Fata lui Andy Hockley încearcă să înveţe româneşte şi reuşeşte. Dar, punctează mai jos tatăl ei, asta în ciuda sistemului de învăţământ.

Intertitlurile şi sublinierile (bold&italice), când nu sunt încadrate de asteriscuri, îmi aparţin (Sever Miu), în caz contrar, sunt ale autorului. 

"Toţi cetăţenii români ar trebui să poată vorbi româna"

Cea de-a treia problemă pe care o văd la sistemul de învăţământ românesc afectează doar o mică parte a populaţiei ţării. Dar naşte dezbateri uriaşe aici.

Problema e legată de predarea limbii române în şcoli. Mai precis, predarea românei pentru cei care nu o vorbesc ca limbă maternă. E cazul majorităţii copiilor din Miercurea Ciuc, printre care propria mea fiică. Acum, înainte să bat câmpii, vreau să mă fac bine înţeles: cred că toţi cetăţenii români ar trebui să fie capabili să vorbească româna. Mi se pare un lucru mai mult sau mai puţin de netăgăduit.

Mai întâi, să lămurim o chestiune semantică, pe de-o parte pentru că mă irită, şi pe de altă parte pentru că mă va ajuta să scriu restul postului. Faptul că acei copii care, să zicem, vorbesc maghiara ca limbă maternă, trebuie să înveţe Româna ca  Limba  a Doua (RoLD). Clar, nu învaţă româna ca pe o limbă străină (pentru că, evident, nu este o limbă străină). A doua, în acest context, nu implică noţiunea de mâna a doua sau de rang inferior, ci pur şi simplu e un indicator al ordinii în care au fost învăţate limbile.

Copiii din Marea Britanie sau SUA care nu vorbesc limba engleză ca limbă maternă învaţă limba engleză ca limba a doua şi nimeni nu se stresează cu această terminologie. Deci, pentru propriul echilibru mintal, o să numesc româna, aici, “limba a doua”, în locul expresiei întortocheate adesea  folosite pentru a evita această sintagmă, adică ceva de tipul “româna pentru copiii români care nu vorbesc româna ca primă limbă”.

"E  printre cei mai buni, dar mi se rupe inima”

Mult timp din viaţa mea de adult am fost profesor de limbi străine. Chiar şi acum, uneori, mai predau engleza. Ştiu ceva despre cum funcţionează predarea unei limbi şi învăţarea acesteia, deci, spre deosebire de postările precedente, majoritatea prost informate, acest articol provine dintr-un domeniu în care posed ceva cunoştinţe.S-ar putea să fie ultima dată când se întâmplă, dar vom vedea.

La ora actuala, toţi copiii din sistemul de invatamant public  românesc invata aceleasi materii dupa acelaşi curriculum (asta în general vorbind; sunt câteva variatii minore în materiile studiate, mai ales la limbi străine). Adică toţi copiii învaţă Limba Română după aceeaşi programă: şi nativii şi cei nevoiţi s-o înveţe ca a doua limbă. Tactica struţului naţionalist: ar trebui să închidem ochii în faţa faptului că aceste două grupuri de copii au nevoi diferite şi încep învăţarea limbii de pe poziţii diferite. Logica ar fi că dacă îi tratăm la fel, atunci vor deveni cu toţii “buni copii români”.

De fapt, se întâmplâ contrariul. Copiii care chiar ar trebui să înveţe RoLD se trezesc complet pierduţi într-o curriculă complet nepotrivită pentru ei. De la fiica mea (sistemul n.m.) se aşteaptă să citească literatură, care, în cele mai multe cazuri, nu este scrisă nici măcar în româna modernă, ci într-o variantă arhaică a limbii. Gramatica pe care o învaţă e încărcată cu meta-limbaj, dar săracă în practică. Pe scurt, limba română nu i se predă ca o unealtă de comunicare, ci ca pe o limbă literară pe care trebuie sa o analizeze.

Ceea ce, evident, are sens pentru majoritatea copiilor români (deşi personal nu sunt deplin convins de valoarea citirii operei lui Creangă la vârsta de 12 ani, dar asta e o altă poveste). Am şi uitat de câte ori am surprins-o plângând ca nu înţelege ce i se cere, fiecare pagină citită de roman îi ia ore şi se învinovăţeşte că nu poate să facă ceea ce *n-ar trebui să se aştepte de la ea*. Şi este printre cei mai buni din clasă, e motivată, îi umblă mintea şi se descurcă bine la română, *în ciuda* sistemului. Sunt extrem de mândru de ea şi de abilităţile ei lingvistice, dar uneori mi se rupe inima să o văd.

Şi uite aşa ajung copiii care au nevoie de RoLD să nu înveţe cum trebuie româneşte. Pentru că, în loc să înveţe limba, ei învaţă de fapt să se lupte cu sistemul de examinare pentru un rezultat decent. Şi culmea, ţelul sistemului e ca aceşti copii să vorbească româna corect la terminarea şcolii, ca să fie complet integrabili în societate. Asta ar mulţumi pe toată lumea (doar dacă nu cumva scopul sistemului e să-i dezavantajeze voit pe copiii ăştia – că atunci o face cu succes, dacă ne gândim la greutăţile pe care le întâmpină la probele de română de la Bacalaureat, care le afectează şi mediile finale şi abilitatea de a-şi însuşi principala deprindere de care au nevoie : limba română).

Mai adaug aici că nu mă apuc să ţes conspiraţii naţionaliste făcute să-i dea pe unguri şi pe alţii ca ei la o parte şi să le amărască vieţile. Sincer, cred că la originea situaţiei stau doar idioţenia şi prostia crasă.

Efect colateral: creşte şovinismul

Alt exemplu: nişte prieteni de aici, dar care se mutaseră în Ungaria, s-au intors cu ce doi copii de 11, respectiv 13 ani. Evident, cum au fost crescuţi in Ungaria, băieţii nu vorbeau deloc româneşte, dar mergând la şcoală aici, în Transilvania, învaţă limba română. La o petrecere, la câteva luni după întoarcere (am fost de faţă), mama i-a cerut celui mic să ne arate ce-a învăţat la şcoală în săptămâna respectivă. Acesta a recitat în întregime o poezie destul de lungă a lui Octavian Goga. A putut să recite cuvânt cu cuvânt, destul de bine, mi s-a spus, dar abia înţelegea o boabă. E clar, sper acum, că nu aşa se învaţă o limbă.

Evident, mai sunt şi alte efecte colaterale. Nu numai că învăţarea limbii române de către copiii RoLD este un eşec (ceea ce le face viaţa mai grea şi eşuează în dezvoltarea potenţialului tuturor), dar duce la o aversiune pentru română în general (până la urmă este materia care le dă cele mai multe bătăi de cap). Această situaţie este – în unele cazuri - exacerbată de sentimentele naţionaliste, ce le-ar putea fi insuflate de către părinţi sau colegi, şi care, la rândul lor, îi radicalizeaza pe copii. Şi uite aşa se întind efectele dincolo de succesul academic al copilului respectiv, putând să producă rupturi şi mai mari în societate.

Nu e vorba că sistemul românesc de învăţământ nu este în stare să predea limbile – în ziua de azi mulţi tineri vorbesc, de pildă, o engleză foarte bună, şi mulţi vorbesc şi franceza, germana, italiana sau alte limbi. Problema e că sistemul nu permite ca abordarea şi metodologia utilizate la predarea limbilor străine să fie folosite în predarea Românei ca Limba a Doua.

Nevoia de schimbare pare la mintea cocoşului, încât cineva s-ar putea intreba de ce nu s-a intâmplat până acum. E, într-adevar, atât de la mintea cocoşului, încât şi Băsescu, (...)#, a menţionat că (metoda de învăţare a limbii române de către maghiari –n.m.) ar trebui schimbată. Totuşi, în fiecare an este la fel. Te şi întrebi ce fac ăia de la UDMR de când participă la guvernare##, daca nu pot nici măcar să influenţeze o politică atât de evidentă şi în aşa hal de f… în aripă. 

Traducere după "The Romanian Education System (3)" de  Călin Bretea, Lămâiţa Calistrache şi Mihai Cotea. Editare de Sever Ioan Miu. Un efort colectiv marca MaghiaRomânia.

Andy Hockley locuieşte în Miercurea Ciuc (Harghita) de cel puţin nouă ani. Este căsătorit cu Erika şi are o fată, Bogi. Plus un blog (cine are vreo problemă cu numele, să citească aici) A locuit până acum în 10 ţări.

__________________

Note:

#Textul original includea apoziţia "a noted no-brainer himself", cu referire la Băsescu. Cum autorul nu îi apreciază mai mult nici pe USL-işti ("a bunch of corrupt socially illiberal populists" şi cum acest aspect este secundar faţă de mesajul postării, am hotarât, la sugestia autorului, să îl omit din textul tradus.

##Postarea este din 9 februarie 2012
___________________

În loc de încheiere, vă anunţ că am rugat-o să scrie despre acest subiect pe o româncă, fostă profesoară de  română în Secuime. Unde a predat româna 10 ani. Voi reveni cu impresiile ei, din interiorul sistemului, la început pe MaghiaRomânia, apoi pe blogul Adevărul.

Dar mai întâi, mă interesează părerile voastre - români şi maghiari, din Secuime sau din afara ei - despre opinia lui Andy. 

UPDATE: "Mă numesc 13! Limba română pentru unguri, văzută de o profesoară în Secuime"