Analfabetism matematic structural. Studiu de caz

Cat fac 40h x 90 km/h? Raspuns: 36 km!...

Clasa a VI-a. Test la disciplina Fizică. Problemă care conduce la întrebarea: cât fac 40 h x 90 km/h= ? Răspuns: 36 km. Cum a calculat copilul? Iată cum: „taie” 0 şi de la 40 şi de la 90, (adică... simplifică senin cu 10, ca şi când 40 s-ar împărţi, de fapt, la 90!), înmulţeşte 4 cu 9, simplifică apoi (corect) primul h cu celălalt h şi-i dă, fireşte,36 km! Sinistru adevăr rostit-a Goya: Somnul raţiunii naşte monştri!

Reproduc din nou imaginea scanată, pentru a nu exista dubii:

Alt copil, alt exemplu. Cât fac 18000 s x 20 m/s?

Aţi ghicit: 3600 m! Iată:

De ce? Păi, tot de-aia: „taie” un 0 de la 18000 şi 0 de la 20, înmulţeşte 1800 cu 2 şi obţine, desigur, numărul 3600. Apropo, copilul gândeşte corect partea „fizică” a calculului distanţei: spaţiul este egal cu viteza înmulţită cu timpul; prin urmare, unitatea de măsură a spaţiului este egală cu unitatea de măsură a timpului înmulţită cu unitatea de măsură a vitezei; aşadar, secunde, s, înmulţite cu metri pe secundă, m/s, însemnă metri, m – ceea ce revine la simplificarea primului s cu al doilea, pentru a obţine m. „Fizic”, impecabil! „Matematic”, sinistru!

Şi, în fine, alt copil, alt exemplu (am ales doar trei exemple, din raţiuni de spaţiu – dar eroarea „matematică” nu este câtuşi puţin accidentală, ci structurală). Iată:

De astă dată, copilul extrapolează, generos şi senin, procedura de simplificare specifică operaţiei de împărţire la 10, aplicată eronat într-o înmulţire în care apar multipli ai lui 10 – respectiv „tăierea” a câte unui 0 din factorii înmulţirii ca şi când cele două numere s-ar împărţi, de fapt – la simplificări şi cu alţi factori comuni, de pildă 2 pentru 36, şi, respectiv, 36 pentru 72! În plus, în acest exemplu, şi raţionamentul „fizic" este incorect (în bună măsură, datorită unei gândiri logice neconsolidate).

Fraţilor, voi realizaţi cu adevărat ce scriu eu aici?! Copiii aceştia nici măcar nu realizează că între conceptul/procedura de simplificare şi operaţia aritmetică de înmulţire nu există legătură logică! Simplificarea are de-a face cu o cu totul altă operaţie aritmetică, nici măcar reprezentată prin unul din semnele specifice (: sau /) pus între numere. Toate cele trei exemple conţin evident un simbol consacrat pentru reprezentarea înmulţirii, aşa cum puteţi vedea limpede în fragmentele scanate.

Drept pentru care, toţi cei trei elevi comit tehnic aceeaşi greşeală „matematică”. Faptul probează, însă, că răul e, în realitate, mult, mult mai adânc, pentru că nu vorbim de logaritmi, derivate şi integrale, ci de operaţiile aritmetice de bază, care în mod normal ar fi trebuit însuşite şi utilizate fără cusur până la sfârşitul clasei a IV-a, când ele urmează să devină cărămizi esenţiale pentru construcţii pedagogice noi, precum disciplina Fizică din clasa a VI-a.

Pe româneşte, adică: analfabetism matematic structural, adăugat otrăvitor „hăului limbii române” (Vă mai aduceţi aminte? „Doamna profesoară, ce înseamnă jgheab? Dar muchii? Dar teşite?!”)

Dincolo de exemplele specifice incontestabile pe care am construit acest studiu de caz, am încă două veşti proaste:

• Toţii copiii care au făcut aceeaşi greşeală „matematică” au obţinut la respectivul test (Fizică) note între 2,50 şi 7,75! Deci nu gândirea „fizică” e problema lor, ci felul în care ei au „învăţat” şi folosesc matematica elementară – respectiv, aritmetica în cazul de faţă  
• Copiii care au făcut aceeaşi greşeală „matematică” provin din clase cu învăţători şi profesori de matematică diferiţi – deci problema nu e la ei, în primul rând, ci are a fi identificată atât în eroarea fundamentală de proiectare curriculară a disciplinei Matematică (pe niveluri primar / gimanzial), cât şi la cei care i-au "învăţat" această „matematică” aiuritoare, formă fără fond într-una din manifestările sale cele mai groteşti cu putinţă.  

Pentru mine, acum, prea puţină importanţă au cauzele tehnice ale aspectelor deviante analizate aici. Altceva este, de fapt, cât se poate de grav.

Română (comunicare, vocabular, gramatică, înţelegere a textului citit), nu. Aritmetică (adunare, scădere, înmulţire, împărţire, rezolvare de probleme), nu. Gândire logică, nu7 – toate cele trei cumulându-şi efectele devastatoare până în gimnaziu, deja, başca anii de liceu (bacalaureat 2011, 2012, 2013, alea-alea?!). Atunci cum creştem noi, ca societate, cetăţenii de care România are nevoie vitală pentru a nu eşua, în derivă, frunză-n vânt la cheremul tuturor turbulenţelor globale posibile şi imposibile din anii ce vor veni?!

Este starea curentă a Educaţiei ameninţare la fibra siguranţei naţionale şi a statului de drept numit România? 

Este!

PS: Şi, la final, un alt „bonus aritmetic”, de astă dată din altă clasă de „noapte a minţii”. Întrebarea e: cât fac 54 împărţit la 108? Iată cât, fără alte comentarii: