În căutarea şcolarilor pierduţi, la Bucov: “Ar fi atât de rău să nu mai pot continua şcoala!”
0„Am avut două situaţii mai deosebite în proiectul acesta. Prima, o mamă a unor elevi de-ai mei, care ştia să citească (învăţase de la copii), dar nu ştia să scrie, şi o a doua - Iuliana. Pentru că ea a venit la şcoală nu pentru a învăţa să scrie şi să citească. Deja ştia asta. Ci pentru că voia să vorbească şi să scrie corect”, face introducerea Jeni Şendroiu, profesoară de limba română la Şcoala din Bucov, Prahova.
Iuliana, Căldăraru pe numele de familie, este o fată tânără subţire, cu un păr negru, bogat, strâns cu grijă într-o coadă ce îi ajunge până la talie. Tresare când aude prezentarea profesoarei de limba română şi se foieşte, un pic cu jenă, un pic cu mândrie, pe scaunul din cancelarie. „Dacă aş fi ştiut de întâlnire, m-aş fi îmbrăcat mai frumos”, murmură Iuliana, vizibil emoţionată.
Spune că a învăţat să scrie şi să citească fără să meargă la şcoală de la o prietenă, „o fată care a făcut cursuri la Ploieşti”, cum povesteşte ea. „Tot ce învăţa ea ziua, scriam şi eu seara acasă. Îmi plăcea şi îmi place foarte mult” , spune ea.
Nu vrea să se oprească aici, ci să termine opt clase. „Aş vrea să termin şcoala. Mi-a dat curaj ce am făcut aici. Dar aici, la noi, nu la Ploieşti sau în altă parte, pentru că nu am bani pentru transport. Şi, după, aş vrea să devin coafeză”, spune dintr-o suflare. Coafeză cu acte, pentru că, altfel, e renumită între cunoscuţi pentru ce ştie să facă. „Chiar acum câteva zile a fost un botez, la care nu am mai apucat să plec, pentru că am coafat şi am tot coafat... Şi coafuri moderne, care îţi iau mult timp!”, mai spune ea. Cum a învăţat că coafeze ? „Aveam un prieten, frizer. Şi i-am zis – îi tunzi pe toţi la mine, aici, să văd şi eu cum faci” !
„Vreau neapărat să continui. Ar fi atât de rău să nu mai pot continua...” repetă tânăra.
Ştie deja ce o să ajungă copiii ei. Băiatul cel mare, pentru că este mai ”grijuliu”, o să fie inspector- poliţist. Băiatul cel mijlociu, pentru că îi place să gătească, ar fi bine să devină bucătar, iar fetiţa, o zgâtie curioasă cu ochi mari, doctoriţă sau asistentă. „Ca să-i conving, le-am spus: tu, mamă, trebuie să ne aperi, tu, să ne aduci de mâncare, iar fata să aibă grijă de noi”.
La Bucov, din 27 de beneficiari ai proiectului ”Cu mic, cu mare, din nou la şcoală”, Iuliana şi apoi colega Corina au fost singurele care au avut curajul să vorbească de ce a însemnat acestă reîntoarcere la şcoală. Ceilalţi, ori se temeau că, dacă le apare numele, pot pierde ajutorul social, ori erau plecaţi la muncă în afară. ”Aşa e aici, pleacă – se-ntorc, nu ne anunţă şi, evident, asta e o problemă, că ne trezim că nu mai vin copiii la şcoală”, spune doamna directoare Alina Trupoiu, ţinând însă să precizeze că, şi la Bucov, ca şi în celelalte 12 comunităţi incluse în acest poiect, reîntoarcerea părinţilor la şcoală are un efect vizibil prin îmbunătăţirea prezenţei în rândul copiilor acestora.
”Presiunea materială e mare asupra acestor oameni săraci şi asta se vede şi atunci când îi întrebi – ce contează pentru tine cel mai mult în viaţă? Într-o listă de 10 lucruri importante, pe primele locuri îşi pun copiii, iubita, familia, în general, dar să nu te miri, dacă găseşti şi calul ori chiar ...adidaşii”, spune Nicolae Obiloiu, directorul şcolii profesionale speciale din Plopeniul învecinat, dar implicat în proiectul de la Bucov, prin formaţia sa de psiholog.
Şi a mai fost impresionat de ceva profesorul Obiloiu – ”modul lor de a vrea”: dacă s-au hotărât că vor să vină la şcoală, atunci s-au ţinut de treabă, într-un fel şi ca să-şi arate lor că pot să facă asta, chiar şi după atâţia ani.
text de Anca Doicin
Acest articol face parte din campania “În căutarea şcolarilor pierduţi”, derulată în cadrul proiectului “Cu mic, cu mare, din nou la şcoală”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 “Investeşte în Oameni” şi implementat de către Asociaţia C4C - Communication for Community şi Inspectoratele Şcolare din judeţele Călăraşi, Gorj şi Prahova. Pentru informaţii suplimentare, puteţi accesa www.c4c.ro şi www.fonduri-ue.ro
Alte articole similare
De Ziua Educaţiei, ce sărbătorim şi pe cine?
În căutarea şcolarilor pierduţi: „Grădinuţa“ de la Săruleşti
În căutarea şcolarilor pierduţi: “Doamne, aş vrea să-mi ajut copilul la lecţii, dar nu pot!”
Şcoala motivantă” – principala condiţie pentru reducerea abandonului şcolar
Se încarcă comentariile...
