În căutarea şcolarilor pierduţi: Schimbarea şcolii începe cu înţelegerea problemei abandonului

În căutarea şcolarilor pierduţi:

Schimbarea şcolii începe cu înţelegerea problemei
abandonului

Cum se pierd copii din sistem şi cum se pierde interesul pentru şcoală a celor care rămân şi ajung să nu treacă pragurile dintre cicluri. Este nevoie de creşterea finanţării pe elev, dar şi de alocare diferenţiată, în funcţie de nevoile reale de educaţie ale fiecărui copil

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Abandonul şcolar – fenomenul cel mai grav în educaţia din România – trebuie privit nu numai ca o problemă a copilului, ci ca o problemă a întregii societăţi: are implicaţii asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului fiecăruia dintre noi. Recuperarea tuturor şcolarilor pierduţi, la orice vârstă s-ar face aceasta, poate părea un vis quijotesc, dar este, în primul rând, o necesitate economică şi socială. “Odată conştientizat acest fapt, conştientizezi de fapt nevoia de schimbare a şcolii, pentru a fi mai atractivă, mai motivantă, mai eficientă în utilizarea resurselor”, consideră Daniela Vişoianu, reprezentantă a Asociaţiei C4C – Communication for Community şi preşedintă a Coaliţiei pentru Educaţie.

Cu acestă concluzie a fost marcată ieri, la Institutul Cervantes din Bucureşti, încheierea proiectului cofinanţat din Fondul Social European ”Cu mic, cu mare, din nou la şcoală”, derulat de către Asociaţia C4C - Communication for Community, în parteneriat cu Inspectoratele Şcolare Judeţene din Gorj, Călăraşi şi Prahova (POSDRU 140741).

Lansat în primăvara anului 2014, programul a reuşit să readucă în băncile şcolii 377 de adulţi (majoritatea tinere mame) pentru a-şi finaliza cel puţin două clase din ciclul primar, abandonat în urmă cu 10-20 de ani. Beneficiarii provin din 13 comunităţi defavorizate din zona Munteniei, acolo unde şcoala nu a reuşit să învingă riscul de abandon şcolar asociat în general acestor comunităţi.    

“Acest proiect a fost o exemplificare, la scară mică, a efortului de care e nevoie la nivelul întregii societăţi pentru recuperarea unei resurse de muncă, de dezvoltare şi de stabilitate de care astăzi, în mod nepermis, nu ţinem cont”, mai spune Daniela Vişoianu.

Proiectul a adus resursele financiare necesare, prin alocaţii lunare ca beneficiarii să treacă mai uşor peste barierele materiale, chiar sociale, mai ales în cazul femeilor de etnie romă. De asemenea, a mobilizat întregul mecanism de resurse educaţionale, de la profesori/învăţători la mediatori şcolari, de la directori şi inspectori şcolari la specialişti din cadrul organizaţiilor neguvernamentale.

Fiecare resursă a avut rolul său, primordial fiind, desigur, cel al educatorului, cel care îi ajută pe învăţăcei, cu mic, cu mare, să se (re)descopere. ”Sunt studii care spun că influenţa profesorului asupra copiilor care provin din medii avantajate (familii cu status material şi social ridicat) este undeva la 10% pe parcursul a trei ani de teste standardizate. Dar această influenţă creşte la 40%-50%, când ne uităm la copiii din mediile defavorizate”,  a arătat Şerban Iosifescu, preşedintele Asociaţiei de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP).

”În mod normal, munca noastră se face cu pasiune şi încredere. De data aceasta a trebuit să le folosim în doze şi mai mari, pentru că nu-i uşor să lucrezi cu un adult care poate nu a avut niciodată deprinderea să ţină un creion în mână. Dar cred că proiectul acesta ne-a arătat, tuturor celor implicaţi, că şcoala trebuie regândită de la prima şansă, pentru a nu mai fi nevoie de a doua şansă. Trebuie să ieşim fiecare - cu mic, cu mare, cum s-ar spune – din zona de confort, nepăsarea trebuie să se evapore”, spune Alina Trupoiu, profesoară de chimie-fizică, directoarea şcolii ”Constantin Stere” din Bucov, Prahova. Asemeni celorlalţi profesori, dna Trupoiu scoate în evidenţă efectul major pe care îl au proiectele de tipul ”A doua şansă”: duc la îmbunătăţirea evidentă a prezenţei la şcoală a copiilor beneficiarilor, pentru că părinţii devin mai conştienţi de ceea ce au pierdut şi se mobilizează pentru a-şi ţine copiii la şcoală.  

Nevoia de schimbare în abordarea ideii de şcoală a reieşit şi din prezentările unor proiecte care au ca ţintă prevenirea abandonului/părăsirii timpurii a şcolii, derulate de organizaţii neguvernamentale ca United Way, World Vision, Salvaţi Copiii sau IDEE - Institutul pentru Dezvoltarea Evaluarii in Educatie. Mai multe puteţi afla aici.

Trecute cu liniuţă, ca la şcoală, direcţiile principale ar putea fi sumarizate astfel:

- Creşterea fondurilor alocate per elev, dar şi direcţionarea acestora în funcţie de nevoile de educaţie - şcoala  eficientă;

- Flexibilizarea programului ”A doua şansă”, la nivel de şcoală (programă, orar, formarea grupelor) - şcoala motivantă;

- Corelarea programului ”A doua şansă” cu programe de calificare profesională şi susţinerea integrării rapide în piaţa muncii – şcoala cu sens

- Introducerea unor programe pentru întreaga familie, unde copii şi părinţi învaţă să facă lucrurile altfel în viaţă – şcoala cu misiune socială.

  

”Totul pleacă de la abordare. Ne uităm cu invidie la rezultatele generale ale sistemelor de învăţământ din alte ţări - Finlanda este referinţa preferată. Dar uităm să amintim că acolo copilul este văzut, în primul rând, ca o responsabilitate a societăţii: statul este primul chemat să aibă grijă ca acel copil să fie format şi dezvoltat pentru a-şi găsi un loc în societate”, conchide Daniela Vişoianu.

Mai multe despe rezultatele proiectului, dar, în primul rând despre cum au privit tinerii beneficiari reîntoarcerea la şcoală, puteţi găsi în articolele din campania ”În căutarea şcolarilor pierduţi”, publicate pe adevărul.ro, precum şi în dosarul special apărut în revista ”Dilema veche” la începutul lunii noiembrie.

text de C. Ştefan

Acest articol face parte din campania “În căutarea şcolarilor pierduţi”, derulată în cadrul proiectului “Cu mic, cu mare, din nou la şcoală”, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 “Investeşte în Oameni” şi implementat de către Asociaţia C4C - Communication for Community şi Inspectoratele Şcolare din judeţele Călăraşi, Gorj şi Prahova. Pentru informaţii suplimentare, puteţi accesa www.c4c.ro şi www.fonduri-ue.ro

De Ziua Educaţiei, ce sărbătorim şi pe cine?

Răzvanii şi şcoala

În căutarea şcolarilor pierduţi: „Grădinuţa“ de la Săruleşti

În căutarea şcolarilor pierduţi: “Doamne, aş vrea să-mi ajut copilul la lecţii, dar nu pot!”

În căutarea şcolarilor pierduţi, la Vâlcea: Cum au devenit romii „gentlemen” şi îşi trimit copiii la şcoală

În căutarea şcolarilor pierduţi: Învăţătoarea care, într-a zecea, a abandonat şcoala, iar acum joacă ”ajută-l-pe-cel-legat-la-ochi-să-şi-atingă-ţinta!”

În căutarea şcolarilor pierduţi: „Şcoala continuă şi la maturitate!“ – un adevăr redescoperit şi la Fulga

Şcoala motivantă” – principala condiţie pentru reducerea abandonului şcolar

În căutarea şcolarilor pierduţi: La Mizil, Arabis „opreşte trenuri“ şi-şi ajută  confraţii romi să se trezească

În căutarea şcolarilor pierduţi, la Bucov: “Ar fi atât de rău să nu mai pot continua şcoala!”

În căutarea şcolarilor pierduţi la Vărbila: Un model din viitor – o şcoală care răspunde nevoilor comunităţii

 

    

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările