Admiterea la liceu ilustrează impasul în care se găseşte învăţământul românesc

Răsfoind Broşura cu admiterea la liceu, publicată pe site-ul ISMB, (Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti), descoperim aceeaşi prăpastie între şcoală şi piaţa muncii, pe care am evidenţiat-o an de an. Noutatea constă în faptul că, în sfârşit, Şcoala Profesională nu mai este ascunsă în debara, are un capitol special şi i se alocă cifre de şcolarizare.

Fenomenul abandonului şcolar, recunoscut şi de ministrul Pricopie, la cifre de ordinul 16-18%, este în realitate mai mare.

Anul trecut, din cohorta de 205.000 de elevi, existenţi în clasa a VIII-a, s-au prezentat la admiterea computerizată pentru clasa a IX-a 145.000,  71%, adică un abandon şcolar de 29%, mult mai mult faţă de ce spune ministrul.

Dacă adauagam şi elevii „fantomă”, plecaţi de mult din şcoală, dar menţinuţi în cataloage doar pentru a se încasa banii din „finanţarea per capita”, fenomen pe care nimeni nu vrea să-l controleze, ajungem la procente chiar mai mari de abandon şcolar, adevarata plagă a învăţământului românesc, pe care n-o analizează şi contracarează nimeni din instituţiile decidente.

Până la urmă aceasta este consecinţa politicilor neghioabe din educaţie, în ultimii 20 de ani. Legea Educaţiei Naţionale a fost şi ea măcelărită de către actuala putere, aşa că nu prea îşi mai produce efecte.

Piaţa muncii se dovedeşte un reglator de ultimă instanţă, care spune elevilor şi părinţilor că geaba ai diplome lustruite şi frumoase, nu te angajează nimeni fără să ai şi competentele presupuse de aceste diplome. Agenţii economici  privaţi nu angajează pe ochi frumoşi şi cartoane ştampilate,  doar pe ce ştii să faci să le aduci profit.

Cea mai mare dezamăgire o reprezintă Şcoala Profesională, care oferă, la Bucureşti, doar 900 de locuri, în 36 de clase. Deşi Bucureştiul este cel mai important centru economic, industrial, al ţării şi are circa 7% dintre elevii de clasa a VIII-a la nivel de ţară, din cele 51.000 de locuri la Şcoala Profesională la nivel naţional, Bucureştiul ocupă doar 1,7%! Extrapolând şi la alte judeţe, putem concluziona ca nu se vor ocupa mai mult de 25.000 de locuri.

Condiţia contractului tripartit, şcoală, părinţi, agent economic a fost, se pare, piedica în calea unei propuneri mai generoase la Şcoala Profesională.

Pe de o parte companiile, mai mici sau mai mari, nu au suficiente stimulente fiscale pentru a se implica în formarea profesională, elevii nu sunt suficient informaţi asupra avantajelor acestei forme de învăţământ (faptul că au 200 lei/lună bursa de şcolarizare), iar directorii de Licee şi Colegii Tehnice nu s-au dat peste cap să contacteze agenţi economici, mulţumindu-se cu clase liceale, în profil tehnologic şi chiar teoretic, că e mai comod.

O condiţie esenţială pentru intrarea la liceu ar fi fost media de admitere minimă 5 la Testarea Naţională, pentru ca să nu ajungă la liceu şi elevi cu medii de 3-4, care n-au nicio şansă să ia bacalaureatul. Deşi s-a discutat, nu s-a aplicat, ar fi fost o barieră importantă, care ar fi îndrumat elevii spre Şcoală Profesională.

O altă posibilitate ar fi fost introducerea a încă două trasee educaţionale.

O Şcoală Profesională simplificată, de doi ani, fără contract cu agenţii economici, mai ales că  elevii de 14 ani, absolvenţi de clasa a VIII-a, nu sunt primiţi în unităţi economice şi datorită protecţiei muncii.

Aceştia ar fi urmat o pregătire teoretică şi practică generală, în atelierele scoală ale şcolilor, după o minimă reechipare a a cestora şi angajare de maiştri instructori competenţi, urmând ca apoi să-şi continuie pregătirea în sistem non-formal sau informal. Eventual prin ucenicie la locul de muncă.

Un alt traseu educaţional ar fi o filieră profesională liceală, de 4 ani, pentru meserii pretenţioase, cum este aceea de „electrician-electronist auto”, încheiată cu Bacalaureat Profesional, fără acces la facultate, cu mai puţine ore teoretice şi 60% practică.

În felul acesta ar fi crescut numărul traseelor educaţionale, de unde elevii de clasa a VIII-a să aleagă pe acela care se potriveşte inclinaţiilor şi talentelor proprii.

Deşi Broşura de admitere nu dă cifre recapitulative, iată o comparaţie, fie şi aproximativă, a locurilor de la clasa a IX-a.

Total clase, 515, reprezentând 14.420 elevi, o cifră mult prea optimistă, dacă anul trecut s-au prezentat 12.200 elevi la repartiţia computerizată, cu tot cu cei din provincie.

Filiera teoretică 280 clase, 55%

Filiera tehnologică 180 clase, 35%

Filiera vocaţională 54 clase, 10%

Dacă reducem la realitate numărul candidaţilor, adică circa 12.000, la filiera tehnologică se vor face aproximativ 100 clase, adică 20%, circa 2800 elevi. Şi asta în condiţiile în care la oferta de joburi avem invers, 80% în profil tehnic şi de servicii.

Fie şi numai aceste cifre ilustrează foarte bine prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii.

Regăsim, ca şi în anii trecuţi, circa 20 de clase în profil teoretic, la anumite Licee şi Colegii Tehnice, deşi la Bacalaureat a fost dezastru exact la acest tip de clase, iar mediile ultimilor intraţi de anul trecut, la aceste clase,  sunt sub 5.

Care este logică pentru care ISMB şi Ministerul aprobă astfel de clase? La dezbaterile publice organizate de instituţii media ar trebui să răspundă şi la astfel de întrebări.

Concluzii şi soluţii

Deşi familiile şi elevii s-au mai trezit la realitate, şi nu se mai înghesuie să obţină diplome nevalorizate de piaţa muncii, politicile statului sunt mai departe reactive, în loc să fie proactive. Instrumentul cel mai eficace îl reprezintă cifrele de şcolarizare, iar cele prezentate mai sus nu demonstreaza că statul înţelege ce se întâmplă în educaţie

• Liceele şi Colegiile Tehnice care au obţinut sub 15% procent de promovare la Bacalaureat trebuiau transformate în Şcoli Profesionale, obligând conducerile acestor şcoli să caute agenţi economici pentru continuarea activităţii.
• Agenţii economici, (patronatele), trebuie stimulaţi fiscal şi prin alte pârghii, pentru a se implica în formarea profesională. De lipsa forţei de muncă mediu şi înalt calificate se plâng, dar nu contribuie cu mai nimic  pentru ameliorarea situaţiei.
• Adăugarea a încă două trasee educaţionale, Scoala profesională redusă, fără contracte cu agenţi economici şi filiera liceală profesională.
• Media de admitere la liceu să conţină bariera de minimum 5 la Testarea Naţională. Altfel vom plânge la infinit după rezultatele catastrofale de la Bacalaureat
• Scoaterea la concurs naţional a noului Curriculum Şcolar
• Implementarea unui sistem de evaluare unitar la nivel naţional, standardizat, bazat pe aplicaţii informatice cu bazine de itemi unici la nivel de ţară, fără intervenţia profesorilor, care să dea „progresul şcolar” al elevilor.
• Pornirea motorului motivării salariale, veniturile profesorilor să fie strict corelate cu performanţa, rezultatele muncii, măsurate prin progresul şcolar al elevilor.

Fără cel puţin aceste măsuri vom bălti în continuare, cu sisteme de educaţie şi formare profesionale neperformante, ultimii în clasamentele internaţionale credibile, cu o economie neatractivă, necompetitivă, exact din cauza unei pieţe a muncii improprie unei economii performante.