La începutul săptămânii Parlamentul a votat amnistierea fiscală a bugetarilor şi pensionarilor ce trebuiau să restituie banii necuveniţi primiţi ca urmare a unor erori de calcul în cascadă. Puţine zile mai târziu, Monitorul Oficial publica Ordinul 4542 din 8 septembrie 2014 prin care se consfinţeşte amnistierea celor fără Bacalaureat şi care graţie pixului ministrului fară doctorat al Cercetării, dl. Mihnea Costoiu, vor putea frecventa începând cu data de 1 octombrie cursurile unor colegii a căror organizare şi funcţionare cade în sarcina universităţilor.

Simpla lectură a titlului respectivului ordin evidenţiază caracterul de struţo-cămilă al respectivelor colegii, dar şi al statutului social şi profesional al celor ce le vor frecventa. E vorba despre o aşa-numită Metodologie-cadru privind organizarea şi funcţionarea învăţământului terţiar non-universitar organizat la nivelul colegiilor din cadrul instituţiilor din învăţământul superior acreditat în anul şcolar 2014-2015. Avem de-a face cu o formă gri de învăţământ postliceal ce se va desfăşura în spaţiile de învăţământ ale universităţilor, cu cadre universitare la catedră. O formă gri ce le va da iluzia celor ce frecventează colegiile nou create că ar fi studenţi, deşi sintagma învăţământ terţiar nonuniversitar contrazice respectiva iluzie.

Se pune întrebarea de ce a decis guvernul condus de prezidenţiabilul Victor Viorel Ponta ca printre cele 97 de modificări, în majoritate proaste, aduse unei Legi a învăţământului şi ea proastă, asumată prin răspunderea Executivului, în vremea guvernului Boc, să figureze şi prevederea ce a făcut posibilă înfiinţarea acestor colegii. Să fie vorba doar despre punerea în practică a panseului premierului plagiator care în iunie teoretiza supremaţia submediocrităţii şi submina preeminenţa valorii, a meritocraţiei şi a competiţiei afirmând “nu credem că şcoala românească trebuie să fie o junglă în care doar puternicii supravieţuiesc”?

Cred că este vorba despre mai mult decât atât. Desigur, caracterul electoral al măsurii este evident. La o stratagemă asemănătoare a recurs partidul creat de dl. Ion Iliescu şi dat acum în locaţie de gestiune d-lui Victor Ponta, în anul 1996. Care deloc neîntâmplător era tot un an electoral şi în care an la cârma Ministerului Învăţământului se afla dl. Liviu Maior secondat de cine altcineva decât de apărătoarea ferventă şi, probabil, chiar inspiratoarea măsurii de acum, d-na Ecaterina Andronescu.

În disperarea asigărării unui nou mandat prezidenţial d-lui Ion Iliescu, dorind să câştige bunăvoinţa tinerilor ce tocmai se pregăteau să voteze pentru prima oară în viaţă şi a părinţilor acestora, Ministerul şi conducerea lui de atunci nu doar că suplimentau din două în două zile numărul de locuri în învăţământul superior de stat, nu numai că aprobai organizarea de noi şi noi sesiuni de admitere chiar şi după data de 1 octombrie, ci au inventat şi astfel de colegii. Un rol aparte în operaţiunea “diplome contra voturi” a revenit înfiinţării pe nepusă masă a aşa-numitelor colegii universitare de institutori. Colegii dintre absolvenţii cărora se recrutează o bună parte dintre profesorii neperformanţi din învăţământul preuniversitar de azi. Profesori care, între timp, şi-au completat studiile universitare, nu şi pregătirea. E drept, atunci nu s-a mers până la măsura extremă de a permite accesul în universitaţi al celor fără examen de Bacalaureat, fie şi numai pentru motivul că examenul respectiv era o formalitate, o chestiune de cantitate, în descendenţa felului în care era perceput el în ultimii zece ani de comunism.

Un alt motiv care e de presupus că ar sta la baza deciziei de acum a guvernului Ponta e că aceste colegii ar putea facilita succesul operaţiunii de mascare a creşterii şomajului în rândul tinerilor. Preţ de unul, doi sau trei ani falşii studenţi nu vor mai figura în statistici ca populaţie neocupată, nu vor mai lua cu asalt ghişeele ITM-urilor, nu vor mai solicita ajutoare de şomaj a căror achitare pune la tot mai grea încercare bugetul din ce în ce mai fragil al asigurărilor sociale de stat. La ce se va întâmpla peste trei ani, atunci când proaspeţii absolvenţi ai acestor colegii nu vor şti ce să facă cu diplomele lor, nu se gândeşte acum pe nimeni. O rezolvare “pe genunchi” se va inventa doar când va fi din nou an electoral.

În fine, înfiinţarea noilor colegii e un balon de oxigen pentru instituţiile de învăţământ superior confruntate cu scădere semnificativă a numărului celor apţi, îndreptăţiţi legali şi dornici să le urmeze cursurile. Prin actul normativ publicat pe 8 septembrie, guvernul şi ministerul dau o dispensă de legalitate. Primită cu imensă satisfacţie de conducerile pitice şi peltice, dar regeşte plătite în dispreţul oricărei urme de elementar bun simţ, ale universităţile mai puţin performante, fie ele de stat sau private. Care conduceri aflate acum în căutare de clienţi plusează şi le promit acestora că, în cazul în care vor promova Bacalaureatul în cursul anului universitar ce stă să înceapă (prin bunăvoinţa interesată a aceluiaşi guvern a mai apărut şi o sesiune de iarnă), îi vor înscrie la o facultate adevărată direct în anul al doilea.

Amnistierea nebacalaureaţilor e parte a măsurilor guvernamentale ce amână atât de necesara reformare reală, competentă şi animată de supremaţia principiilor calităţii şi performanţei a învăţământului românesc. În pofida acestor amânări cu urât şi inconştient miros politico-electoral, decontul totuşi va veni. Din păcate, el nu va fi achitat doar de PSD, de doamna Ecaterina Andronescu sau de domnii Ponta, Pricopie şi Costoiu. Ci de societatea românească în ansamblul ei.