Ţintele reformei în Educaţie: salariile profesorilor - da, nevoile elevilor - ba

Beneficiarii educaţiei sunt lăsaţi mereu la coada sistemului

Reforma Educaţiei a devenit un refren fără conţinut de zeci de ani în societatea românească. Noul ministru de resort, Sorin Cîmpeanu, a luat, aparent, taurul de coarne şi a pus în dezbatere publică o serie de propuneri concrete în acest sens, însă experţii susţin că acestea răspund doar parţial nevoilor elevilor.

Aprobarea noilor planuri-cadru de învăţământ a fost un cartof fierbinte pe care fiecare ministru al Educaţiei şi l-a pasat de la unul la altul, cât de mult au putut. Actualul ministru, Sorin Cîmpeanu, a decis însă să pună în discuţie publică, pentru 30 de zile, aceste proiecte. 

Ele ar urma să intre în vigoare, gradual, începând din clasa a IX-a a anului şcolar 2021-2022. Comisia de validare a proiectelor de planuri-cadru a avut în componenţă atât reprezentanţi ai sindicatelor, cât şi ai Academiei Române, Consiliului Naţional al Elevilor, asociaţii de părinţi, universitari şi alţi parteneri cu experienţă în domeniu, precum Banca Mondială, UNICEF. 

Centrat pe profesor şi nu pe elev

„Ne dorim ca, în urma acestor propuneri de îmbunătăţire, planurile-cadru să fie un fundament pentru materializarea profilului absolventului, reflectând astfel nevoile societăţii, dar şi cele mai bune practici documentate ştiinţific privind procesul de proiectare curriculară”, se spune într-un comunicat emis de Ministerul Educaţiei. 

Profesorul de matematică Marian Staş, expert în educaţie, spune că aceste proiecte conservă actuala stare de fapt. „Şi anume a unei proiectări centrate pe discipline şi salarii ale profesorilor, în loc să fie centrate pe ceea ce înseamnă nevoile reale ale copiilor. Este un proces încremenit încă în paradigma lui anterioară”, apreciază Marian Staş. 

În primul rând, adaugă expertul în educaţie, există un număr foarte mare de discipline: 18-19. „Aceasta pusă în constrângerea unui anumit număr de ore pe săptămână nu face decât să fărâmiţeze numărul de ore pentru fiecare disciplină, ceea ce e foarte prost, spre deosebire de o proiectare pe care am susţinut-o, pe arii de învăţare, cum am propus-o în şcolile-pilot şi care oferă o altă perspectivă”, subliniază Marian Staş. 

Un alt aspect îl reprezintă numărul extrem de mic de discipline pe care elevii le pot alege. „Este inexistent conceptul de curriculum la decizia elevilor. Deci, copiii continuă să facă foarte, foarte multe lucruri impuse. Şi au o foarte mică marjă de opţiune reală în raport cu interesele şi dorinţele lor”, mai spune expertul.

Deci, proiectarea ca atare este fix tributară aceluiaşi exerciţiu de repartizare de ore, în loc de a gândi ceea ce înseamnă plan-cadru şi model curricular de secol XXI. „Principiul în sine al unui singur plan-cadru pentru o cohortă de zeci-sute de mii de elevi este anacronic. În calitate de membru în Comisia de validare a planurilor-cadru, am respins această modalitate, pentru ca, acum, în 2021, să iasă de la minister un singur plan-cadru. Aşa ceva este inadmisibil pentru secolul XXI. Principiul european al subsidiarităţii este curriculumul oferit de şcoală”, adaugă expertul. 

„Recomand validarea tuturor variantelor de planuri-cadru“

Marian Staş sublinia încă din toamna anului trecut că, pentru fiecare ciclu de învăţământ, comisiile au elaborat câte 2-3-4 variante de planuri. Într-o scrisoare adresată secretarului de stat pentru învăţământul preniversitar, Luminiţa Barcari, la acea vreme, Staş spunea: „Recomand şi susţin validarea, de către Comisia din care fac parte, a tuturor variantelor de planuri-cadru aferente fiecărui ciclu şi punerea lor la dispoziţia unităţilor de învăţământ preuniversitar, pentru ca acestea să decidă ce variante de planuri-cadru vor folosi, în funcţie de nevoile proprii; în acest mod, autonomia decizională a şcolilor – deja pusă în fapt în contextul managerial generat de scenariile funcţionării în condiţiile pandemiei – trece pe nivelul său următor, al asumării uneia sau alteia dintre variantele curriculare puse la dispoziţie de Ministerul Educaţiei, consolidând astfel valenţa alternativelor educaţionale asumate chiar de şcoli, pe principiul autentic european al subsidiarităţii”.

Ce este un plan cadru

Planul cadru este un document şcolar elaborat la nivel de stat de Ministerul Educaţiei şi are un caracter unic şi obligatoriu pentru fiecare stadiu de pregătire şi tip de şcoală, cuprinzând obiectele de studiu din fiecare clasă, numărul de ore aferente săptămânal fiecărei discipline, pentru a putea asigura elevilor din toate şcolile din ţară, de aceleaşi grad şi profil, aceeaşi pregătire, oferind astfel tuturor şanse egale în promovarea şcolară şi profesională. Curriculumul conţine, alături de trunchiul comun, obligatoriu pentru toate şcolile de acelaşi nivel, un număr de ore opţionale, al căror conţinut poate fi stabilit de fiecare şcoală în parte, în funcţie de dorinţele şi de posibilităţile elevilor. Trunchiul comun corespunde numărului minim de ore prevăzut pentru fiecare disciplină obligatorie în parte. La numărul de ore din trunchiul comun, în construirea schemei orare proprii, şcoala va adăuga una sau mai multe ore pentru curriculumul la decizia şcolii. 

Cîmpeanu vrea directori aleşi de profesori

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a anunţat şi măsuri de depolitizare a sistemului de educaţie. „Abia aştept să organizez într-adevăr profesionist şi apolitic aceste concursuri pentru inspectorii generali, pentru a ajunge mai apoi la numirea directorilor, care nu trebuie să se facă aşa cum se face acum, de azi pe mâine, din pixul unui inspector general. Vă anunţ că voi lupta cât pot de eficient ca alegerea unui director de şcoală să se facă pe baza deciziei votului profesorilor titulari din şcoala respectivă, care au normă întreagă. Cei care au normă fragmentată nu ştiu în care şcoală să voteze, e mai complicat. Dar cu siguranţă cei care au normă în şcoală au un ascendent şi au o influenţă unii asupra altora şi cu siguranţă vor şti cum să aleagă un manager. Ăsta este sistemul cel mai corect prin care un profesor într-o şcoală îşi alege liderul”, a spus Cîmpeanu. 

„Profesorii pot alege cel mai cuminte director“

„Dacă este să mă întrebaţi pe mine, eu prefer concursurile făcute cum se cuvine, cu comisii independente şi cu o serie de lucruri care să dea o soluţie mai obiectivă decât aceasta”, a comentat profesorul Marian Staş, expert în educaţie, intenţia ministrului. Pentru că şi concursurile pot fi trucate. 

„Şi acesta este efectul pervers a ceea ce înseamnă cercul vicios de lipsă de încredere şi de lipsă de profesionalism. Dacă stai să faci o analiză a ambelor procese – concurs sau vot –, fiecare dintre ele are şi puncte tari şi puncte slabe. Un argument foarte direct împotriva votării poate fi aşa: profesorii votează directorul cel mai cuminte, care să nu le tulbure activitatea, de exemplu. E o temă extrem de sensibilă”, conchide Staş. La rândul lui, judecătorul Cristi Danileţ a explicat pe pagina sa de Facebook de ce nu este de acord cu intenţia lui Cîmpeanu. „Alegerea directorului şcolar de către profesori mi se pare o idee nepotrivită: pe de o parte, pentru că ar fi făcută doar de profesori; pe de altă parte, pentru că alegerile nu sunt indicate în acest sistem”.