ponta, pentru a întoarce învăţământul la starea anterioară anului 2010.

Nici conducerile Guvernului, Parlamentului, nu par să ia în serios aceste realităţi, în ciuda faptului că economia României depinde fundamental de sistemele de educaţie şi formare profesională.

Autismul dovedit de conducerea statului în această problemă precum şi în altele, identic cu acela practicat în trecut, riscă să îngroape educaţia şi economia ţării, astfel încât mobilizarea societăţii este necesară pentru a bloca şi elimina consecinţele nefaste ale ignorării voite a situaţiei din educaţie.

Într-un viitor articol vom contura soluţii la această situaţie alarmantă.

Acest text a fost publicat prima dată pe blogul personal.