Ce grădiniţe vor fi deschise în Bucureşti, peste vară 0

Vineri dimineaţa, fix la ora 6.45, telefonul îmi sună şi citesc mesajul: „Domn psiholog, cu mult regret vă anunţ că fostul meu coleg, C., s-a spânzurat!“

„Deviza noastră este aceea că o comunicare eficientă reprezintă calea spre succes, în secolul XXI.” (Lisa Donald, Trinity College London).

Ziarele strigau că ar fi o numire controversată. Dar nimic din conţinutul articolelor nu reda vreo informaţie în sprijinul titlului. Despre ce controversă era vorba? Dimpotrivă, Inspectoratul Şcolar Judeţean, emite un comunicat în care ne explică limpede că „a îndeplinit condiţiile legale privind ocuparea acestui post“. Care este problema?

Toată lumea vorbeşte în ultima vreme despre educaţie, iar părinţii cu posibilităţi şi educaţie pot chiar să ia măsuri pentru viitorul copiilor lor. Ca fapt divers, Şcoala Americană din Bucureşti tocmai ce a anunţat finalizarea – la finalul verii următoare – a unui centru educaţional inovator ce ar urma să găzduiască 190 de copii. Valoarea investiţiei? 6.5 milioane de euro.

Recunosc că în ultima vreme nu prea mai înţeleg modul în care se fac politici educaţionale în România. În ultima perioadă, Guvernul şi Parlamentul par a se întrece într-un concurs cu tema cine promovează mai multe măsuri despre care se spune că ar avea impact în domeniul educaţiei, dar care nu au nicio legătură cu domeniul.

În 2006, Al Gore a publicat o carte care a redefinit percepţia colectivă privind pericolul catastrofal al încălzirii globale. „An Inconvenient Truth“ („Un adevăr incomod“) a devenit epitom pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume, fără ocoliş şi fără echivoc. La noi, discuţia despre planurile-cadru duce fix într-o ţintă falsă. Adevărul incomod la care mă refer vizează corecţiile legislative necesare pentru recadrarea conversaţiei curriculare.

Într-o şcoală ca afară, profesorii sunt modele pentru elevii lor, iar atunci când greşesc au puterea să recunoască, să-şi asume şi să ofere scuze! Într-o şcoală ca afară copiii învaţă să fie cetăţeni responsabili, să gândească critic, să pună întrebări şi să se îndoiască de răspunsurile pe care le primesc de la profesorii lor!

Dintr-o realitate în care activităţile la clasă erau o provocare, am facut un salt într-o altă realitate care ne scoate cu totul din zona de confort şi care ne demonstrează că adaptabilitatea, flexibilitatea şi creativitatea sunt trei dintre cele mai importante caracteristici în perioada asta.

Unii copii nu au fost niciodată pe niciun loc, nu sunt niciodată gata, nu vor lua niciodată startul. Şi, de aceea, nu vor ajunge nicăieri. Aceasta este premisa de la care pleacă „Ready Set Go!”, un proiect al Fondului de Educaţie pentru Romi.

Săptămâna trecută am depus la Curtea de Apel Bucureşti o cerere de chemare în judecată a Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, pentru clarificarea statutului juridic neclar al Consiliului Naţional al Elevilor (CNE), în încercarea de a resuscita reprezentarea din mediul preuniversitar.

Cred că sunteţi de acord cu mine – cu cât vorbim mai multe limbi străine, cu atât mai multe uşi se deschid spre lumea din jurul nostru. Ne dorim cele mai bune oportunităţi şi pentru copiii noştri, iar o limbă straină vorbită cursiv le-ar putea facilita calea spre studii de calitate şi job-uri bine plătitie oriunde în lume.

Capacitatea de a marketa propriile idei, leaderhipul, negocierea, profitul, par să facă parte doar din lumea celor mari. În realitate însă, o mulţime de grădiniţe şi de şcoli din întrega lume au dezvoltat cursuri speciale de antreprenoriat pentru copii.

În fiecare an ritualul se repetă. Spre deosebire de noi, francezii încep şcoala exact în prima zi de toamnă, o zi de mare dramă naţională în care vânzările la şerveţele cresc vertiginos. Cel puţin asta am văzut eu însoţind ghiocelul familiei în prima zi de grădiniţă, ocazie cu care credeam că voi da nas în nas cu veselia unui nou început de an şcolar. Fie el doar cu miros de plastilină.

Biblioterapia sau despre cum o carte bună valorează pentru adulţi mai mult decât un pumn de antidepresive iar pentru copiii generaţiei digitale constituie una dintre metodele esenţiale pentru a le construi o educaţie reală şi durabilă.

Dacă sunteţi părinţi sau aveţi în plan să deveniţi în următorii ani, iată un subiect asupra căruia merită să meditaţi: dezvoltarea timpurie a copilului.

Ceva se întâmplă pe drum şi cei mai mulţi dintre preşcolarii care în seara aceasta vor aştepta, cum e firesc, miracolul vor deveni cinici, vor purta măşti conforme, vor sfârşi insuportabili, îşi vor pierde partidele.