Deşi modernizarea învăţământului este absolut necesară, prefer să fie realizată de  echipe mixte de experţi în arhitectură curriculară, instituţională, în psihopedagogie, simultan la nivelul întregului sistem de învăţământ.

Ce conţine proiectul ministerului Educaţiei

Titlul proiectului este „H O T Ă R Â R E privind funcţionarea unităţilor de învăţământ cu statut de unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie”.

În Nota de fundamentare se spune:

„Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările ulterioare prevede, la articolul 26, posibilitatea ca Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin hotărâre a Guvernului, să stabilească funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie”.

Pentru egalitatea de şanse a elevilor, trunchiul comun al curriculei rămâne acelaşi pentru toate şcolile, unităţile pilot şi de aplicaţie experimentează Curriculum la Decizia Şcolii, metode moderne de predare-învăţare-evaluare, de instruire practică, de învăţământ profesional dual.

„În urma amplei consultări ”România Educată”, derulată timp de doi ani (2016-2018) sub egida Preşedintelui României, au rezultat o viziune şi o strategie pentru educaţia românească la orizontul anului 2030, în raport cu care Guvernul României îşi asumă acest proiect esenţial, pentru educaţie sustenabilă şi competitivă la nivel global”.

Ce să înţelegem de aici, că educaţia rămâne la nivelul actual încă 10 ani? Adică ultimii din Europa la testele PISA, cu 44% dintre elevii de 15 ani analfabeţi funcţionali, cu 47% absolvenţi de gimnaziu care nu ştiu cele patru operaţii aritmetice şi formule simple de arii şi volume? Cu ce efect asupra economiei şi a pieţei forţei de muncă, care ar trebui să atragă investiţii străine? Sper că este o glumă această proiecţie a evoluţiei sistemelor noastre de educaţie!

„Unităţile de învăţământ cu statut de unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie vor aplica la clasă arhitecturile curriculare diferite de actualele planuri-cadru în vigoare, având rolul specific de a testa direct în şcoli impactul unor modificări sistemice, cu scopul de a le ajusta, corectă şi adapta în funcţie de nevoi, înainte de scalarea acestora. Unităţile-pilot vor funcţiona, de asemenea, după modele specifice de normare, salarizare şi parcurs al carierei didactice, tocmai pentru a le face compatibile cu modelul curricular pilotat. Derogările de la curriculumul naţional şi de la normele legale privind organizarea şi funcţionarea unităţii de învăţământ vor fi realizate printr-un regulament, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, care va deroga de la acte normative cu aceeaşi forţă juridică”.

Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării poate deroga doar de la acte cu aceeaşi forţă juridică, adică de la alte ordine de ministru. Numai că avem o lege a Educaţiei, o lege a salarizării, un Cod al Muncii, care nu pot fi derogate prin ordin de ministru. Atunci cum vor funcţiona aceste unităţi pilot?

Tot în Nota de fundamentare se mai spune:

„Dreptul de opţiune al şcolilor va fi respectat. Nicio şcoală nu va fi obligată să participe la pilotare, o condiţie esenţială pentru a face parte din program fiind anunţarea intenţiei unităţii de învăţământ, în urma hotărârii Consiliului de Administraţie şi doar după avizul consiliului profesoral, al consiliului şcolar al elevilor şi al consiliului reprezentativ al părinţilor”.

În opinia mea nicio şcoală nu va opta pentru un astfel de proiect. Întâi că nu văd Consilii de Administraţie, Consilii Profesorale, ale elevilor şi părinţilor, care să treacă la un experiment dificil şi cu final necunoascut. Ce vor face elevii după ce termină aceste şcoli pilot, vor da examene de absolvire din ce materie? Din curricula  după care învaţă toate celelalte şcoli, sau vor avea examene „naţionale” specifice  curriculei parcurse de ei? Presupunând că se rezolvă într-un fel această dilemă, vor urma gimnazii, licee, facultăţi care presupun parcurgerea anterioară a curriculumului naţional, obişnuit în celelalte şcoli? Cum să facă faţă dacă ei au parcurs un alt program şcolar, alte discipline, alte conţinuturi curriculare?

La art 2 din proiectul de HG se spune:

(3) În unităţile-pilot se aplică dispoziţiile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi reglementările subsecvente.

Cum să funcţioneze unităţile pilot cu alte planuri cadru, cu altă arhitectură curriculară, cu alt sistem de salarizare şi parcurs al carierei didactice,  când acestea sunt stabilite de legi sau HG-uri? Pot fi derogate aceste prevederi prin OM? Pare o glumă!

„Pentru anul şcolar 2020-2021, lista unităţilor de învăţământ preuniversitar care vor funcţiona ca unităţi-pilot se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, cel târziu la data de 1 iulie 2020”.

Şi în două luni şcoala, cu profesorii aflaţi în concediu, îşi poate proiecta o nouă arhitectură curriculară, noi planuri cadru, nou model de salarizare şi evoluţie a carierei didactice? Este aceasta o acţiune ce poate fi realizată la nivelul unei şcoli?

Au trecut şapte luni de guvernare liberală şi în educaţie nu se schimbă nimic fundamental

Am scris nenumărate articole despre sistemele noastre de educaţie şi formare profesională. Recentul proiect de HG vine să confirme lipsa de profesionalism din conducerea educaţiei noastre. În loc să mobilizeze echipe mixte de experţi independenţi, profesionişti, care să fi început deja proiectarea unei noi arhitecturi curriculare şi instituţionale, ministerul Educaţiei lasă acest efort la nivelul unităţilor de învăţământ. Aceşti experţi pot alcătui studii de impact, pot compara sistemele eucaţionale din ţări performante, preluând ce se pretează a fi preluat.  

Adică, ce nu s-a priceput ministerul şi instituţiile subordonate să facă, cu mii de funcţionari presupuşi a se pricepe la astfel de activităţi şi salarizaţi pe măsură,  s-ar pricepe şcolile noastre să facă în două luni, cu profesorii aflaţi în concediu. Pare, cum spuneam, o glumă proastă.

Am mai aflat ceva. Că până în 2030 să ne luăm gândul că s-ar putea schimba ceva în educaţie. Vom fi încă 10 ani coada Europei la educaţie, fără forţă de muncă superior sau mediu calificată, necesară ca aerul în economie,  dacă antreprenorii au ajuns să aducă muncitori  din  ţări asiatice. Iar noi avem un procent de abandon şcolar de 20%, şi doar 20% dintre elevi în şcoli profesionale, în timp ce Germania are 70%!

Mai nou de ocupăm de pilotare încă zece ani de acum înainte.

Concluzie

Timpul nu mai are răbdare cu învăţământul din România. Trebuia de mult modificată arhitectura curriculară şi instituţională. Trebuia de mult instalat un sistem de evaluare sumativă, standardizat şi unitar la nivel de ţară, care să măsoare progresul şcolar al elevilor. Salarizarea profesorilor trebuia de mult timp pusă pe criteriul dat de progresul şcolar al elevilor. Banii mai mulţi în educaţie se duc ca apa în nisip, dacă nu există mecanisme de urmărire a eficienţei cheltuirii lor. Aceste mecanisme lipsesc în primul rând, nu şcolile de aplicaţie şi de pilotare.

Este clar că statul nu este capabil să realizeze modernizarea sistemelor de educaţie şi formare profesională, în principal de frica sindicatelor,  şi pentru că nu apelează la  experţi independenţi care să fie lăsaţi să-şi facă meseria. Nu să asculte orbeşte de ce spune un ministru sau un premier. Dacă nu ne trezim în al 12-lea ceas, vom suferi în continuare cu toţii, vom avea un nivel de trai pe măsura calităţii sistemelor de educaţie şi formare profesională.

Propun dnei ministru Monica Anisie să retragă acest proiect de HG.