Învăţământul, victima unor erori grave de arhitectură instituţională şi curriculară

Recentele măsuri adoptate în învăţământ stârnesc controverse şi discuţii, uneori în afara intereselor elevilor şi societăţii. Este vorba de OM care stabileşte că elevii cu media de admitere mai mică decât 5 să nu aibă acces la liceu, iar liceele cu zero promovare la bacalaureat să nu mai primească plan de şcolarizare pentru clasa a IX-a. Deşi necesare, aceste măsuri nu sunt suficiente.

Dar nici nu mai putem funcţiona în unităţi de învăţământ cu zero randament şcolar.

Comentatorii spun că şcoala este de vină că nu-i învăţa pe elevi integrale, derivate şi fizică cuantică

Dincolo de vinovăţiile şcolii, nu este adevărat că „oricine poate învăţa orice”. Avem un milion de elevi care, în ultimii 10-15 ani, au urmat liceul degeaba. Nu au luat bacalaureatul sau nici nu s-au înscris la examen. Şi nu neapărat din vina şcolilor. Ci a structurii inteligenţei lor, mai degrabă dominant aplicativ-practică, în loc de conceptual-teoretica, cum se cere la liceu. Aici este vina sistemului, o vină gravă cu pierderi enorme pentru societate şi pentru tinerii care urmează şcoala. Nu creeaza şi nu îndrumă elevii, dincolo de dorinţele părinţilor, pe traseele educaţionale care se potrivesc personalităţii  tinerilor.  De aici şi abandonul şcolar uriaş. Tinerii nu mai găsesc în şcoală sursa obţinerii competenţelor cerute în piaţa muncii, şi atunci nu mai vin la şcoală. Câţi angajatori te întreabă la angajare dacă ştii fizică cuantică?

Comentatorii plâng de mila liceelor tehnologice, care oricum se depopulează, şi care vor dispărea cu totul la un moment dat. Exact liceele care au zero promovare la bacalaureat, sau sub 20%. Aici vin elevii care termină gimnaziul cu note de 2,3,4.  Ce şanse au aceştia să înveţe analiza matematică, algebra liniară, teorie literară, să promoveze bacalaureatul, dacă 48% dintre absolvenţii de gimnaziu nu ştiu, la absolvire, cele patru operaţii şi formule simple de arii şi volume, iar 45% sunt analfabeţi funcţional? Nici una!

Statul trebuie să ofere mult mai multe trasee educaţionale şi mecanisme de dirijare a elevilor pe traseele care-i avantajează

Este nevoie şi de licee tehnologice, dar cu mai multe trasee educaţionale. Câteva clase de filieră tehnologică, cu examen de bacalaureat care să pregătească viitori ingineri şi tehnicieni. Şi la care să intre cu examen de admitere şi testare a abilităţilor practice acei elevi care au şi abilităţi teoretice, şi practice. Nu sunt foarte mulţi în situaţia aceasta, pentru că puţini fac faţă unor întreite sarcini de învăţare: curricula teoretică generală, curricula teoretică tehnică şi instruirea practică.  Un alt traseu ar fi dat de clase de liceu profesional, fără examen de bacalaureat, pentru meserii mai pretenţioase, cu acces apoi la şcoli post liceale. Cu admitere prin  examen de testare a abilităţilor tehnice şi aplicativ-practice şi cu o curricula dominant practică, nu teoretică.

Un alt traseu ar fi dat de clasele de profesională, de 2-3 ani, un altul de cursuri de scurtă şi medie durată, pentru meserii foarte simple: frizer, coafor, ospătar, etc.

Problema nu este să avem toţi elevii cu liceul terminat, cum prevede o lege de care nu mai ştie nimeni că s-ar aplica. Ci să valorificăm potenţialul, resursele, personalitatea, talentele, înclinaţiile fiecărui tânăr. Cu răbdare, cu lămurirea părinţilor că degeaba visează să-şi vadă copiii ingineri şi academicieni, dacă ei au resurse de alt gen.

Cazul Germaniei, demn de urmat

În timp ce noi dăm  lege cu liceul obligatoriu pentru toţi tinerii, în Germania 70% dintre elevi învaţă în şcoli profesionale. Foarte bine organizate şi utilate. Economia cere forţă de muncă înalt calificată în meserii sofisticate, muncitori de înaltă calificare şi tehnicieni specializaţi. Nu se poate imagina o forţă de muncă fără cunoştinţe de informatică aplicată. De aceea, cursurile de informatică aplicată nu trebuie să lipsească din şcolile profesionale.

Tot în Germania, încă din clasa a V-a se desparte filiera teoretică de cea profesională. Elevii continuă studiile la una dintre cele două filiere, îndrumaţi de profesori, îndrumare peste care părinţii nu pot trece.  Curricula de gimnaziu de la filiera teoretică este cu totul diferită de aceea de la filiera profesională. Cea din urmă este axată pe dezvoltarea abilităţilor practice ale elevilor. La teorie fac cele patru operaţii şi alte lucruri elementare până le deprind foarte bine. Plus informatică şi comunicare, în limba maternă şi în una sau două limbi de circulaţie. Şi instruire practică, în clase alese de elevi şi părinţi funcţie de  înclinaţiile lor.

Şi în Germania şi alte ţări din UE există discipline „agregat”: ştiinţele mediului, ştiinţele vieţii, educaţie pentru societate, care oferă elevilor un sistem complex şi coerent de competenţe. La noi nu se gândeşte nimeni la astfel de discipline.

În concluzie

Şcoala nu este bună sau rea în sine. Este bună în măsura în care răspunde nevoilor şi cerinţelor societăţii la o etapă dată, în măsura în care se pliază pe nevoile, cerinţele, talentele, înclinaţiile, personalităţile elevilor. Timp de 30 de ani nu s-a înţeles acest lucru, şi acum suntem încremeniţi în tiparele învăţământului comunist. Cu pierderi enorme pentru economie, pentru evoluţia societăţii în ansamblul său.

Fragment din OM 5090/ 30 august 2019. Ministerul Educatiei nu face distincţie între „promovare” şi „promovabilitate”!

ART. 9
(1) Propunerile privind cifra de şcolarizare pentru clasa a IX-a cu frecvenţă zi învăţământ liceal, pe nivelul/filiera/profilul/specializarea/calificarea profesională/programul de studii, pentru care s-a obţinut prin ordin de ministru autorizarea de funcţionare provizorie/acreditarea, se vor face numai de către unităţile de învăţământ în care, în sesiunea iunie - iulie 2019 a examenului de bacalaureat, nu s-a înregistrat procent de promovabilitate de 0% sau în care acest examen a fost promovat de cel puţin un absolvent.