Absenţa educaţiei pentru sănătate, o aberaţie a curriculumului şcolar românesc actual

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu că ar fi singura aberaţie, dar este cea mai gogonată. În timp ce elevii britanici învaţă la şcoală „Codul bunelor maniere”, noi nu-i învăţăm pe elevi nici măcar cum să-şi organizeze viaţa pentru a se feri de boli transmisibile, de fumat, pentru un regim alimentar care să nu le producă dezechilibre metabolice, pentru un regim de efort fizic care să le menţină organismul  la parametrii normali.

Ne-am blocat în educaţia sexuală, şi ea importantă, dar care nu rezolvă problema de fond.

Educaţia pentru Sănătate este acum facultativă

Nu există o disciplină de sine stătătoare în planul cadru, sau măcar un modul la biologie. Este prevăzută în CDŞ (Curriculum la dispoziţia şcolii), adică se face acolo unde şi când au profesorii şi elevii chef. Probabil şi la orele de dirigenţie, de câteva ori pe an. Nu toţi părinţii au cultura şi educaţia necesare pentru a suplini şcoala în acest domeniu. 

Camera Deputaţilor a votat, miercuri, proiectul de lege prin care educaţia sexuală va putea fi predată copiilor în şcoli doar dacă părintele sau tutorele îşi dă acordul scris pentru acest lucru. De asemenea, actul normativ schimbă expresia de "educaţie sexuală" în "educaţie sanitară". În favoarea proiectului au votat 269 de deputaţi, trei s-au împotrivit iar alţi 35 s-au abţinut.

Au votat ceva ce nu există sistematic în planurile cadru şi în programa şcolară curentă. Acordul părinţilor este inutil, fiind vorba despre educaţie pentru sănătate. Mergând pe principiul acesta ar trebui să le cerem acordul şi pentru anatomie, genetică, unde se studiază corpul omenesc? Sau pentru matematică, că tot o înţeleg greu copiii?

În locul educaţiei pentru sănătate,  iată ce învaţă elevii de clasa a V-a, noţiuni extrase dintr-un manual aprobat de ministerul Educaţiei şi Cercetării:

Biotop, factori abiotici, biocenoza, biom, apă salmastră, eclozare, poichiloterme, homeoterme, lanţuri trofice, reţele trofice, categorii trofice, descompunatorii, simbioză, germinare, larvă, nutrienţi, graminee, moluşte, virusuri, protozoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular, gimnosperme, plancton, debit, planarie, relict, submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, heterotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă, pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, malurile, rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsupiale, heterotrofe, saprofite.

Aceste noţiuni le-ar fi necesare în viaţă, dar un regim alimentar corect şi un regim de efort fizic necesar sănătăţii nu au nevoie să înveţe! Ca şi cum toţi elevii s-ar pregăti să devină doctori in biologie! Stai şi te cruceşti, nu altceva!

Este problema eternă a prăpastiei care există între şcoala românească şi realităţile vieţii de zi cu zi. Este adevărat că sistemele sociale, în particular cel educaţional, sunt inerţiale şi conservative. Dar şcoala trebuie să servească intereselor şi cerinţelor elevilor, părinţilor şi societăţii, într-o  anume etapă a evoluţiei sale. Şcoala românească este încremenită în tiparele de funcţionare anterioare anului 1990. Profesorii şi şefii din educaţie nu vor să facă efortul de a vedea că lumea s-a schimbat, acum societatea este într-o altă etapă a evoluţiei sale. Să funcţionăm după aceleaşi planuri cadru şi aceleaşi programe şcolare ca acum 50 de ani este o aberaţie, cu consecinţe negative puternice asupra societăţii. Au de suferit elevii, viitori cetăţeni, piaţa muncii, atractivitatea economiei noastre în ochii investitorilor. În ultimă instanţă, nivelul de trai al populaţiei.

Se spune că aşa cum arată şcoală azi, aşa va arăta societatea de mâine. Dar dacă şcoala funcţionează azi în tiparele de acum 50 de ani, cum va arăta societatea de mâine?

Ce soluţii avem

Până la definirea şi construcţia unei noi arhitecturi curriculare şi instituţionale, cea mai simplă cale este de a introduce la disciplină biologie un modul intitulat „Educaţie pentru Sănătate”,  care să fie predat din clasa a V-a până în clasa a XII-a,  şi care să ocupe 50% din numărul de ore acordat biologiei. Profesorii de biologie sunt calificaţi să predea un astfel de modul, sau efortul de a se adapta este mic. În felul acesta Educaţia pentru Sănătate devine obligatorie în şcoli, încă din toamnă aceasta. Programa şcolară pentru acest modul poate fi realizată în câteva săptămâni de către specialiştii ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Concluzii

Sunt multe alte aberaţii care trebuie corectate în curriculumul şcolar românesc. De undeva trebuie început, iar paşii minimi pot fi făcuţi chiar din anul şcolar viitor, urmând ca efectele şi concluziile să fie măsurate şi folosite în elaborarea unei noi arhitecturi curriculare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite