În cadrul întâlnirii de ieri a fost prezentată o interpelare formulată de către doamna senator Rodica Boancă care a avut ca obiect necesitatea redeschiderii şcolilor şi strategia adoptată pentru organizarea examenelor naţionale. Citez din preambulul acestei interpelări:
 
„Situaţia învăţământului românesc este într-o criză fără precedent. Peste un milion de copii nu au acces la studii în această perioadă, iar cunoştinţele pe fiecare disciplină sunt imposibil de recuperat. Din martie 2020, aproximativ 32 % din elevii României nu au avut acces la învăţământul preuniversitar, iar acest aspect nu a afectat decizia de a închide toate şcolile fără a discerne între cele responsabile de focare COVID-19 şi celelalte, foarte multe din mediul rural, acolo unde abandonul şcolar este imens".
 
Trecând peste primirea ospitalieră, discuţiile au fost dominate cu abilitate de ministru, acompaniat de echipa sa de secretari de stat, reuşind să-şi impună propria versiune asupra situaţiei învăţământului românesc. Voi rezuma, mai jos, principalele concluzii ale discuţiei cu domnul ministru Sorin Cîmpeanu:
 
  1. Conform datelor de care dispune Ministerul la acest moment, peste 90 la sută din elevii români deţin mijloacele necesare (laptopuri sau tablete) pentru desfăşurarea orelor online. Se aşteaptă o raportare oficială în jurul datei de 15 ianuarie (şcolile şi inspectoratele transmit statistici privind ponderea mijloacelor electronice pentru tele-învăţare);

  2. Decizia redeschiderii şcolii nu aparţine ministrului Educaţiei, ci Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, responsabil de gestionarea actualei pandemii. Reprezentantul sistemului de educaţie din România este un simplu membru în cadrul acestuia. A fost avansată data de 8 februarie, data începerii celui de-al doilea semestru; 

  3. Domnul ministru admite că există mulţi elevi aflaţi în imposibilitatea de a avea situaţia şcolară încheiată pe primului semestru din cauza lipsei de acces la învăţământul online sau chiar a lipsei de motivaţie pentru participarea la activităţile de instruire. Nu prezintă, însă, o soluţie concretă pentru rezolvarea acestei probleme. Intervenţia mea a fost pentru reluarea cursurilor în format fizic începând cu 11 ianuarie, pentru a asigura o perioadă de trei săptămâni în care elevii privaţi de accesul la educaţie ar fi primit şansa de avea mediile încheiate;

  4. Pentru recuperarea materiei sau a decalajelor dintre elevi, a fost acceptată propunerea doamnei senator Boancă: organizarea de şcoli de vară pentru clasele intermediare şi elaborarea unei strategii privind pregătirea celor din anii terminali pentru examenele naţionale;

  5. Am mai fost asiguraţi că Ministerul Educaţiei „va fi la curent cu experienţele altor state“, o decizie privind redeschiderea şcolilor fiind luată după studierea acestui aspect; 

  6. „Elevii petrec prea multe ore la şcoală, în jur de 30 pe săptămână, în timp ce un profesor are o normă de 18 ore“ a fost explicaţia unui domn cu funcţia de secretar de stat, profesor de matematică la bază, cu privire la reducerile de ore aplicate noului plan-cadru pentru liceu; 

  7. O întrebare care a rămas fără răspuns (fiind, probabil, destul de incomodă) este următoarea: s-au dovedit şcolile a fi adevărate focare de răspândire a noului coronavirus, situaţie care a determinat închiderea lor în martie şi noiembrie 2020? Care sunt datele de care dispune decidentul invocat, Comitetul Naţional pentru SItuaţii de Urgenţă?