Admiterea  la liceu, între dorinţă şi putinţă

Discuţii ample pe marginea OM care limitează intrarea la liceu doar pentru elevii care au obţinut o medie de admitere mai mare sau egală cu 5. E bună sau nu e bună măsura? Contextul este mult mai larg, şi ţine de arhitectura instituţională şi curriculară a şcolii româneşti. Dacă privim spre Germania, 70% dintre elevi învaţă în şcoli profesionale, foarte bine organizate şi dotate.

Începând cu clasa a V-a se desparte filiera teoretică de filiera profesională. Economia Germaniei se sprijină şi pe acest mod de organizare a formării profesionale a tinerilor.

Realităţi din învăţământul românesc

Nu reiau tot istoricul şcolii profesionale, este cunoscut. A avut loc o adevărată conspiraţie împotriva educaţiei. Toţi elevii au fost îndrumaţi de statul român către liceu, aveau sau nu aveau resursele necesare să înveţe integrale, derivate, fizică cuantică, teorie literară.  Treceau apoi printr-un bacalaureat fraudat, pentru a îmbogăţi  fabricile de diplome universitare. Cu timpul, tinerii şi-au dat seama că nu primesc în aceste fabrici de diplome competenţele cerute în piaţa muncii, şi numărul studenţilor s-a înjumătăţit. Piaţa muncii a rezolvat ce n-a fost în stare statul să rezolve. La fel se întâmplă cu liceele tehnologice. Tinerii fug de ele, pentru că nu-i pregătesc pentru piaţa muncii. Nu ies din aceste licee nici meseriaşi, nici teoreticieni. Pierd timp şi bani. De aici abandonul şcolar imens, 20%, care ne plasează în coada UE.

• Un milion de tineri au parcurs liceul degeaba, în ultimii 10-15 ani. Nu au luat bacalaureatul sau nici nu s-au înscris la examen;
• Şcoala profesională românească număra  290.000 de elevi în anul 2003. Acum sunt abia 80.000, iar atracţia pentru şcoala profesională este mică;
• Liceele tehnologice se depopulează, unele au zero promovare la bacalaureat, şi foarte multe sub 20%. De ce să le mai ţinem în funcţiune la un astfel de randament?
•  În piaţa muncii nu există meseriaşi. Cei mai buni au plecat în alte ţări, iar România a ajuns să importe forţă de muncă calificată din ţări asiatice;
• O piaţă a forţei de muncă, deficitară în meseriaşi, goneşte investitorii. Ce să facă, să vină şi cu muncitorii după ei?
• Examenul de Evaluare Naţională a scos în evidenţă o realitate teribilă. 48% dintre absolvenţii de gimnaziu nu ştiu cele patru operaţii şi formule simple de arii şi volume, motiv pentru care nu iau nici nota cinci la matematică la acest examen;
• Nu există orientare şcolară şi profesională, examene de admitere la liceu, mai multe trasee educaţionale, care să ducă elevii pe drumul educaţional care se potriveşte cel mai bine personalităţii elevilor, aspiraţiilor, talentelor şi înclinaţiilor lor. Părinţii au prostul obicei să-şi dorească pentru fii lor cariere profesionale cât mai „înalte”, chiar dacă înclinaţiile lor sunt spre activităţi aplicativ-practice;
• Şcoala trebuie să se sprijine pe patru piloni: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună. Iar curricula şcolară trebuie să conţină patru dimensiuni: conceptual-teoretica, aplicativ-practică, interdisciplinară, generatoare de învăţare continuă. La noi funcţionează doar pilonul „a învăţa să ştii” iar curricula conţine doar dimensiune conceptual-teoretică;
• O şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când serveşte interesele societăţii la o etapă a evoluţiei sale. Şcoala noastră este încă încremenită în tiparele epocii comuniste, deşi trăim într-o altă etapă, esenţial diferită de cea comunistă;
• În aceste condiţii, şcoala se comportă ca un malaxor, ca un pat al lui Procust, în care intră toţi elevii şi scapă cine poate. Doar 30% dintre elevi „scapă” cu bine din şcoala românească, urmează studii teoretice în învăţământul superior, din ţară şi străinătate.  Şi nu datorită şcolii, ci mai degrabă propriilor resurse intelectuale, părinţilor şi meditatorilor.  70% nu dobândesc nici o meserie, nici cunoştinţele teoretice necesare învăţământului superior.

Este bună măsură luată prin OM în discuţie?

Preferabil ar fi fost să fie parte a unui plan mai amplu de înţelegere şi realizare a obiectivelor şcolii: să descopere şi să dezvolte acele înclinaţii şi talente care fac din tânăr o persoană unică. Toţi elevii sunt valoroşi în felul lor. Trebuie doar descoperite acele valenţe care-i fac valoroşi, utili lor şi societăţii. Exact ce şcoala românească nu face. Ideea ca oricine poate învăţa orice este greşită. O demonstrează studii de specialitate din întrega lume.

Totuşi, măsura prevăzută de OM este utilă în etapa actuală. Fereşte mii de elevi să facă liceul degeaba. Să se trezească după patru ani de liceu că nu fac faţă sarcinilor teoretice dificile pe care le presupune parcurgerea liceului. Măsura se va aplica abia vara viitoare, pentru anul şcolar 2020-2021. Până atunci se impun măsuri importante pentru ridicarea şcolii profesionale la nivelul la care poate oferi tinerilor competenţelor cerute de piaţa muncii.

Iată o parte a măsurilor ce ar trebui întreprinse

• Transformarea grupurilor şcolare care au avut în ultimii 5 ani sub 20% promovare la bacalaureat în şcoli profesionale;
• Investiţii în dotarea acestor şcoli cu infrastructura necesară, cu utilaje şi instalaţii moderne. Atragerea maiştrilor instructori performanţi cu salarii motivante;
• Lărgirea învăţământului profesional dual, prin atragerea agenţilor economic cu facilităţi fiscale consistente;
• Dublarea sau triplarea actualei burse şcolare pe care o primesc elevii din învăţământul profesional;
• Admiterea la liceu cu examen de admitere. Nu este acceptabil ca elevi care termină gimnaziul cu medii de 2, 3 , 4 să ajungă să înveţe integrale şi fizică cuantică. Vina este a sistemului, când pleacă de la premiza că toţi copiii au resursele necesare pentru orice curriculă;
• Despărţirea, începând cu clasa a V-a, a filierei teoretice de cea profesională. Profesorii clasei decid ce filieră urmează un elev, cu posibilitatea mutării de la o filieră la alta, prin examene de diferenţe;
• Orientare şcolară şi profesională de calitate, realizată de profesionişti special pregătiţi;
• Obligatorie este revederea arhitecturii curriculare, a obiectivelor sale bazate pe cele opt competenţe cheie acceptate în spaţiul UE,  şi a  încărcării programelor şcolare. Arhitectura curriculară trebuie să se sprijine pe cei patru piloni menţionaţi şi să conţine cele patru dimensiuni precizate mai sus. Nu este admisibil ca în anul întâi de profesională, elevii să parcurgă aceeaţi curriculă teoretică  cu liceenii.
• Multiplicarea traseelor educationale, astfel:

• gimnaziu teoretic
• gimnaziu profesional
• liceu teoretic
• liceu tehnologic
• liceu vocaţional
• şcoala profesională de scurtă durată pentru meserii simple
• şcoala profesională de 2-3 ani
• liceu profesional de 4 ani, fără examen de bacalaureat, pentru meserii pretenţioase
• şcoli postliceale, fără cerinţa absolvirii examenului de bacalaureat

Traseele sunt flexibile, în sensul posibilităţii transferului de la un traseu la celălalt, în anumite condiţii.

La licee se intră cu examene de admitere, iar la şcoli profesionale cu testarea abilităţilor profesionale pentru anumite meserii.

În concluzie

Există timp pentru a pune în operă cel puţin o parte dintre măsurile propuse mai sus, simultan cu aplicarea OM privind admiterea la liceu doar cu note mai mari sau egale cu 5.  Este posibilă şi necesară înfiinţarea unui colectiv interministerial, care să propună şi să lucreze în ritm intens la realizarea unui învăţământ profesional atractiv, modern, legat de cerinţele pieţii şi în colaborare cu angajatorii. Iar guvernul este obligat să aloce suficiente fonduri pentru a depăşi criza în care se află învăţământul profesional. Aşa cum arată educaţia azi, aşa va arăta societatea  mâine.